Quantcast
Channel: HRANA VIE
Viewing all 220 articles
Browse latest View live

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

$
0
0
La Cernica, la ceas de pace, pe o caldura care aproape  topea si pietrele, dupa ce cautasem (si gasisem) mormantul lui Valeriu Popa, care din pacate, impartaseste la randul sau trista soarta a binefacatorilor uitati.... 
Usa bisericii


Din Formula As, o rugaciune populara dintr-o poveste tare frumoasa despre Parintele Arsenie Boca:

 Imi amintesc ca in cadrul unei predici despre rugaciune, la un moment dat a zis: "Cine stie rugaciunea Sfantului Arhanghel Mihail sa o spuna, ca e foarte folositoare". Si s-a uitat fix la o femeie. Erau multe mame, dar privirea ii era atintita asupra uneia dintre ele: "Tu! Sa te rogi cum te-ai mai rugat la Sfantul Arhanghel!". Toata lumea s-a mirat cum de stia Parintele de rugaciunea ei. La sfarsitul slujbei, femeile care erau cu ea i-au zis: "Ce rugaciune stii, lele Ano? Ca Parintele tot la dumneata s-a uitat". Atunci ea le-a spus urmatoarea rugaciune:
"Doamne, Dumnezeule, mare Imparat si fara de inceput, trimite, Doamne, pe Mihail Arhanghelul Tau in ajutorul meu, ca sa ma apere de vrajmasii cei vazuti si nevazuti.
O, Mihaile, mare Arhanghele, intai statator si voievod al puterilor ceresti, fii mie ajutor in toate: in boale, in strambatati, in mahnire, in pustiu, pe cale, pe apa, in calatorie, casatorie, serviciu, scoala, si ma izbaveste de toata inselaciunea cea diavoleasca. Iar cand ma vei auzi pe mine, robul tau, rugandu-ma tie si chemand numele tau, grabeste spre ajutorul meu si auzi rugaciunea mea.
Asa, mare Arhanghele, biruieste pe toti care se impotrivesc mie, ma apara si ma acopera de cel viclean cu puterea cinstitei Cruci si cu solirile marilor Arhangheli: Gavriil, Rafail, Uriil, Varahiil, Salatiil si Egudiil si ale puterilor ceresti, totdeauna, acum si pururi si in veci. Amin".
Acea femeie era soacra mea, Ana, mama preotesei mele.


Pentru Laura

$
0
0
 Una dintre cele mai dureroase postari pe care am scris-o vreodata. Si cu siguranta cea mai grea. Caci ce se mai poate scrie cand pleaca un inger din viata ta?



Toate fotografiile apartin Nataliei, mama Laurei
Cu cateva saptamani in urma, mi s-a reprosat pe Facebook, pe buna dreptate, faptul ca la moartea Laurei nimeni nu a spus nimic. Toata lumea a tacut. De ce? Nu stiu, pot doar sa va spun de ce EU am tacut. Atunci, pe 3 martie de-abia, mi-a comunicat Ligia Pop si mie trista veste, precum si faptul ca familia Laurei nu doreste sa se faca zarva in jurul plecarii ei. M-am conformat desigur. Si nu am scris nimic.... Nu mai stiu acum ce-as fi scris atunci, caci ma aflam sub soc, tocmai trecusem printr-o comotie cerebrala si dintr-o data - caci desi stiam de la Laura ca boala revenise, nu ma indoisem totusi nicio clipa ca o va invinge inca o data -  vestea ingrozitoare. 

Pe Laura am cunoscut-o numai indirect, prin mesajele ei de pe mail. O iubeam ca pe fata mea,  caci m-am gandit adesea ca mi-ar fi putut fi fiica, ii admiram optimismul debordant, puterea fantastica de lupta, curajul, bunatatea. Si era atat de tanara, nu ca ani, ci ca prospetime si curatenie sufleteasca......
Caci iubea oamenii si dorea sa imparta cu toti bogatiile ei sufletesti, cum putini stiu sa o faca. 
Si acum imi este greu sa scriu, este o sarcina coplesitoare, care, recunosc sincer, ma depaseste.

Natalia, mama Laurei a deschis pe Facebook o pagina in memoria Laurei si a inceput sa publice amintiri, notite, fotografii, aratandu-ne cu multa modestie de la cine mostenise Laura marea ei putere. Ca mama, cred ca pot intelege, cat de cat macar, ce este in sufletul ei...
Am sa va dau mai departe, pentru cei care nu aveti acces pe Facebook cateva din comorile Laurei si ale Nataliei, incepand cu povestea lor (scrisa de Natalia):
"Laura - povestea ei e simpla...A descoperit muzica tarziu, prin clasa a 7-a... A muncit cu indarjire si a intrat la un liceu de muzica, apoi la conservator. A obtinut o bursa Erasmus si in ajunul plecarii a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica - 4 sept 2009! A inceput o alta lupta - pentru viata - nimeni nu ne-a dat vreo sansa! Dupa cateva luni de chimioterapie si dexametazona a reusit sa intre in remisiune,sustinuta de un regim alimentar sever si de voia Domnului. Lunile petrecute in spital i-au daramat corpul, dar i-au intarit spiritul. Ajunsese la 38 de kg, cu miopatie, o purtam in brate, dar gasea puterea sa ajute pe toti din jurul ei, si pe noi care eram in prejma ei. Dupa o cura crunta de citostatice (din care nu stiu cum a scapat cu viata), a decis ca intrerupe tratamentul. Am plecat la Hippocrates in Florida! A invatat sa manance crud, sa bea suc de iarba de grau, sa traiasca armonios. Rezultatul a fost spectaculos. In numai cateva luni si-a refacut corpul, si-a recapatat energia si a intrat din nou in viata..si mai tumultuosa acum... A inceput scoala, a inceput sa creasca vlastari, a inceput sa ajute multi oameni bolnavi - am subestimat boala si rezultatul a fost o recadere crunta. Leucemia are evolutie rapida, nu-ti da timp - cu tot efortul nostru pe 24 decembrie 2010 am ajuns la spital .A inceput din nou chimioterapie, iar la a-2-a cura (foarte agresiva) organismul ei a cedat. Ne-a lasat mostenire dorinta de a ajuta oamenii si de a creste mai departe vlastari. Dupa recadere, le-a spus tuturor ca mancarea este importanta, dar sa nu uitam ca organismul este un tot - minte, trup, suflet. Doar armonia lor, luate ca un intreg, poate sa aduca vindecarea!
Laura a  venit printre noi la 6 nov 1988 si a plecat in 26 feb 2011! Ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa daruim celorlalti viata noastra!"

Laura ne-a lasat o mare mostenire: blogul ei "Calatorie spre o viata sanatoasa". Cititi-l cu atentie, caci sunt foarte multe de invatat din el. Urmariti si pagina de  pe Facebook despre care Natalia scrie: 

"Am deschis aceasta pagina in memoria Laurei. Imi cer iertare daca am provocat tristete, dar mi-as dori sa fie un loc unde sa depanam amintiri, sa ne aducem aminte de clipele frumoase, sa invatam unul de la altul. Am sa incerc sa transcriu din notitele ei si sper ca lumina sufletului ei sa ne aduca alinare si bucurie asa cum si-ar fi dorit! Natalia Popescu"

Si nu uitati sa aprindeti cand si cand o lumanare si pentru acest inger, care poate vegheaza acum si-asupra voastra! Dumnezeu sa o odihneasca in pace!  

"Sa inveti sa primesti pana si raul in iubire, si sa-l convertesti. Sa-ti iubesti boala, suferinta, sa-ti iubesti munca, sa-ti iubesti dusmanul." - Laura Popescu - 

O adevaratǎ româncǎ de poveste - doamna Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009)

$
0
0
A fost odatǎ ca niciodatǎ, ca dacǎ n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odatǎ ca niciodatǎ un om bun şi blând, harnic şi sǎritor, senin şi întelept, mare iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Un om nǎscut şi crescut la ţarǎ, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care şi-a pǎstrat pânǎ la moarte sufletul curat şi cristalin, precum şi bunul-simţ ieşit din comun al ţǎranului român autentic: sufletul unui om iubitor de neam şi de glie, care ştie sǎ rǎmânǎ o viaţǎ întreagǎ un apǎrǎtor al valorilor naţionale, pǎstrând cu sfinţenie tradiţiile şi datinile, moştenirea cea mai de preţ primitǎ de la strǎbunii noştri. Un om fǎrǎ studii, diplome şi titluri multe şi care mai de care mai sonore. Însǎ un om cu mintea ascuţitǎ şi deschisǎ, cǎci viaţa, cu toate urcuşurile şi coborâşurile ei, va rǎmâne întotdeauna cea mai importantǎ şcoalǎ pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodatǎ. 

Foto: Formula AS
Acest om între oameni s-a numit Elena Niţǎ Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, cǎci mulţi au binecuvântat clipa când le-a ieşit, într-un fel sau altul, în cale; pentru ei, buna doamnǎ va rǎmâne de-a pururi îngerul pǎzitor care le-a salvat viaţa, redǎruindu-le  sǎnǎtatea şi liniştea sufleteascǎ, fǎcând totul, fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb, fǎrǎ sǎ cearǎ vreo rǎsplata.
Din pǎcate, pentru mulţi însǎ, numele Elena Niţǎ Ibrian este total necunoscut. Chiar şi pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au strǎduit de ceva timp sǎ gǎseascǎ un mod de alimentaţie sǎnǎtos şi natural. Tot mai des este prezentatmodul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie crudivorǎ, în mod eronat în presǎ, ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, "ţara tuturor posibilitǎţilor". Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, tradiţie lungǎ. Vântul nu mai "bate" dinspre Vest, de peste mǎri şi ţǎri, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamţ. Cǎci acolo a trǎit şi a muncit doamna Ibrian, şi de-acolo a daruit luminǎ şi pace, în peste 60 de ani, tuturor celor aflaţi la nevoie - şi continua sǎ o facǎ de fapt  chiar şi acum, dupǎ moartea sa. Doamna Elena Niţǎ Ibrian a înţeles cu adevǎrat înseamnǎtatea hranei naturale pentru fiinţa umanǎ, nu în ultimul rând, pentru ca a primit şansa sǎ constate în practica de zi cu zi, în nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recâştigarea sǎnǎtǎţii ale unui regim de viata cu hrana vie. Nu s-a gândit în primul rând la câstigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou şi necunoscut în ţara noastrǎ, ci s-a gândit la miile de bolnavi, care ar putea sǎ-şi recapete sǎnǎtatea într-un mod atât de simplu, de ieftin şi de lipsit de suferinţǎ, prin simpla schimbare a modului de viaţǎ şi de alimentaţie. Şi aşa nota doamna Elena Niţǎ Ibrian în încheierea introducerii cǎrţii "Tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe cu hrana naturalǎ", aparutǎ la Editura EIKON - 2004:
"Am pus suflet din sufletul meu în aceste rânduri cu gândul la om şi la sǎnştatea acestuia. Când demult voi fi oale şi ulcele, mǎ voi bucura de acolo, de sus, de sǎnǎtatea generaţiilor viitoare care vor fi fericite cǎ sunt sǎnǎtoase şi pline de voie bunǎ, urmând un regim de viaţǎ natural, dupa exemplul vieţii mele. Acum, când am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasǎ sǎ ştiu cǎ am lǎsat ceva folositor pentru cei ce vin dupǎ mine!"
Pentru cei care nu o cunosc înca pe inegalabila doamnǎ a "bucǎtǎriei fǎrǎ foc", povestea sa pe scurt:
"Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, în Bucovina, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a pǎrinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei opt fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica sa, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate, în acele timpuri, comuniştii veniserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul sǎu. A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ,  soţul sǎu aude de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Elena Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate aceste informaţii deosebit de importante, încercand sa aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.  Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi de sǎnǎtate şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus, cu banii câştigaţi cu cǎrţile sale, bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.
Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu dizabilitǎţi din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula ASşi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale."
Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învinǎ cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie o boalǎ grea. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.
Mostenirea lǎsatǎ nouǎ de doamna Ibrian are o valoare imensǎ. Mult prea puţini înţeleg însǎ acest lucru, puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ cu adevǎrat. În lumea strǎlucitoare şi ţipǎtoare a presei româneşti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de român. Istoria ne-a dat nenumǎrate lecţii pânǎ acum, se pare însǎ cǎ poporul român rǎmâne mai departe corigent la materia "respectarea şi cinstirea înaintaşilor de vazǎ ai neamului românesc". Pǎcat, mare pǎcat!

