Pentru Laura

 Una dintre cele mai dureroase postari pe care am scris-o vreodata. Si cu siguranta cea mai grea. Caci ce se mai poate scrie cand pleaca un inger din viata ta?

Toate fotografiile apartin Nataliei, mama Laurei

Cu cateva saptamani in urma, mi s-a reprosat pe Facebook, pe buna dreptate, faptul ca la moartea Laurei nimeni nu a spus nimic. Toata lumea a tacut. De ce? Nu stiu, pot doar sa va spun de ce EU am tacut. Atunci, pe 3 martie de-abia, mi-a comunicat Ligia Pop si mie trista veste, precum si faptul ca familia Laurei nu doreste sa se faca zarva in jurul plecarii ei. M-am conformat desigur. Si nu am scris nimic.... Nu mai stiu acum ce-as fi scris atunci, caci ma aflam sub soc, tocmai trecusem printr-o comotie cerebrala si dintr-o data - caci desi stiam de la Laura ca boala revenise, nu ma indoisem totusi nicio clipa ca o va invinge inca o data -  vestea ingrozitoare. 

Pe Laura am cunoscut-o numai indirect, prin mesajele ei de pe mail. O iubeam ca pe fata mea,  caci m-am gandit adesea ca mi-ar fi putut fi fiica, ii admiram optimismul debordant, puterea fantastica de lupta, curajul, bunatatea. Si era atat de tanara, nu ca ani, ci ca prospetime si curatenie sufleteasca......

Caci iubea oamenii si dorea sa imparta cu toti bogatiile ei sufletesti, cum putini stiu sa o faca. 

Si acum imi este greu sa scriu, este o sarcina coplesitoare, care, recunosc sincer, ma depaseste.

Natalia, mama Laurei a deschis pe Facebook o pagina in memoria Laurei si a inceput sa publice amintiri, notite, fotografii, aratandu-ne cu multa modestie de la cine mostenise Laura marea ei putere. Ca mama, cred ca pot intelege, cat de cat macar, ce este in sufletul ei...

Am sa va dau mai departe, pentru cei care nu aveti acces pe Facebook cateva din comorile Laurei si ale Nataliei, incepand cu povestea lor (scrisa de Natalia):

"Laura - povestea ei e simpla...A descoperit muzica tarziu, prin clasa a 7-a... A muncit cu indarjire si a intrat la un liceu de muzica, apoi la conservator. A obtinut o bursa Erasmus si in ajunul plecarii a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica - 4 sept 2009! A inceput o alta lupta - pentru viata - nimeni nu ne-a dat vreo sansa! Dupa cateva luni de chimioterapie si dexametazona a reusit sa intre in remisiune,sustinuta de un regim alimentar sever si de voia Domnului. Lunile petrecute in spital i-au daramat corpul, dar i-au intarit spiritul. Ajunsese la 38 de kg, cu miopatie, o purtam in brate, dar gasea puterea sa ajute pe toti din jurul ei, si pe noi care eram in prejma ei. Dupa o cura crunta de citostatice (din care nu stiu cum a scapat cu viata), a decis ca intrerupe tratamentul. Am plecat la Hippocrates in Florida! A invatat sa manance crud, sa bea suc de iarba de grau, sa traiasca armonios. Rezultatul a fost spectaculos. In numai cateva luni si-a refacut corpul, si-a recapatat energia si a intrat din nou in viata..si mai tumultuosa acum... A inceput scoala, a inceput sa creasca vlastari, a inceput sa ajute multi oameni bolnavi - am subestimat boala si rezultatul a fost o recadere crunta. Leucemia are evolutie rapida, nu-ti da timp - cu tot efortul nostru pe 24 decembrie 2010 am ajuns la spital .A inceput din nou chimioterapie, iar la a-2-a cura (foarte agresiva) organismul ei a cedat. Ne-a lasat mostenire dorinta de a ajuta oamenii si de a creste mai departe vlastari. Dupa recadere, le-a spus tuturor ca mancarea este importanta, dar sa nu uitam ca organismul este un tot - minte, trup, suflet. Doar armonia lor, luate ca un intreg, poate sa aduca vindecarea!

Laura a  venit printre noi la 6 nov 1988 si a plecat in 26 feb 2011! Ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa daruim celorlalti viata noastra!"