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară."
- Mihai Eminescu -  

"În România sînt muzee și monumente istorice cu o extraordinară încărcătură culturală, dar lipsesc cu desăvîrșire știința și pasiunea, și interesul, și inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptică, iar în privința respectului pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri sîntem, să recunoaștem, deficitari. Vorbim despre mîndria de a fi români, dar lăsăm să se distrugă un patrimoniu cultural inestimabil, fără nici o tresărire."
                          - Carmen Musat, "Patriotism de mucava și valori autentice" -

Mihaela Walter
Belgia, noiembrie 2012
Bibliografie
Elena Nita Ibrian, Tinerete fara batranete cu hrana naturala, Eikon 2004
Formula As http://www.formula-as.ro/2006/710/diverse-13/d-na-elena-nita-ibrian-vrea-sa-infiinteze-un-muzeu-etnografic-6864
 Otilia Teposu - http://www.formula-as.ro/2009/870/medicina-naturii-44/elena-nita-ibrian-mancati-crud-si-curat-si-veti-fi-sanatosi-11145

Adevarul despre caju

$
0
0
Sau de ce am recomandat eu intotdeauna folosirea nucilor (alunelor) autohtone.
"Nucile" de caju (din punct de vedere botanic NU sunt nuci!) sunt fructele copacului Anacardium occidentale si cresc la terminatia unui fruct aparent, un soi de mar sau de para (am intalnit folositi amandoi termenii), puteti vedea exact cum arata in realitate AICI.
Aceste fructe caju (NU sunt nici seminte!) sunt inconjurate de o coaja tare, care contine substante toxice si de aceea este necesar ori ca fructele sa fie supuse unui tratament termic pentru a neutraliza aceste substante, ori sa fie deschise manual cu niste manusi speciale. 
Si cu aceasta cred ca am spus deja tot. Va dati seama singuri, ca in primul rand nu veti avea niciodata certitudinea ca fructele de caju pe care tocmai le-ati achizionat la un pret nesimtit (imi pare rau, dar altfel nu mai pot fi catalogate preturile practicate actual in Romania) nu sunt tratate termic, in al doilea rand, este clar ca cele ieftine,  in niciun caz nu au cum sa fie rezultatul  unei munci manuale, atat de migaloase. Deci,  devine sper din ce in ce mai clar pentru toata lumea, ca probabilitatea de a gasi caju raw 100% este aproape de ZERO. Deci, de ce sa dati atat de multi bani pe un produs exotic, care poate fi inlocuit foarte usor si bine cu un produs similar romanesc, de calitate net superioara???
In dreapta, caju-ul proaspat cules. La mijloc, caju-ul dupa ce s-a indepartat coaja tare. In stanga, caju-ul cum il cunoastem din pungile frumos ambalate ale magazinelor.

Recunosc ca pentru anumite creme fine, caju-ul este indispensabil, si cu siguranta ca nu este un capat de lume, daca mai folositi din cand in cand si caju. Important este insa sa nu va mai lasti pacaliti de articolele de genul "Fructul X sau nuca Y, secretul tineretii vesnice, vindeca cancerul, bla-bla, s.a.m.d". Acestea nu sunt decat strategii agresive de marketing, care au ca scop principal vanzarea unui produs si nu pastrarea sanatatii voastre. In general, NU exista un singur produs minune, asa cum ni se sugereaza de nenumarate ori in presa sau pe bloguri, pe care daca l-am consuma, ne-am puteavindeca de cele mai oribile boli si ne-am putea recupera pentru totdeauna sanatatea. Natura ne-a pus la dispozitie o larga paleta de fructe, legume, seminte, nuci, deci este bine sa consuma o varietate de alimente, dar siguri puteti fi numai de lucrurile pe  care le-ati produs sau vi le-ati procurat cu propriile maini!!
Iar nucile "romanesti"  ori le puteti cumpara de la piata (si sunt 100% raw si bio, nu sunt tratate in niciun fel, caci nucii nu se stropesc), ori le adunati singuri toamna de la o margine de drum sau de padure. 
In Germania, aveam deja locurile mele unde adunam in fiecare an cu copiii nuci, pe malul raului Mosela. Aici in Belgia, vecinii au doi nuci, asa ca i-am intrebat daca putem sari in gradina lor ca sa adunam nuci (ei nu le culeg), si desigur ca ne-au permis acest lucru, asa ca ne-am gasit si aici o sursa buna (au o gradina salbatica, nu fac nimic in ea) si gratuita de nuci. 
Mai jos, fotografiile facute anul trecut la Mosela, in luna octombrie, la cules de nuci:
Am facut bineinteles si pic-nic, caci acolo adunam si mere si nuci si topinambur, era munca "grea".... Asa ca mi-am luat de acasa un borcan cu varza murata amestecata cu morcov si telina rase, ceapa taiarta marunt si putin ulei, am adunat de acolo nuci si frunze verzi si gata a fost un pranz perfect!



Copiii mei in barca pe apa (noi faceam mereu baie in rau, caci gasisem un loc de vis), clima este foarte blanda pe valea Moselei si daca e soare, pietrele se incalzesc imediat, "sezonul de plaja" incepea in aprilie si se termina in octombrie....
Si daca tineti sa mancati neaparat caju crud, il puteti cumpara de la Orkos (daca veti cumpara o data, veti vedea diferenta de gust, fata de tot ceea ce ati mancat pana acum din magazinele romanesti; eu insa chiar si de la ei nu iau niciodata fara coaja, ci numai caju in coaja  - cu coaja subtire, ca in mijlocul primei fotografii de sus).
Uitam sa subliniez ca niciun taran roman cu picioarele pe pamant si capul pe umeri nu si-ar curata de coji din toamna toata recolta de nuci. Nucile se pastreaza in coaja, se curata o data numai cantitatea de care este nevoie. Iar crude, nucile pot fi consumate neinmuiate numai cand sunt proaspete, daca sunt deja depozitate trebuie neaparat puse in apa (cel mai bine peste noapte) inainte de a fi mancate.

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile din Romania

$
0
0
Am preluat de la Flavian urmatorul anunt al unui festival tare interesant organizat de dl. dr. Marian Paraschiv prin asociatia CESAN:


Asociaţia   C E S A N („Centrul de Educaţie pentru SĂNătate”)prin Editura CHRISTALIN organizează
FESTIVALUL (INTER)NAŢIONAL al COMUNITĂŢILOR AUTOSUSTENABILE din ROMÂNIA

CASAFest
BRAŞOV 2012
– ediţia 1-a, 15-16 decembrie 2012 –
„Pregătind Comunităţile Autosustenabile pentru
transformările planetare aflate în curs de desfăşurare”
       Asociaţia CESAN, prin Editura Christalin, vă invită să fiţi parte activă la organizarea şi desfăşurarea unui prim Festival (Inter)Naţional al Comunităţilor Autosustenabile din România (ajutaţi fiind şi de experienţa organizării unui Festival de terapii naturale, arte şi ştiinţe spirituale, în Piaţa Sfatului din Braşov).
        Acest prim Festival al Comunităţilor Autosustenabile este dedicat facilitării unui Prim Contact între toţi cei implicaţi în organizarea şi implementarea unei forme de Comunitate Autosustenabilă în România. A avea un mediu propice şi fertil pentru conversaţii angaja(n)te pentru toţi cei dornici de o mai bună cunoaştere între participanţi şi a ideilor ce vor fi expuse – iată scopul principal al acestei manifestări în premieră naţională.
        Participanţii sosiţi din diferite părţi ale ţării vor împărtăşi din propria lor experienţă referitoare la iniţierea şi mai ales la modalităţile optime de organizare şi funcţionalizare a acestor noi structuri.
Informaţiile teoretice sosite pe diferite canale şi prin diferite surse (exemplu : informaţii oferite de Fondatori, prin mediumul Sal Rachele – a se vedea cărţile Editurii Christalin, Braşov sau Anastasia, prin Vladimir Megre – Editura Dianuşa, Tg Neamţ) dar, mai ales, experienţa practică a celor prezenţi, sosiţi din comunităţi care, unele dintre acestea, au deja o minimă „vechime” - vor fi puncte de reper în aprofundarea unor subiecte „fierbinţi” pentru cei preocupaţi de Comunităţile Autosustenabile :
 - modalităţi optime şi accesibile de construire a locuinţelor în format ecologic, de tip eco-village ;
 - autosusţinere în privinţa hranei prin dezvoltarea unor sere ecologice (şi economice) şi prin agricultura de tip permacultură ;
 - metode de întărire a imunităţii naturale şi a aspectelor psiho-emoţionale şi sufleteşti ale fiinţei umane, prin metode naturale şi accesibile celor ce trăiesc în mediul comunităţilor autosustenabile ;
 - independenţa energetică şi de transport prin informarea „la zi” în privinţa alternativelor la sursele clasice de energie şi de combustibili fosili, altele decât energia solară şi eoliană ;
 - modalităţi practice de comunicare la distanţă în afara metodelor cunoscute, de tip telefoane mobile şi internet (în cazul „căderii” reţelelor eletrice şi de comunicaţii) ;
 - problema banilor şi a alternativelor reale şi viabile la economia actuală (ne)funcţională ;
 - construirea Reţelei Comunităţilor Autosustenabile din România prin funcţionalizarea unui Centru de Contact.
  Puncte deosebite în program vor fi video-conferinţele internaţionale cu membri ai unor comunităţi autosustenabile din alte ţări - atât din Vestul Europei, cât şi din Rusia, poate chiar şi S.U.A. - care ne vor putea împărtăşi din experienţa lor, determinată de o anumită „longevitate” (de exemplu, comunitatea Findhorn din Scoţia, activă de peste 50 de ani !).
         Temele referitoare la organizarea şi dezvoltarea Comunităţilor Autosustenabile vor fi aprofundate pe tot parcursul primei zile a Festivalului (sâmbătă, 15 decembrie 2012), în timp ce a doua zi va fi dedicată continuării acestor activităţi, urmate apoi de câteva subiecte legate de tehnologiile energiei inepuizabile şi medicina holistică.
 Această manifestare în premieră va fi posibilă cu mai puţin de o săptămână înaintea punctului culminant al energiilor Primului Portal al Ascensiunii reprezentat de momentul astro-cosmic al Alinierii Precesionale din 20-22 decembrie 2012.
 Din acest motiv, partea de final al Festivalului, de duminică, 16 decembrie, va fi dedicată prezentării informaţiilor legate primordial de acest moment. Vor fi detaliate explicaţiile ştiinţifice astro-cosmologice referitoare la acest eveniment (cu revelarea „orei exacte” a momentului punctului culminant al Alinierii Precesionale ce punctează încheierea actualului Ciclu Precesional de 25.920 de ani) - pentru eliberarea conştientă de teama celor „3 zile de întuneric” ale „Apocalipsei” (inclusiv prin lansarea cărţii ce aprofundează acest subiect : „Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012”).
 Fie membri ai comunităţilor deja structurate sau aflate în proces de constituire sau doar aspiranţi în a afla mai multe despre acest subiect atât de actual pentru dezvoltarea societăţii umane – vă aşteptăm cu drag la Braşov, pe 15-16 decembrie 2012, pentru a fi martori la iniţierea acestei construcţii ale cărei „cărămizi” vor constitui, cu siguranţă, una din fundaţiile solide ale societăţii româneşti aflate în curs de re-organizare.
 Vă invităm cu drag să celebrăm bucuria de A FI împreună în Energia unui Nou Început, unde Prezenţa chiar contează...
 Este Timpul să celebrăm, să ne bucurăm pentru VREMURILE MULT AŞTEPTATE care, iată, au sosit !
        Pe parcursul celor 2 zile ale Festivalului puteţi descoperi şi câteva produse şi servicii pentru întreţinerea sănătăţii din variate domenii, prin :
 
– Workshop-uri, demonstraţii practice –
  Manifestări artistice
 Expoziţii cu vânzare :
 Preparate-meniuri tip “Hrană Vie” – Alimente naturale organice, ecologice –Suplimente alimentare – Sucuri naturale terapeutice – Cafea terapeutică –Plante medicinale pentru Ceaiuri – Uleiuri esenţiale pentru Aromaterapie – Produse cosmetice naturale – Cristale – Pietre semipreţioase – Bijuterii – Aparate de evaluare a stării de sănătate (prin BioRezonanţă Magnetică) – Cărţi de educaţie holistică – CD-uri şi DVD-uri cu muzică terapeutică – Proiecte de locuinţe şi alte construcţii economice şi ecologice – Aparate şi ustensile încărcate cu energie regenerabilă – Proiecte pentru energia inepuizabilă.
          Program :
        - Sâmbătă : orele 11.00-14.00 ; 15.00-19.00.
        - Duminică : orele 11.00-14.00 ; 15.00-19.00.
        INTRAREA este GRATUITĂ !
       NOTĂ : programul detaliat şi temele conferinţelor, precum şi locaţia exactă a manifestării vor fi precizate în zilele următoare.

1 decembrie 2012 - Cucul, sărăcuțul de el, tot cântă de răsună toată țara, nu numai Bucovina, dar cine-l mai ascultă astăzi???

$
0
0
Părinții și bunicii noștri fac politică la greu din fotoliul comod și călduros din fața televizorului. Generația mea a vândut și țara (Roșia Montană este desigur numai vârful icebergului) și sufletul copiilor săi: căci ce vor putea ști acești copii, proveniți din familiile în care s-a trăit numai cultul banului, al puterii și al străinătății, copii crescuți în fața televizorului, admirând numai valorile străinilor, care au fost de mici  învățați că în viață totul se poate cumpăra, totul fiind numai o chestiune de preț? 
Speranța rămâne numai la tinerii care vin de-acuma, căci poate ei vor redescoperi ce înseamnă adevărata dragoste de țară. Din păcate, pe straja munților nu ne mai putem baza, căci i-am terminat și pe ei în ultimii 20 de ani,  și de aceea, dacă nu începem în cele din urmă să ne mișcăm și să ne trezim odata din somnul cel de moarte, nu va fi bine de țara noastră.... 



O componentă de bază a unei vieți sănătoase este muzica.  Și oricine poate cânta. Încercați să faceți de exemplu un duet cu Grigore Lese,  căci cântându-i cântecele, nu  veți lăsa să se piardă și să se uite toate aceste comori străvechi ale poporului român.   Cântați împreună cu copiii voștri, cu prietenii voștri, cu rudele voastre, este de fapt o datorie de onoare pentru fiecare dintre noi!

"Cântă cucu, bată-l vina
De răsună Bucovina.
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi.

Bucovină, plai cu flori
Unde sunt ai tăi feciori?
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară.

Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară.
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi.

Munţilor cu creasta rară
Nu lăsaţi straja să piară!
Dacă piere straja voastră
Va pieri şi ţara noastră!"

 Și nu uitați nici cuvintele lui Ștefan cel Mare din drama "Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea,  cât de actuale sunt si cât de adevărate vor rămâne ele de-a pururi: 
“Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”...

Plantele din flora spontana si hrana vie - 10 decembrie 2012, intalnire in Parcul Malou (Bruxelles)

$
0
0
Tocmai cand a venit si in Belgia iarna, m-am hotarat si eu in cele din urma sa organizez o intalnire si aici pentru oamenii interesati de plantele din flora spontana. Caci desi am ca si pana acum foarte putin timp, i-am promis totusi Claudiei de nu stiu cand (sunt deja cateva luni bune!) ca ne vedem, asa ca luni, intre 12.00-12.30, ne intalnim in Woluwe Shopping Center, in zona din fata magazinului bio si Exki. Ni s-a alaturat si Alina, daca cineva mai are timp si chef, este bine venit, m-as bucura insa sa ma anuntati, ca sa stiu cate persoane sunt de asteptat. Vom face o plimbare mai lunga sau mai scurta prin parcul Malou, in functie de vreme si de dispozitia fetitei Claudiei, care este tare micuta si draguta, si de dorintele careia trebuie sa tinem desigur in primul rand seama.
Mai jos, cateva fotografii facute de mine asta-vara in Parcul Titan, parcurile, cu cat mai neintretinute cu atat mai bine, sunt o sursa nemaipomenit de buna pentru plantele din flora spontana. Daca nu ar fi circulatia din oras si cateii, bucurestenii ar trai intr-un paradis natural, caci sa stiti ca veti gasi direct in fata usii blocului vostru, o multitudine de plante biencuvantate.....
Papadie, patlagina, paralute, si multe alte palnte comestibile si deosebit de folositoare pentru sanatate, cat vezi cu ochii.
Morcovul salbatic
Cicoarea

Nalba
Patlagina
Multe plante tin pana tarziu in iarna, daca aveti gradina si planati si pe langa casa, va veti bucura de frunzele lor pana la caderea zapezii. Desigur ca daca veti tine ordinedesvarsita (care este o mare tampenie in gradinarit, este ceva foarte nenatural si de aceea nici nu poate functiona fara "otravuri") fara o frunza, fara un fir de iarba, nuami plantele pe care le considerati voi folositoare, NU veti avea succes - plantele stiu mult mai bine ca orice gradinar, indifernet de cate scoli si cursuri o fi facut el la viata lui,  cum sa-si asigure cel mai bine supravietuirea si de cine sa se inconjoare!
Condurasii au fost infloriti pana acum, la inceput de decembrie (fotografia e facuta pe 18 noiembrie). Si florile si frunzele lor, sunt o mare comoara pentru sanatate si dau un gust nemipomenit de bun oricarei salate. In vara cred ca am avut peste 20 de condurasi in toata gradina. Caci eu ii iubesc tare mult, imi amintesc cu mare drag de Tante Victoria si de gradina ei fermecata: Tante Victoria era profesoara si nu ii placea sa lucreze prea mult in gradina si sa-si strice mainile, dar avea totusi, dupa mine, cea mai frumoasa gradina din Husi. Si ea punea la radacina fiecarui pom fructifer condurasi in toate culorile, care te imbatau toata vara cu mirosul lor si te scufundau intr-o mare de culoare de cum treceai de poarta micii curti, si care se plantau desigur singuri de la an la an.
Condurasii mei in vara.....
Si asa arata in vara acelasi loc din gradina mea.
Desi a nins si aici un pic si a fost si inghet la sol, limba mielului e mai frumoasa ca niciodata, inca infloreste si nu s-a lasat deloc infranta de iarna!
In ghivece am pus salata, loboda si rucola, iar racovina si cresonul cresc de la sine si le tin cald sensibilelor frunze de salata.
Pe movila de compost am si acum galbenele inflorite, florile sunt mult mai mici decat in vara, dar la fel de frumoase.
In Romania, iarna a acoperit deja plantele cu mantia ei de zapada, aici a nins numai foarte putin, deci eu am in continuare plante verzi la indemana, chiar daca nu mai este bogatia din vara. Caci asa cum imi spunea un om drag mie, toate locurile au avantajele si dezavantajelor lor - foarte corect, nu-i asa?

Decembrie 2012 - Alegerile din Romania

$
0
0
Mi-a placut mult timp sa subliniez, cu orice ocazie care mi se oferea, ca eu nu fac politica. Caci din principiu, politica m-a plictisit si m-a dezgustat dintotdeauna, indiferent de directia pe care o reprezenta. Si desi eu admir in general foarte multi oameni, caci sunt atat de multe suflete frumoase in jurul nostru - atat pe pamant, cat si-n cer - care ne lumineaza viata, noua tuturor, am gasit foarte putini politicieni demni de admirat, caci tocmai in politica sunt doar cativa oameni cu "coloana vertebrala": Nicolae Iorga, Mahatma Gandhi, Barbara Rütting, si-nca cateva suflete luminate.  
Politica era pentru mine prea multa vorbarie, de cele mai multe ori, vorbarie goala. Si eu am fost si raman un om al faptelor, caci degeaba spui cele mai frumoase vorbe, daca nu stii sa le transpui in viata, in realitatea fiecaruia dintre noi
In duminica care tocmai a trecut, m-am simtit exact precum Cetateanul turmentat din "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale
"CETĂŢEANUL: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineaţă... Ce facem? Iacă, mâine începe... Eu... Pentru cine votez ? 
TIPĂTESCU (ţinându-i calea să nu coboare în scenă): Pentru cine? pentru cine? Lasă-mă în pace, cetăţene: ai ajuns de nesuferit... Votează pentru cine pofteşti... 
CETĂŢEANUL: Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă... "

Pleaca ai nostri, vin  ai nostri... Oare chiar nu s-a schimbat, dupa atata amar de ani, mai nimic in tara asta???  Eu nu am fost sa votez (desi trebuia sa ma duc si sa-mi anulez singura votul, pentru a micsora astfel posibilitatea fraudei electorale! - ideea mi-a fost sugerata prea tarziu, mie nu mi-a dat din pacate prin cap....), caci asa cum spune un mare roman, un OM adevarat, care are la 93 de ani capul mai limpede si inima mai curata  ca 99% dintre politicienii aflati la conducerea tarii, Parintele Iustin Parvu (AICI puteti citi tot interviul): "Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă?". "Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care să guverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: cu harul lui Dumnezeu, „din mila lui Dumnezeu Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun."

Poate ca nu m-as fi apucat sa scriu despre acest subiect, care evident ca nu are (aparent) multe in comun cu tema blogului meu, daca nu as fi citit tocmai saptamana trecuta, cu sufletul la gura, o carte care nu intra de fapt in categoria cartilor pe care le citesc eu in mod obisnuit. Caci este o carte despre politica. Dar mi-a mers atat de mult la inima, incat trebuie sa o dau mai departe: Pentru un ideal comun, de Calin Georgescu. Si de atunci, parca tot imi suna-n cap cuvintele autorului, ca un cantec de jale pentru poporul roman: "In momentul acesta, pt. Romania nu conteaza stanga sau dreapta. Conteaza ceea ce se numeste interes national." "O tara trebuie condusa de oameni care sunt decisi sa faca nu politica, ci istorie." 

Cacide-abia cu cativa ani in urma, am inteles in cele din urma si eu, ca de fapt, NOI TOTI facem politica, prin tot ceea ce facem; fiecare actiune singulara a noastra are un efect asupra celorlati, si daca nu putem schimba dintr-o data toata tara, am putea avea totusi un impact hotarator, mai ales daca am invata sa fim iar uniti - oricum am avea un impact mult mai mare decat ne vine sa credem.  
Eu sunt convinsa ca noi toti am putea face foarte mult, fiecare dintre noi. Schimbarea venita "de jos", este singura schimbare durabila si cu adevarata valoare. Taranul roman a fost independent mii de ani, din pacate, nu a fost constient de marea sa putere. Acum sunt din fericire insa alte timpuri. Caci vin acum tineri idealisti si cu dragoste de glie, care arata ca se poate trai si altfel, fara grija zilei de maine, numai din munca propriilor maini: Irina, Mircea, Flavian, Willy, Teo, si multi altii.  Caci un om care nu se teme, nu este manipulabil. Un profesionist nu este coruptibil. Un om care gandeste logic si trece toate informatiile prin ciurul propriului discernamant, nu se va lasa nici mintit, nici pacalit - de nimeni! 
Imaginati-va o tara in care majoritatea oamenilor isi potasigura singuri hrana, sursele de energie, si toate celelalte lucruri necesare vietii. O tara care isi apara si respecta istoria si mostenirea lasata de strabunii lor. O tara cu oameni care stiu sa se iubeasca intre ei, care stiu sa transpuna in viata de zi cu zi cuvintele si invataturile lui Hristos, ajutandu-se si sprijinindu-se reciproc. Nu mai asteptati sa va vina ajutor de la UE, de la politicieni, de la imbogatitii imbuibati care trag sforile in conducerea tarii. Caci asa cum spunea tot Parintele Iustin:  "La noi nu ai cu cine să te aliezi, nu există niciun interes nobil la acești oameni poli­tici ca să ridice piatra aceasta de pe mormântul neamului nostru. O țin ferecată și cine să o ridice? Lor le merge bine acolo unde sunt, parlamen­tari, deputați, primari, au copii și rude de îngrășat. Din păcate românul a fost omul cel mai laș, în toate vremurile. Celelalte po­poare din jurul nostru au știut să se unească prin jertfa lor, în fața tancurilor rusești. La noi nu se poate face treaba asta, pentru că fiecare se crede mai papă decât Papa. Interesele și orgoliile per­sonale așa de tare întunecă mintea că fiecare vede în felul lui propriu, niciodată ca celălalt de lângă el".
Sursa WWF - Romania
Si poate Festivalul  Comunitatilor Autosustenabile de la Brasov, la sfarsitul acestei saptamani, este tocmai raspunsul cautarilor voastre, caci nu uitati ca dintotdeauna, oamenii au fost cu adevarat puternici si au reusit cel mai usor sa schimbe raul in bine, numai daca s-au unit si s-au iubit unii pe altii.

Vitamina B12

$
0
0
Am inca atatea lucruri de impartasit, ca nici nu stiu despre ce sa scriu mai intai.... Caci, informatia este vitala, problema insa astazi, cu Internetul si volumul mult prea mare de informatii oferit aici,  este: cum triem  "neghina de grau"???

Pe Facebook si pe toate formurile vegetariene si vegane au loc permanent niste discutii interminabile (si pe care eu, dupa atatia ani de veganism - aproape 8!! - le gasesc de-a dreptul enervante) legate de Vitamina B12. Asa ca am sa va spun astazi si parerea mea personala, pe care nu am mai intalnit-o pe niciun blog sau site in limba romana, caci in general, se preiau si se dau mai departe aceleasi si aceleasi informatii plate si pline  de termeni stiintifici, fara insa a le verifica in prealabil, fara  a le controla in vreun fel, fara a le judeca cu adevarat. Mai departe as da poate numai articolul foarte bine scris  de Cristina Sarbu.

De aceea, voi face desigur din nou apel la bunul vostru simt si la puterea voastra de discernamant, nu uitati: SAPERE AUDE! Cititi, judecati, cugetati si actionati in consecinta. Si inca ceva, eu nu incerc sa conving pe nimeni cu acest blog, nu impun nimanui parerile mele. Eu vi le pun numai la dispozitie, pentru ca asa consider eu ca este corect, sa dau mai departe informatiile, adevarate lectii de viata de fapt,  primite de mine de la oameni de suflet. Si desigur, ca si pana acum, dau mai departe numai informatiile verificate de mine in practica, de-a lungul mai multor ani (!!), informatii care mie mi-au folosit cu adevarat. Ce faceti voi cu ele insa, eiiii, acest lucru va priveste numai pe voi!

Experienta mea cu controversata vitamina B12 se bazeaza in principal pe lucrurile invatate la Alianta pentru Sanatate din Germania, in primul rand pe experientele practice si clinice facute de prof. dr. Probst (medicul aliantei) si  de Brigitte Rondholz (vice-presedinta), amandoi avand in spate nu numai experinta adunata pe parcursul a mai multor decenii cu propriile persoane si cu pacientii lor, ci si pe cea legata de cresterea (cu mare succes, copiii lor sunt deja adulti, studiaza si sunt persoane foarte pasnice, bune si frumoase) copiilor hraniti cu hrana vie fara proteina animala (adica raw vegan -  Cucoana Chirita, Madame Esméralde Piscopesco, Sarmisegetuza Necsulescu&Co va saluta peste veacuri, doar ca frantuzismele de alta data s-au transformat astazi in englezisme, mai exact americanisme - nu am inteles niciodata de ce trebuie sa inlocuim cuvinte romanesti existente cu altele, din limbi straine!?!).

Pe scurt, esentialul acestei discutii se poate reduce de fapt la o simpla propozitie: vitamina B12 este produsa de flora bacteriană din tractul gastro-intestinal (dr. Bruker, dr. Schnitzer, dr. Probst, dr. Schatalova, dr. Marginean, dr. Clement, dr. Marian Parschiv, s.a.m.d).

Pentru a nu-i pune propriului corp "piedica", in afara de eliminarea produselor procesate industrial, a proteinei animale, a zaharului, a produselor din faina alba, a grasimilor rafinate, a drogurilor legale (cafeaua, tutunul, alcoolul, E-urile - cele mai multe dintre ele sunt neuro-transmitatori si actioneaza direct in creier - exemplele de parada sunt desigur aspartamul si glutamatul de sodiu!!) si ilegale, a medicamentelor (m-am abtinut cu greu sa nu le bag la categoria droguri legale...), v-as mai recomanda:

1. Nu mai spalati si nu mai dezinfectati atata alimentele. Daca le cunoasteti provenienta, mancati fructele si legumele nespalate, numai curatate superficial. Nu indepartati niciodata coaja, consumati-o cu mare incredere (de la mar, sfecla, morcov, etc), daca stiti sursa din care provin. Suntem singurele mamifere care isi spala hrana inainte de a o manca! Cand eram mica, mancam la bunica la tara, invatata de prietena mea Mariana (ea avea 5 ani, eu 3), o fata de tarani din sat, morcovii scosi din pamant, scuturati putin si dupa ce indepartam grob pamantul cu mana...hop in gura cu ei (si uite asa se mai poate economisi si suma necesara achizitonarii argilei, pentru ca tot s-au plans multi ca este asa de scumpa!). Si culmea, in perioadele cat stateam la bunica, nu eram deloc bolnava, iar la Bucuresti, o duceam numai dintr-o boala in alta! Iar Mariana avea, asa cum spune mama si astazi, cei mai frumosi dinti, desi nu poseda o periuta de dinti, si cel mai frumos par! In special pe plantele salbatice, se gasesc milioane de microorganisme absolut necesare corpului uman, microorganisme pentru care noi suntem programati genetic si pe care nu le veti gasi pe nicio salata si pe nicio alta planta cumparata din magazin sau de la piata! De accea, cautati locuri curate in padure sau pe campii si mancati-le acolo, direct la fata locului!

2. Nu folositi pasta de dinti cu fluor sau cu alte chimicale. Caci asa distrugeti milioane de bacterii din gura si credeti-ma ca aveti mare nevoie de cele mai multe dintre ele. Eu nu prea sunt convinsa nici de pastele de dinti asa-zise naturale (de cele mai multe ori au si ele nevoie de conservanti, caci altfel s-ar strica de la atata stat in tub, plus ca nu aveti niciodata controlul absolut asupra substantelor continute), de aceea ca solutii cu adevarat naturale v-as recomanda: argila fina (daca nu e foarte fina are prea mult efect abraziv!), sarea, bicarbonatul de sodiu (dar numai cand si cand), uleiul de cocos, pudra de neem. Iar cea mai buna periuta de dinti, este mestecarea unor crengute sau radacini, asa cum fac de exemplu arabii cu miswak (periuta de dinti naturala, o gasiti in orice magazin oriental!).

3. Soarele, miscarea in aer liber, reducerea surselor de stress si de poluare. Natura este adevarata noastra casa, acolo este locul nostru si numai acolo ne vom regasi cu adevarat sanatatea!

4. Natura (Dumnezeu) nu a facut degeaba bacteriile si virusii atat de mici, incat noi sa nu-i putem vedea cu ochii liberi. Noi trebuie sa ne ferim de animale salbatice, de natura dezlantuita (furtuni, avalanse, etc.), de lucruri pe care de cele mai multe ori le vedem cu ochiul liber, si nu trebuie sa ne facem atatea ganduri din cauza microorganismelor cu care fiinta umana traieste de sute de mii de ani in perfecta simbioza, sa nu uitam nicio clipa ca numarul microorganismelor aflate pe si in corpul nostru, este mult mai mai mare ca numarul celulelor din care este alcatuit corpul nostru!! Toate mamele devin isterice la vederea unei capuse sau daca isi surprind copilul ca a bagat in gura ceva de pe jos, dar cumpara fara sa clipeasca tot felul de pachete si borcanele din super-market. Nu credeti ca nu trebuie sa ne temem de "mudaria" naturii, ci mai degraba de sterilitatea alimentelor superprocesate si prelucrate de mana omului??

5. Si desigur ca hotaratoare este si ramane calitatea alimentelor consumate. Caci ce se mai poate astepta de la o leguma transportata saptamani de-a randul, mii de kilometri in jurul globului? Dar de la fructe tratate prin toate metodele chimice si fizice posibile? Si ce mai ramane din toate substantele vitale, dupa ce am mixat alimentele la turatii foarte mari si le-am mai si deshidratat ore in sir? Cat de vii mai sunt ele?

6. Ultimul argument impotriva acestei nebunii legate de vitamina B 12, nebunie dezlanutita dupa parerea mea intentionat si controlata clar de industriile farmaceutica si alimentara, este argumentul de bun-simt referitor la rezultatul analizelor de sange. Rezultatele considerate normale sunt numai valorile medii ale diferitilor parametri din sangele unui anumit numar de oameni (aparent) sanatosi. Dar despre cum se alimenteaza acesti oameni, despre modul lor de viata, nu se scrie nicaieri nimic, aceste lucruri nu se iau in considerare la evaluarea rezultatelor!! Asa ca de ce oare ar trebui sa am eu, aceleasi valori ale analizelor, ca un om care mananca in fiecare zi o friptura, bea alcool, fumeaza, s.a.m.d.??? Unde este, va rog, logica? Eu nu am mai fost de 10 ani de zile sa-mi fac analizele, pana in acesta toamna cand am lasat sa mi se faca la prof.dr. Probst analiza prin microscopie in camera obsura (dark field microscopy), dar numai pentru a le demonstra tuturor celor din jurul meu (si pentru a pune capat discutiilor, care se tot incing de ani de zile pe acesta tema), ca veganismul nu e daunator. Caci la ce-mi folosea faptul ca eu aveam intotdeauna cele mai bune valori? "Ca ale unei fete de 17 ani" mi-a spus ultima data in 2002 medicul internist, la care ajunsesem in disperare de cauza, pentru ca nu mai aveam niciun control asupra sanatatii mele, eram mai mult bolnava decat sanatoasa, eram la numai 34 de ani un om TERMINAT fizic si psihic...... Medicul respectiv, cu greu si-a putut ascunde convingerea ca  ori sunt ipohondra, ori simulanta, ori duc o viata anosta, lipsita de activitati interesante, incercand sa ma impinga cu mare delicateta (la urma urmei eram pacient privat, nu se putea purta cu mine cum ar fi procedat cu oricare alt pacient "normal", eram om de baza - vaca de muls - pentru cabinetul lui), in "sertarul" psihosomatic. Atata timp cat ma simt bine, la ce as avea nevoie sa-mi fac controale si analize? Ca sa-mi spuna CE? Imi amintesc de o doamna medic, care a atacat pe cineva care recomanda hrana vie cu argumentul: "Da, ne simtitm bine, pai asta este dovada ca suntem snatosi?" Daca as putea, tare as dori sa o intreb pe acea doamna, care  ar fi pentru ea atunci dovada sanatatii......

Inchei rugandu-va sa nu ma credeti pe cuvant; din contra, combateti fiecare afirmatie, ganditi-va logic, puneti-va intrebari, cercetati singuri mai departe. Caci numai asa veti gasi cu adevarat raspunsurile pe care le cautati si de care aveti nevoie!

21 decembrie 2012 - Sau teama de moarte

$
0
0

Astazi se face o afacere din orice. Si cel mai bine se castiga desigur foarte multi bani cu frica oamenilor.  Iar pentru ca din pacate, cei mai multi dintre oameni NU se pregatesc cum trebuie din timpul vietii, ei se tem desigur cel mai tare de moarte..... 

Asa ca de luni (ani) de zile, se vehiculeaza cu infrigurare tema sfarsitului lumii pe 21.12.2012 (sau 22 sau 23???). Discutia mie mi se pare la fel de enervanta, caci cei mai multi, in loc sa FACA in cele din urma ceva cu si din viata lor, stau si bat campii. Sau apa-n piua. 
Asteptam sfarsitul lumii, fara sa vedem ca NOI l-am provocat. Distrugem  aceasta lume, bucatica cu bucatica, fara sa clipim,  de mii de ani. Sfidam toate legile naturii, le calcam in picioare, ne credem creatorii si stapanii lumii. Si acum ne mai miram ca Dumnezeu (natura) s-ar putea "supara" pe noi si ne-ar putea da (in cele din urma) lectia bine-meritata? Eu zic ca ar fi nevoie sa vina de data aceasta mai mult decat un nou potop pentru a ne spala toate pacatele, pentru a sterge toate nedreptatile, crimele, rautatile, parjolirile pe care le-am facut NOI TOTI. Fukushima a fost o mica palmuta de atentionare pe care am primit-o. Si soarta vasului "inscufundabil" Titanicmi s-a parut tot o lectie.  Ca si razboaiele mondiale.  Tsunami. Cutremurele. Furtunile ingrozitoare din ultimii ani. Si tot asa mai departe, istoria este plina de dovezile prostiei omenesti. Caci prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul - omul inca nu vede ca TOTUL este de fapt numai raspunsul la faptele sale. Natura nu se razbuna, ci raspunde pur si simplu actiunilor omului. Legea actiunii si reactiunii raman o lege de baza!
 
Intr-adevar, va avea loc (sau a avut deja loc? - va spun sincer ca eu nu am reusit inca sa inteleg clar toata povestea) un fenomen astronomic major: alinierea planetelor (de data aceasta, trebuie sa ma bazez si eu doar pe sursele din internet, cunostintele mele de astronomie sunt nule - oare de ce nu se invata ceva atat de important la scoala?), care s-ar putea sa aiba desigur si efecte directe, foarte mari asupra planetei Pamant. Nimic nu este exclus, TOTUL se poate intampla. Dar cine poate sa stie cu adevarat ce se va intampla, si de fapt, de ce avem noi atata nevoie sa o stim dinainte Eu nu-mi fac nici griji, nici mai multe ganduri decat trebuie (asa cum mi-a transmis mie bunica mea o regula importanta de viata). Ce-o fi, o fi. Om trai si om vedea. 
 
Psalmul 45

1.Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
Eu am mare incredere ca Dumnezeu stie El cel mai bine daca este cazul sa termine lumea asta, si daca da, cand anume este cazul sa o faca. Sunt sigura ca stie El exact care sunt oamenii care merita sa traiasca mai departe si care nu, alegerile ni se par poate numai noua, oamenilor de rand, aleatorii. Acestea sunt numai "grijile" lui Dumnezeu si nu ale noastre. Lasati-le pe seama LUI!

NOI avem alte treburiimportante de facut. De exemplu, sa incercam - si credeti-ma ca  fiecare dintre noi poate face cu adevarat ceva - sa oprim in cele din urma tavalugul distrugerii lumii minunate pe care Dumnezeu ne-a dat-o pe mana. Cine nu stie cum si ce sa faca, poate sa ia un exemplu de la Jane Goodall:



Caci si Jane Godall vede clar apropierea sfarsitului lumii. Timpul ne preseaza. Asa ca nu-l mai pierdeti cu discutii inutile, ci suflecati-va odata manecile si puneti-va pe treaba!  Din cartea "Reason for hope" de Jane Goodall un citat foarte frumos:

"Da, eu sper. Cred ca putem spera intr-o lume in care stranepotii nostri si copiii lor ce vor veni dupa ei pot trai in pace. O lume in care mai exista copaci si cimpanzei care sar dintr-unul intr-altul, o lume in care cerul este albastru si pasarile canta, si din departare se aud tobele batranilor africani care ne reamintesc de puternica legatura pe care o avem cu Mama Pamant si cu Marele Spirit - Dumnezeul pe care il veneram. Dar asa cum tot repet, nu mai avem mult timp. Resursele acestei planete se termina. Daca chiar ne pasa de viitorul pamantului, trebuie sa incetam sa asteptam si sa-i lasam "pe ceilalti" sa rezolve problema. A venit timpul, ca NOI sa salvam lumea: depinde doar de TINE si de MINE."






















Draga Mos Craciun,

$
0
0
Te-as ruga sa imi aduci....

"Din batrani se povesteste
Ca-n toti anii, negresit,
Mos Craciun, pribeag, soseste
Niciodata n-a lipsit!"



Copiii si-au scris demult scrisorile catre Mos Craciun, da, chiar si baiatul meu, care desi are deja 13 ani, se mai agata inca, cu ultimele sclipiri ale copilariei ingeresti, ce tocmai s-a pornit la drum din sufletul lui, de un vis frumos......
Maine de dimineata, pe mine ma vor astepta sub brad o multime de oameni faini: Anthony de Mello, Jane Goodall, Ileana Vulpescu, Stefana Velisar Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Petre Ispirescu. Si am gandesc cu drag si-mi amintesc cu multa nostalgie ce frumos spunea si  Octavian Goga : 

"Mos Craciun cu barba alba
Mos Craciun cu traista plina
Vechi stapan atat de darnic
Al copilariei mele.

Azi la noi in sat te-asteapta
Toata casa cu lumina
Cu colinde si cu cantec
Si cu crai, cetati de stele.

Sa cobori si-n seara asta
Sol batran de ganduri bune
Toti te-asteapta-n sat la mine,
Du-te, du-te, Mos Craciune!

De nu ti-o fi peste mana
Treci si pe la casa noastra.
Tu, macar o raza-n suflet
Îi trimite pe fereastra."


Mi-as mai dori sa-i pot ajuta in cele din urma pe oamenii buni care au pus pe picioare lucruri minunate, si care tot mai des sunt nevoiti sa se opreasca la bariera realitatii prozaice: prof.dr. Pavel Chirila, Sanziana Pop, Katrin Bornmüller si Maja Caspari, parintele Nicolae Tanase, Manastirea Marcus, s.a.m.d. - este de fapt o lista interminabila, Romania are parca mai multe suflete de aur, parca tara este mai plina de oameni frumosi si buni, ca niciodata. 
Mi-as dori sa pot sprinjini, concret si practic, si oamenii cu mari idealuri: Alina si Mircea si Teo si Irina si ....  Lista ar fi al fel de lunga, tineri inimosi si plini de entuziasm intalnesti astazi tot mai des in Romania. Si mi-as dori mult, sa fiu si eu macar o mica parte a visului lor implinit.
Dar si scoala si azilul de batrani si casa de sanatate dintr-un sat uitat de lume, "proiectele mele de fum" deocamdata,  la care imi stau insa mie si inima si gandurile de ani buni de zile, mi le-as dori macar puse cat de cat pe picioare. Dar totul incepe cu un vis, si cine mai stie, ce mi-o mai aduce mie la noapte bunul Mos Craciun......
La multi ani, cu sanatate si bucurie!

Istoria medicinei naturale - hrana vie ramane in continuare singurul panaceu existent

$
0
0
De peste doi ani si jumatate scriu acest blog, pornind de la ideea centrala, de a va pune la dispozitie cat mai multe dintre dovezile si argumentele existente pe plan international, care demonstreaza clar, ca hrana vie este SINGURUL PANACEU aflat la indemana oamenilor. Multi nu au inteles insa acest lucru. Sau NU VOR sa-l inteleaga, caci este intr-adevar tare greu sa-ti dai toata viata peste cap, sa-ti mobilizezi toata vointa, sa devii disciplinat, consecvent, sa reusesti sa urmezi hotarat un tel, s.a.m.d....
Si pentru ca repetitia este mama invataturii, am sa incerc sa comasez intr-o singura postare toate dovezile imprastiate altfel pe tot blogul.
Puteti ignora sau puteti nega faptul ca hrana vie vindeca absolut TOATE bolile, de la acnee si pana la cancer, caci acest fapt pare la prima vedere incredibil si imposibil - este desigur dreptul vostru, datoria mea consta strict in punerea la dispozitia voastra a tuturor informatiilor. Atat. Scopul meu nu este sa conving pe cineva si nici nu exista un motiv pecuniar ascuns, sunt in continuare una dintre putinele persoane neinteresate in vanzarea anumitor produse absolut "necesare" alimentatiei naturale. Pentru mine totul este o munca voluntara si onorifica, care exprima doar recunostinta mea pentru oamenii extraordinari care m-au ajutat prin dezvaluirea propriilor experiente, sa-mi redobandesc, la randul meu, sanatatea pierduta. 
Deci am sa va rog sa nu ma mai combateti cu virulenta, de altfel de neinteles pentru mine, pe care mi-ati demonstrat-o de nenumarate ori pana acum. Nu uitati ca totul este alegerea voastra! NIMENI nu va poate vindeca, niciun medic din lume, voi sunteti de fapt singurii care puteti face cu adevarat ceva pentru sanatatea voastra. In primul rand informandu-va, si in al doilea rand aplicand lucrurile invatate in practica! 

Unul dintre primii medici care a descoperit puterea tamaduitoare exceptionala a hranei vii si care a marcat in mod deosebit istoria medicinei naturale, ramane desigur medicul elvetian dr. med. Maximilian Oskar Bircher-Benner. Dr. Bircher-Benner a tratat în clinica sa de-a lungul unei perioade de peste 40 de ani, peste 10.000 de bolnavi cu ajutorul dietei sale bazate pe alimentaţia cu hrană netratată termic, tratand fara exceptie, absolut toti bolnavii care se internau in clinica sa, bolnavi care il cautau in disperare de cauza, dupa ce epuizasera deja toate celelalte tratamente ale medicinei alopate.
Pornind de la teoriile dr. Bircher-Benner, dr. med. Max Gersona reusit sa dezvolte mai intai o cura pentru migrene, pe care a extins-o apoi la tuberculoza cutanata, ajungand in final sa trateze cu metoda sa naturala si cazurile de cancer in stadiu final, devenind astfel celebru in intreaga lume datorita metodei sale de tratarea a cancerului, metoda care se aplica in continuare in doua centre Gerson, unul in SUA si unul in Ungaria. Dupa ce a descoperit efectul terapeutic extraordinaral hraneii vii, chiar si in cazul cancerului, dr. Gerson a conştientizat faptul că terapia sa nu este de fapt o terapie specifică numai unei anumite boli, ci este general valabila pentru TOATE BOLILE, experinta sa practica cu zeci de mii de bolnavi fiind o dovada de netagaduit.
“Cu aceeaşi terapie dietetică, adaptată în parte pentru fiecare bolnav, ca bază a tratamentului, am vindecat la fel de bine şi TBC, precum şi astm, boli ale aparatului locomotor, boli metabolice sau boli nervoase.” 

Mai tarziu, au urmat in Germania dr. med. Max Otto Bruker si dr. Johann Schnitzer, ambii ducand campanii de lamurire si clarificare in randurile populatiei pe parcursul a mai multor zeci de ani. Ambii au fost combatuti prin toate mijloacele posibile (inclusiv ilegale sau josnice), atat de stat, cat si de medicina alopata, meritele lor cu totul deosebite in tratarea cu succes, (din nou) in principiu a TUTUROR BOLILOR, NUMAI prin schimbarea modului de viata si de alimentatie, nefiind recunoscute oficial nici pana in ziua de azi. Din fericire, zecile de mii de bolnavi care au fost salvati de acesti minunati oameni, stau in continuare marturie pentru munca lor neobosita pusa numai in slujba oamenilor bolnavi.
Dr. Bruker a întocmit pe baza experienţelor sale clinice şi a studiilor efectuate pe o perioada de peste 60 de ani de profesare a medicinei naturale, o listă a bolilor cauzate de o alimentaţie greşită după cum urmează:
1- Distrugerea aparatului dentar şi poziţionarea greşită a dinţilor (acest lucru se datoreaza si alimentaţiei greşite din generaţiile precedente);
2- Bolile aparatulului locomotor, aşa numitele boli reumatice, artroza, artrita, hernia de disc şi bolile coloanei vertebrale;
3- Toate bolile metabolice (obezitatea, diabetul, formarea pietrelor la diferite organe, guta,etc);
4- Majoritatea bolilor aparatului digestiv (constipaţia, bolile hepatice, renale şi intestinale, etc.);
5- Bolile cardio-vasculare (infarctul miocardic, tromoboza, apoplexia,etc.);
6- Slăbirea sistemului imunitar, fapt manifestat în îmbolnăvirea repetată a căilor respiratorii (răceli, gripe,etc.) şi în apariţia infecţiilor renale şi urinare;
7- Majoritatea reacţiilor alergice, aşa numitele alergii;
8- Apariţia cancerului este strâns legată de modul de alimentaţie.

In Germania au existat si mai multi medici care s-au "specializat" in tratarea prin metode alternative a sclerozei multiple, cel mai cunoscut ramanand desigur dr. med. Joseph Evers. Tratamentul consta intr-o simpla dieta alimentara (foarte stricta insa), bazata in principiu pe hrana vie. Foarte interesant mi se pare insa faptul, ca tocmai in cazul SM, aproape toti medicii care au lucrat cu metodele naturale de tratament, nu au exculs proteina animala neprocesata termic (ou crud si lapte nepasteurizat si produsele lactate obtinute din el). In Elvetia,  dr. Catherine Kousmine a tratat de asemenea nenumarate cazuri de SM, poliartrita reumatoida (PR) si cancer, printr-un regim dietetic cat mai natural, care urmeaza ciclurile naturii. Pornind de la studiile dr. Kousmine,   dr. Jean Seignalet a obtinut la randul sau in Franta rezultate foarte bune in tratarea SM, fiind de asemenea specializat si in tratarea PR cu ajutorul dietei sale ancestrale. In SUA, doamna dr. Terry Wahls  a demonstrat prin propria experienta ca scleroza multipla poate fi facuta reversibila, ca se poate vindeca in totalitate. Domnia sa a intocmit de asemenea un protocol detaliat pentru tratamentul SM, mai multe puteti afla pe site-ul sau AICI.

In tratarea cancerului cu ajutorul hranei vii, nu trebuie uitate sub nicio forma cazurile celor trei femei medici care s-au autovindecat de cancer de san cu ajutorul hranei vii: dr. Kirstine Nolfi, dr. Lorraine Day si in tara noastra, d-na dr. Teodora Indrei-Stoica.

In Rusia, dr. Galina Schatalova a tratat la randul sau cele mai diferite boli, inclusiv cancerul, cu ajutorul programului sau natural de insanatosire. Regulile de baza recomandate de domnia sa, sunt foarte usor de respectat de oricare dintre noi si aduc oricui o imbunatatire semnificativa a sanatatii si o crestere a calitatii vietii.
1. Nu se prajeste absolut nimic, totul se mananca crud sau se fierbe, uleiul se adauga in mancarea fiarta  dupa ce s-a stins focul si mancarea s-a racit putin. Nu se consuma paine, aceasta se inlocuieste cu terciurile din cereale.
2. Nu se face mai multa mancare decat se poate consuma la o masa, daca cumva ramane ceva, aceasta mancare se va consuma mai tarziu (dar numai in ziua respectiva) rece, neincalzita (exact asa procedeaza si populatia hunza).
3. Nu este permisa neglijarea miscarii fizice, doamna Schatalova este o adepta convinsa a efectelor benefice ale metodelor de intarire a organismului (sauna, spalat cu apa rece si zapada, etc.  - fotografia de mai sus, demonstreaza cel mai bine aceste principii), chiar si pentru batrani si pentru bolnavi (pentru cei gravi bolnavi, exista alte reguli individuale), este necesar un  minim de miscare zilnica.
4. Se consuma IN FIECARE ZI usturoi! Pentru obtinerea unui ulei aromatic deosebit de gustos, se pun intr-o sticla cu ulei nerafinat, extras la rece si cativa catei de usturoi.
5. Doamna Schatalova recomanda consumul zilnic de alge, pentru a minimaliza astfel efectele poluarii, de care suntem cu totii  foarte afectati (inclusiv poluarea radioactiva!).
6. Se mananca o data, de cel mult doua ori pe zi. Nu se mananca permanent, intre mese. Iar despre cantitatea zilnica de mancare si aportul caloric, dr. Scahtalova considera ca 250-400 calorii pe zi sunt absolut sauficiente!!! Caci de multe ori nu conteaza atat de mult CE mancam, cat mai ales CAT mancam.

In Romania exista din fericire la ora actuala o serie de medici care practica la randul lor medicina naturala, as dori sa-i amintesc aici poate doar pe dr. Pavel Chirila , dr. Calin Marginean, dr. Doru Laza, dr. Marian Paraschiv, dr. Olivia Langa -  dar mai sunt si multi altii, nu ezitati sa cereti IN ORICE CAZ si parerea unui astfel de specialist, nu va marginiti niciodata sa respectati cu sfintenie parerea unui singur medic, caci la fel ca noi toti oamenii, si medicii sunt supusi greselii.....

Istoria medicinei naturale ar putea cuprinde de fapt cateva volume bune. Acesti cativa medici, prezentati pe acest blog sunt de fapt numai varfurile acestei miscari universale si atemporale. Continuati sa va documentati si sa va informati pe cont propriu, caci cine este astazi prost informat sau neinformat, este singur de vina.... 
Nimeni nu asteapta sa credeti pur si simplu tot ceea ce acesti medici au demonstrat in atata amar de ani, dar de fapt ce va retine sa incercati totul pe propria piele? Cine va opreste sa va asumati in cele din urma responsabilitatea pentru propria sanatate? Caci mai interesat ca voi insisi sa va faceti sanatosi, nu veti gasi niciun medic in intreaga lume! Iar hrana vie este de asemnenea singurul tratament fara efecte secundare negative, si chiar si daca va hotarati pentru un tratament clasic al bolii de care suferiti, o schimbare a modului de viata si de alimentatie nu va va aduce decat foloase!

Mai trebuie facuta aici neaparat si diferentierea clara intre hrana vie si curentul "raw vegan" practicat in Romania la ora actuala. Caci cine nu va intelege in primul rand principiile unei vieti naturale cu hrana vie, nu va ajunge prea departe cu retetele de "raw food".  Iar cine va inlocui doar aragazul cu mixerul si cuptorul cu aparatul de deshidratat, nu va ramane din pacate decat un mic bucataras. Si desigur ca nu avem de ce sa ne miram ca o astfel de hrana, mixata si deshidratata ore in sir,  isi pierde TOCMAI proprietatile pentru care este de fapt consumata, nemaiputand sa asigure astfel in niciun caz toti nutrientii necesari - iar povestile raw veganilor care au devenit dupa un anumit timp total anti-raw-vegani se inmultesc pe zi ce trece, un caz demonstrativ de fapt pentru cele mentionate mai sus (raw vegan bazat pe consumul de produse de super-market, mixarea si hidratarea excesiva, consumul de fulgi din comert, de uleiuri de proasta calitate s.a.m.d.), fiind consemnat deja si in Romania. Ca sprijin imi aduc tocmai declaratia clara a dr. Brian Clement, directorul celebrului Hippocrates Institute din SUA: prin mixare se pierd peste 85% din substantele vitale absolut necesare unei bune functionari a organismului uman!



De aceeasi parere este si Franz Konz, presedintele Aliantei pentru Sanatate din Germania (BFGeV), care accepta smoothie-urile numai ca o solutie de compromis pentru zilele in care avem timp putin sau pentru oameni care nu mai au dinti, el subliniind de ani de zile necesitatea de a mesteca bine alimentele si de a le consuma INTEGRAL. 
Iar pentru cei care doriti sa incepeti anul printr-o schimbare a alimentatiei voastre, mai jos schema de post negru recomandata la BFGeV (oamenii grav bolnavi ar trebui sa ceara parerea unui specialist!), schema intocmita in peste 40 de ani de experienta cu zeci de mii de bolnavi:
- Pre-post: 2 zile se consuma dimineata la ora 7 o lingurita de argila, la ora 8, un fruct si Cassia fistula (o planta tropicala cu efect purgativ), la ora 9, iar o lingurita de argila, la 11 fructe usacte inmuiate sau fructe proaspete, la ora 12, se iau 3 lingurite de seminte de in (se mesteca f. bine). La ora 13 iar se mananca un fruct, la ora 14 iar argila, la ora 15 se mananca ori fructe cu plante din flora spontana ori salata fara ulei, sare si otet, la ora 16, se iau iar 3 lingurite de seminte de in, la ora 17, fructe si la ora 18, cateva smochine inmuiate.
- Postul propriu-zis (in functie de starea de sanatate si de greutatea de la care se porneste, poate sa varieze intre 3 zile si 3 saptamani). Se consuma in fiecare dimineata argila, si se bea pe parcursul zilei numai apa plata saraca in minerale (cel putin 2 l, pentru a usura eliminarea toxinelor).  Cine poate face miscare fizica, este recomandat sa se faca 2-4 ore de sport. Si sauna cu infra-rosu ajuta la accelerarea eliminarii toxinelor din corp.
- Incheierea postului: dureaza tot 2 zile, cel mai bine se bea in prima zi numai laptele unei nuci de cocos tinere si se ia iar Cassia. A doua zi, se ia iar dimineata argila si se mananca dimineata la pranz si seara un mar (sau un alt fruct).

Dar nu uitati ca alimentatia nu este nici pe departe totul, caci asa cum au subliniat absolut TOTI medicii prezentati mai sus, omul este trup, suflet si minte, numai o abordare globala a tuturor planurilor, va aduce vindecarea adevarata si de durata!


Meniu de iarna: mancare de broccoli, patrunjel, morcovi si telina, cu maioneza vegana din unt de migdale

$
0
0
Nu am inteles niciodata, de ce pe toate blogurile raw se repeta mereu si mereu aceleasi retete, fara a se mentiona insa de cele mai multe ori sursa de inspiratie. Si pentru ca eu respect si munca mea, dar la fel de mult si munca celorlati, mi-a placut intotdeauna sa scriu de unde m-am inspirat (caci foarte putine dintre retetele mele sunt creatia propriei minti). Si mai ales m-am bucurat sa dau mai departe povestea din spatele fiecarei retete, caci eu de cate ori pregatesc ceva, ma gandesc cu drag la cel care m-a inspirat, si-l binecuvantez in gand, si ii multumesc.

Anul trecut, l-am cunoscut la Tragul de Hrana vie din Speyer pe medicul brazilian dr. Alberto Gonzalez. Caci si in America de Sud exista deja foarte multi medici care au descoperit efectele tamaduitoare exceptionale ale hranei vii, si care isi trateaza pacientii, indiferent de boala de care sufera, prin metode naturale, bazate in primul rand pe un regim de viata natural, cu hrana vie.
Dr. Alberto Gonzalez nu este numai o prezenta incantatoare si cuceritoare, are un suflet minunat si te lasa sa simti imediat marele OM, aflat in spatele medicului. Desigur ca trebuie si el sa-si castige existenta, dar asa cum am aflat din "dosul cortinei" (este mare lucru cand cei care lucreaza pentru tine te admira si te iubesc, pentru mine este cea mai buna dovada a corectitudinii unui om!), are nenumarate proiecte de ajutorare a saracilor din Brazilia (care nu sunt putini!), oferind gratuit atat consultanta medicala, cat si sprijinul necesar pentru trecerea la o viata naturala cu o hrana santoasa.



La standul sau de la targ, se facea prezentarea unei oale de piatra, in care mancarea se poate incalzi perfect pana la 42°C, dand astfel impresia de mancarea gatita,  lucru important pentru multi oameni, in special in anotimpul rece. Dr. Gonzalez pregateste mancarea putin diferit de ceilalti "bucatari raw", nu prepara totul in Vitamix, la mare viteza, ci incearca sa respecte cat mai mult principiile alimentare stabilite de dr. Maximilian Bircher-Benner, care sublinia cat de important este ca hrana sa nu fie prelucrata nici mecanic foarte tare, ci cat mai putin posibil. Si tot dr. Bircher-Benner recomanda sa se expuna mancarea cateva clipe luminii soarelui (sau sa fie pregatita afara, la soare), un aspect foarte des neglijat din pacate de cei mai multi dintre noi.

Mancarea oferita la targ de dr. Gonzalez era foarte simpla, combinatia ingredientelor foarte sanatoasa, iar satisfactia papilelor gustative, aproape incredibila.  Am gustat, am laudat si acasa mi-am facut de multe ori de-atunci  mancarea, dandu-i desigur nota mea personala.


Mancare de broccoli, morcovi, patrunjel si telina

Ingrediente:
- broccoli (se poate inlocui si cu varza), un morcov, o radacina de patrunjel, o bucata de telina, cateva frunze de patrunjel si de telina , o ceapa, o mana de nuci.

Mod de preparare

Se dau prin razatoare toate ingredientele, dupa care se pun intr-un vas si se amesteca bine, framantand totul cu mainile (la targ ei framantau amestecul in acea oala si incalzeau la 42°C).
Se adauga o maioneza vegana (vezi reteta mai jos) sau un sos din ulei, zeama de lamaie, sare, piper si alte mirodenii, alese dupa propriul gust.
Varianta cu varza

Mai nou, eu fac si o maioneza din unt de migdale, dupa reteta domnului Urs Hochstrasser, care are marele merit de a fi aproape o copie fidela a maionezei din ou: http://www.urshochstrasser.ch/saucen.htm (Sauce royale).

Maioneza vegana din unt de migdale

Ingrediente:
- o lingurita de unt de migdale (sau ceea ce ramane dupa ce ati preparat un lapte de migdale sau de nuci), putin mustar, zeama de la o jumatate de lamaie, putin usturoi pisat, ulei, sare, piper.

Mod de preparare
Se freaca intr-un catron cu o lingura de lemn untul de migdale amestecat cu zeama de lamaie, adaugand uleiul putin cate putin, exact ca la maioneza din ou. Se adauga celelalte ingrediente, dupa gust. Sau se amesteca totul in mixer.


Pofta mare!

Plantele de iarna din flora spontana

$
0
0
Fotografiile de mai jos sunt facute de mine in Belgia pe 13.01.2013, inainte sa ninga, dupa mai multe nopti cu temperaturi de -6° - -10° C: usturoiul salbatic (stanga) este numai usor cazut, dar mai gustos ca niciodata, iar hasmatuchi (dreapta) este acum cel mai fraged, ti se topeste pur si simplu in gura!


In gradina de zarzavat am mangold, este un fel de sfecla, care se cultiva pt. frunze si este o planta rezistenta la frig. Ca si frunzele de nu-ma-uita (in partea de sus-stanga  a fotografiei)

Limba mielului s-a terminat de-abia de-abia dupa ce a nins mult (cca.20 cm, iar zapada s-a topit cam dupa 2 saptamani)
Urzica moarta este acum in plin sezon, mie frunzele nu-mi plac, in schimb florile sunt cu adevarat ambrozie si nectar!

Si asa a aratat meniul meu de Craciun, am adunat plante din gradina mea, care impreuna cu avocado si masline fac din orice  masa un adevarat festin:



Vorbind despre plantele de iarna din flora spontana, trebuie desigur sa amintesc neaparat una dintre cele mai rezistente plante: cornatelul (iarba lipitoare, lipicioasa) Galium aparine. Iar pentru ca vlastarii crescuti in casa nu sunt calitativ nici pe departe la nivelul vlastarilor din natura (exact ca in cazul tuturor plantelor crescute in sere si solarii!!), de ce sa nu profitam de ei? O singura planta de cornatel, produce atatia vlastari (oricum ei nu ar putea creste toti, caci apar foarte desi, ar interveni  selectia naturala), incat poate satisface fara probleme nevoile unei persoane.
 Iar Elena Marin (care este foarte creativa si are niste idei extraordinare!) m-a inspirat cu un sandwich-shaorma din foi de varza, pentru care aveti nevoie numai de foi de varza, frunze verzi, ardei, morcovi, telina, etc. si putina pasta de floarea soarelui sau maioneza vegana:
Lasati linistiti putin pamant pe plante, asa nu aveti de ce sa va temeti de carente de vitamina B12!!


Tocmai m-am intors din vacanta de iarna de la munte din Germania, unde am gasit in fiecare zi frunze verzi (chiar si leurda!), desi stratul de zapada era acolo de peste 40 cm. Trebuie numai deschisi ochii bine, natura ne pune in orice anotimp TOTUL la dispozitie, este nevoie doar sa invatam din nou sa o cunoastem bine!

Artroza, artrita, reumatismul

$
0
0
Celor mai multi oameni le vine greu sa creada, insa TOATE bolile reumatice si articulare sunt strict legate de modul de viata si de alimentatie. Toti marii medici care au tratat pacientii prin metode naturale de tratament au demonstrat din plin acest lucru, vindecand zeci de mii de cazuri, declarate de medicina alopata ca fiind "incurabile"! Si atunci de ce medicina alopata nu vrea sa accepte aceasta realitate nici in ziua de azi??? Raspunsul e simplu ca buna-ziua: banul conduce lumea (dar v-ati intrebat deja, oare cine conduce banul?). Pacientul care este tratat prin metode alopate, este legat practic de maini si de picioare: trebuie sa mearga regulat la medic, sa-si fac permanent analize, sa ia medicamente - o viata intreaga! Industria farmaceutica castiga anual o avere de pe urma unui astfel de pacient. Si desigur ca nu poate vedea cu ochi buni medicii care le spun pacientilor lor ca nu au nevoie de niciun medicament, ci numai de o schimbare drastica a modului de viata si de alimentatie. Si atunci, acesti medici sunt urmariti si haituiti o viata intreaga, se incerca denigrarea lor cu orice pret - mai multe puteti citi si AICI.

Mie mi s-a pus diagnosticul "inceput de artroza" la numai 25 de ani, intr-o dimineata rece si umeda de toamna, cand  nu am mai reusit sa ma dau jos din pat din cauza unor dureri atroce la genunchiul drept (seara nu avusesem absolut nimic!). Cu greu m-am tarat pana la medicul de casa, care m-a trimis mai departe la specialist, care dupa ce mi-a facut radiografii din toate unghiurile, mi-a spus ca am artroza, ca  boala e incurabila si ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu voi mai putea schia niciodata, ca nu voi mai putea alerga, s.a.m.d, si ca va trebui sa invat sa traiesc de-acum cu boala.

Pentru ca la acel moment nu eram infomata cum trebuie, am crezut mult timp aceste lucruri: asa ca m-am limitat sa iau medicamentele prescrise (desigur si cortizon!) si sa fac fizioterapie. Din fericire, dupa un timp, ajunsa in Germania, am avut norocul sa intalnesc oameni minunati, care mi-au aratat ca artroza nu trebuie sa fie soarta mea pecetluita. Si ca pot sa fac chiar EU insami ceva impotriva ei.

Desi mi-a venit greu sa cred, m-am hotarat sa incerc macar, caci la urma urmei, ce aveam de pierdut? Si sub presiunea si a dermatitei atopice de care suferea intre timp si fiica mea (pe care eu o alaptam), ascultand sfaturile dr. Bruker si ale lui Franz Konz, m-am hotarat sa incep sa-mi schimb DRASTIC modul de alimentatie. Deja nu mai mancam de mai multi ani carne decat rar (cand eram mica, mama trebuia sa-mi spuna mie mereu la masa: "Dar mananca si mancare, nu numai salata!"), si numai de la tarani bio pe care ii cunoasteam personal si cu care aveam legaturi stranse, si desi nu mai consumam E-uri si alimente fabricate industrial, mi-a devenit tot mai clar faptul, ca mai am inca foarte multe de facut cu alimentatia mea.

Sa renunt la carne nu a fost nicio problema, nu ma omorasem niciodata dupa ea, si acum pot de exemplu sa vomit numai la mirosul de grasime incinsa.... Nici renuntarea la oua si lapte nu a fost chiar atat de grea, in schimb renuntarea la paine s-a intins pe mai multi ani de zile. Cu cca.10 ani in urma am inceput sa fac eu TOTUL in casa, inclusiv painea, nici faina nu cumparam (si tot nu cumpar nici acum, pentru familia mea fac in continuare in fiecare saptamana paine si gatesc pentru familia mea asa cum gateau si mama si bunica, numai cu produse proaspete si integrale - caci in afara de faptul ca faina are voie sa se numeasca "integrala" daca contine 89% faina integrala, chiar si fainii bio i se adauga aditivi, pentru ca altfel s-ar rancezi in rafturile magazinelor!),  ci imi luam graunte (si iau si acum, merg inca in acest scop de doua ori pe an in Germania, pana la taranul in care am eu incredere totala), pe care le macinam eu cu o moara electrica, intotdeauna numai strict cantitatea de care aveam o data nevoie. Mi-am marit treptat procentul de cruditati si am reinceput sa ma misc. Dar pasul hotarator l-a constituit pentru mine renuntarea totala la cereale (fie ele si germinate), dr. Seignalet (rezultatele sale le puteti vedea AICI si AICI) a demonstrat in foarte multe cazuri influenta  negativa a cerealelor in bolile reumatice si auto-immune (a fost specializat cumva in  tratarea poliartritei reumatoide, a artrozei si a reumatismului).

Tot dupa ce am renuntat la lapte si la cereale, am inteles si ce insemana sa respiri cu adevarat, dintr-o data mi s-a desfundat nasul, dupa 35 de ani de viata: eu trebuia sa am mereu in geanta batiste, caci nasul imi curgea tot timpul anului, iar sinuzita care ma chinuia din adolescenta, era mai agresiva ca niciodata, eram obligata sa fac tratament medicamnetos cu antibiotice de 3-4 ori pe an din cauza ei (pentru parintii copiilor cu polipi, astma, sinuzita, eczeme, etc., inainte de a-i opera sau trata cu cortizon, incercati neaparat o dieta stricta, rezultatele foarte bune obtinute de dr. Seignalet in aceste domenii le puteti vedea AICI!

Culmea este, ca spre deosebire de prietenele mele (care nu au fost diagnosticate cu 20 de ani in urma cu artroza!!), eu sunt in continuare foarte mobila si flexibila, ma pot catara in pomi, alerg, schiez, fac genoflexiuni, pot sa ma asez pe iarba, neavand nevoie de o mana de ajutor pentru a ma ridica, si tot asa mai departe. Nu iau in continuare nici medicamente, nici vitamine sintetice.  Nu mai am niciun fel de dureri, si nici nu mi s-a mai intamplat in ultimii ani sa raman intepenita. Dar in afara de regimul alimentar pe care incerc sa-l respect cu destul de multa strictete, nu neglijez sub nicio forma miscarea fizica, incercand sa fac ZILNIC "sport" (chiar daca cateodata acest lucru inseamna numai sa merg rapid 5-6 km...) - si Franz Konz atrage mereu atentia, ca mai bine se face o exceptie la macare, decat o exceptie la miscare!

Mai jos cateva exercitii din programul meu "contorsionist", pentru a  va demonstra "pe viu", cat de mobile sunt inca articulatiile mele, in al 46-lea an de viata (priviti insa cu atentie si degetele deja deformate):




Fetita mea, care mi-a facut fotografiile si care este inzestrata cu un simt deosebit de critic, mi-a atras atentia ca nu sunt totusi sincera: eu port adesea si ochelari (incerc sa-i tin cat mai putin pe nas - sunt la randul lor o cauza a carentei de vitamina D!! - dar sunt multe situatii in care sunt din pacate dependenta de ei...), dar va arat numai fotografii FARA ochelari. Asa ca ma conformez...
Mainile mele noduroase (si muncite, am boala de a nu putea lucra in gradina cu manusi...), imi amintesc ca la un moment dat, cand a venit mama la mine in vizita, a inceput sa planga vazandu-mi mainile. Mie mi se pare ca arata acum ceva mai bine, pacat ca nu am facut fotografii inainte-dupa....



Natura este cel mai bun medic. Nu aveti nevoie nici de tratamente scumpe, nici de medicamente sofisticate de ultima generatie, nici de cure in statiuni cu nume rasunatoare. Sta in puterea fiecaruia dintre voi sa-si recapate sanatate pe cale NATURALA, fara sa cheltuiti o avere in acest scop, alegerea este numai a voastra!

Si desigur ca eu nu-mi neglijez nici mintea, nici sufletul: imi iubesc copiii si invat zilnic de la ei, ma bucur de fiecare clipa ca de un dar de mare pret, citesc, scriu, cant, desenez, descopar iar si iar maretia naturii.... Viata este atat de frumoasa, oare cum pot eu sa-i multumesc indeajuns lui Dumnezeu?



Si cand se intalnesc doua genii, noi avem numai de castigat si de invatat: nu lasati sa fie iarna pe vecie in sufletele voastre!



Antiprimavara
de Adrian Paunescu

"Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă,
Vom îngheţa sub ultim ger,
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lânga mine nu eşti tu.
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pâna la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpada
Ce îmbrăţisarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primavară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primavară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci."

Povestea unei invingatoare in lupta cu cancerul - Christa Wagner (Germania) -

$
0
0
O poveste a unei vieti de om, care ar putea fi de asemenea povestea oricaruia dintre noi. "Trimisa sa mor acasa.... inapoi in viata - si-nca in ce viata!!!" - asa si-a intitulat Christa Wagner articolul, aparut in revista "Natürlich leben" 2/2004, in care autoarea descrie, punand enorm de mult suflet, propria experienta in lupta cu cancerul, incercand astfel sa ajute si altor bolnavi loviti de aceasta boala grea, daruindu-le credinta si increderea, ca o astfel de soarta nu trebuie sa fie neaparat necrutatoare!
Christa Wagner s-a imbolnavit de cancer de san in 1995, a fost operata, a urmat timp de 5 ani un tratament cu Tamoxifen: niciunul dintre medicii curanti nu i-a facut vreo recomandare referitoare la modul sau de viata sau de alimentatie - nici la eliberarea din spital, nici la controalele bi-anuale pe care Christa le-a respectat cu strictete, facand absolut toate investigatiile si urmand cu o consecventa  rara toate tratamentele recomandate de medici.

5 ani de zile Christa Wagner nu a avut nicio valoare a analizelor iesita din limitele acceptate ca normale. 5 ani nu a aparut nimic suspect la niciunul dintre controalele pe care le-a efectuat cu regularitate (Thorax-Röntgen, EKG, MRT, mamografie, markerul tumorilor, etc.). 5 ani de zile Christa Wagner a sperat si a crezut ca a invins cancerul. Astfel incat, cand la controlul din anul 2000 a fost descoperita recidiva tumorii (la controlul facut cu numai 6 luni inainte, nu se constatase NIMIC suspect!!), precum si metastaze, pentru Christa, s-a prabusit dintr-o data, cerul....

Christa avea o teama foarte mare de moarte, bine justificata de altfel: ii murisera amandoi parintii, prematur, ca urmare a cancerului, devenind din aceasta cauza in aceasta perioada si depresiva, si fiind tratata de asemenea medicamentos si cu sendinte de psihoterapie (care dupa parerea Christei, nu ca nu i-au adus o imbunatatire a starii psihice, ci chiar i-au influentat-o in mod negativ).

Pe 16.11.2000 a fost operata din nou la sanul stang, a urmat 6 sedinte de chimioterapie, dar boala s-a aratat a fi mai puternica: in martie 2001, medicii i-au comunicat, ca in cazul ei, nu se mai pot face nimic......

Intoarsa acasa, Christa Wagner reuseste cumva, printr-o adevarata minune, sa iasa din "gaura neagra" in care cazuse, si se hotaraste sa nu astepte totusi moartea pur si simplu cu mainile in san. De unde fusese in toti cei 5 ani "oarba si surda" la toate sfaturile sau sugestiile venite din cercurile de prieteni sau cunostinte, acordandu-le exclusiv increderea sa medicilor curanti, Christa devine dintr-o data atenta la tot ce se intampla in jurul sau. Participa la un congres despre cancer, descopera ca exista si tratamente alternative ale cancerului si reuseste sa cunoasca medici, care cred ca mai are o sansa de supravieturire, intalneste oameni care trecusera printr-o experinta similara, oameni care s-au salvat prin propriile forte, in ultimul moment, din fata mortii.

Isi schimba radical alimentatia si modul de viata: trece dupa un post negru, la un regim strict de alimentatie cu hrana vie (numai legume si fructe proaspete, seminte, nuci si plante din flora spontana - toate alimentele provenite numai din agricultura biologica, si prelucrate cat mai putin posibil - a urmat regulile terapiei ancestrale "Urtherapie"a lui Franz Konz), incepe sa alerge zilnic prin padure, isi intareste sistemul imunitar cu dusuri reci si bai de aer si de soare, isi regaseste echilibrul psihic si sufletesc (nu in ultimul rand datorita afirmatiilor din cartile Louisei L. Hay), descopera gandirea pozitiva si invata sa traiasca ca si cand "ziua de azi ar fi cea mai frumoasa zi din viata", tratandu-se in tot acest timp numai cu ceaiul antitumoral al Mariei Treben si urmand terapia cu vasc.

Noua viata a Christei Wagner incepe exact acolo unde credea ca o asteapta numai sfarsitul. Astazi, Christa Wagner, vindecata de cancer si aflata intr-o stare exceptionala de sanatate - cu toate ca a trecut de 70 de ani - marturiseste: "Poate ca suna macabru, dar eu cred ca imbolnavirea mea de cancer a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intampla! Astazi traiesc altfel, gandesc altfel, viata este traita mai intensiv ca niciodata - si sunt mai recunoascatoare ca oricand."

Christa Wagner isi pune experienta castigata in toti acesti ani la dispozitia tututor, participa la congrese si conferinte, povesteste deschis, tututor celor care vor sa o asculte, despre boala ei, si ofera in pensiunea  "Ratscherer Höhe", pe care o conduce alaturi de sotul sau, nu numai posibilitatea petrecerii unei vacante in mijlocul naturii, ci si un sprijin practic pentru o abordare naturala  a bolilor, in special a cancerului.

Sperand ca am reusit sa redau, macar in parte, curajul, pofta de viata si entuziasmul Christei Wagner, va doresc tuturor multa sanatate si toate cele bune!

Aici, este adresa pensiunii Christei Wagner:
http://www.thueringen.info/ratscherer-hoehe.html, iar aici puteti vedea si o fotografie a familiei Wagner:
http://www.thueringen.info/system/bildergalerie-vermieter.html?vermieter_id=268


Iar aici, puteti citi articolul original din Natürlich leben (in limba germana):
http://www.krebs-forum-lazarus.ch/forum/showthread.php?t=185

Adevărul despre îndulcitorii naturali și artificiali

$
0
0
Despre îndulcitorii artificiali şi naturali s-au scris nenumărate articole şi cărţi, pro şi contra, există o multitudine de studii efectuate în toate ţările lumii. O mare parte dintre acestea, finanţate de cele mai multe ori de industria alimentară sau farmaceutică, demonstrează cât de buni sunt aceşti îndulcitori produşi industrial şi ce îmbunătăţire a calităţii vieţii aduc ei cu sine. Dar orice medalie are două feţe: există totuşi şi un număr, într-adevăr mult mai redus, de studii, realizate de cele mai multe ori în cadrul unor universităţi, sub conducerea unor profesori reputaţi şi cu ani grei de experienţă în spate, care trag semnale de alarmă şi ne previn asupra efectelor nocive ale îndulcitorilor asupra sănătăţii - mulţi oameni de ştiinţă recomandă deja eliminarea totală a acestor produse din alimentaţia noastră.

 Zahărul brun, sirpoul de agave, de arțar, de mere, etc.
 Dr. Max Otto Bruker a atras întotdeauna atenția asupra tacticilor de marketing ale industriei zahărului (cu care el a purtat multe procese de-a lungul a mai multor ani de zile, procese pe care le-a câștigat însă în totalitate!!). Dacă experții acestei industrii au văzut că adevărul despre zahărul alb a început să iasă la iveală, au  invadat atunci piața cu "alternative sănătoase". Zahărul brun de exemplu, care nu este de fapt nici pe departe o alternativă cu adevărat sănătoasă. Consumatorul naiv și comod, se lasă și în acest caz, foarte ușor dus de nas: diferența între zahărul alb și zahărul brun este numai o singură treaptă de rafinare. Atât. Cine recomandă zahărul brun, nu este cu adevărat corect informat!  Sau are anumite interese pecuniare... Zahărul brun este exact la fel de nociv ca și zahărul alb!
 Același lucru se poate spune și despre siropul de agave, de arțar, de mere, de pere, etc. Toți acești îndulcitori naturali sunt foarte puternic procesați, nu se găsesc niciodată în starea în care se vând în magazin, în natură. Nu sunt decât tot produse izolate, concentrate, fabricate industrial, deci sunt tot numai niște produse  d
ăunătoare pentru sănătate. 

 „Natural” puternic procesat
  Există  între timp o mulțime de îndulcitori, aşa numiţii "îndulcitori naturali", care au la bază într-adevăr substanţe naturale, procesate însă de asemenea foarte intens, şi care la momentul actual sunt încă priviţi ca inofensivi, cum ar fi:
- Malitol sau sirop de malitol: este obţinut din porumb şi este mai puţin dulce decât zahărul. Apare sub forma E 965.
- Xilitolul este la fel de dulce ca zahărul; este folosit în special la guma de mestecat şi apare sub forma E 967.
- Izomalţul se obţine din porumb, se foloseşte foarte mult la ciocolata dietetică, apare sub forma E 421 şi are efect uşor laxativ.
 Dr. Bruker nu recomanda folosirea niciunuia dintre ei.
 Câțiva dintre îndulcitorii  articifiali

Aspartamul
Este unul dintre cei mai controversaţi îndulcitori artificiali, este de 150-200 de ori mai dulce ca zahărul şi este prezent în mii de produse alimentare industriale. Este lipsit de calorii, de aceea îl găsim cu precădere în alimentele numite „dietetice”. Ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu, este că aspartamul are capacitatea chelatoare foarte mare (prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale). Apare astfel, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe.
Consumul de aspartam se află în strânsă legătură cu o serie mare de afecţiuni: la nivelul ochilor (conjunctivită, iritaţii etc.), la nivelul urechilor (tinitus şi alte probleme auditive), la nivel neurologic (ameţeală, amorţeli, atacuri de panică, confuzie, hiperactivitate, halucinaţii, migrene etc.), la nivel psihologic/psihiatric (agresivitate, anxietate, depresii moderate până la severe, probleme de somn, iritabilitate etc.), la nivel gastrointestinal (balonare, constipaţie, dureri abdominale etc.), la nivel dermatologic (eczeme, reacţii alergice, urticarie etc.), la nivel endocrin şi metabolic (influenţează negativ apariţia şi evoluţia diabetului, anemie, multe probleme metabolice, obezitate etc.), la nivel urogenital (tulburări sexuale, probleme urogenitale, etc.), la nivelul aparatului dentar, precum şi multe alte tulburări, aspartamul jucând un rol foarte mare până şi în apariţia şi evoluţia cancerului.
Consumul de aspartam în timpul sarcinii poate avea efecte ireversibile pentru copil. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie la Universitatea Emory din Atlanta, spunea în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave, reversibile poate la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.”

Zaharina
Este cel mai renumit îndulcitor artificial, este de 500 de ori mai dulce că zahărul şi este obţinută din ... petrol. Şi în cazul zaharinei există studii care demonstrează efetul cancerigen al consumului de zaharină pe o perioadă îndelungată de timp. Zaharina "păcăleşte" corpul uman prin crearea senzaţiei de dulce, însă ea nu poate fi de fapt metabolizată.

Fructoza
Este o legătură chimică, care are formula C6 H12 O6 şi care apare în natură în fructe şi în miere. Mâncând un fruct, nu se consuma numai fructoză izolată, ci organismul primeşte şi vitamine, minerale şi alte substanţe vitale. Fructoza care se găseşte frumos împachetată în rafturile magazinelor şi ale farmaciilor este un produs izolat, obţinut industrial, un produs foarte puternic procesat!
În 2005, o echipă de specialişti de la Universitatea din Florida a descoperit că fructoza blochează temporar acţiunea insulinei, responsabilă de activitatea celulară de folosire şi transformare a zaharurilor şi altor elemente în energie. Blocarea insulinei duce în timp la creşterea tensiunii arteriale, obezitate şi creşterea nivelului de colesterol din sânge.
 
Concluzii
"Indiferent de tipul îndulcitorului, acesta contribuie la instalarea obezităţii, a diabetului, bolilor de inimă şi riscului de atac cerebral" – relatează agenţia de ştiri Reuters, citând un raport apărut în Journal of the American Society of Nephrology.
Consumul de îndulcitori nu este deci nici pe departe o acţiune fără riscuri, chiar dacă campaniile publicitare ne prezintă doar partea lor pozitivă. Pentru a reduce la maxim riscurile, cea mai bună cale este să nu înlocuim zahărul cu îndulcitori artificiali sau "naturali", ci să consumăm pe post de „ceva dulce”, doar fructe proaspete sau uscate (cu măsură!) şi, în mod raţional (!!), miere de albine (pentru cei care nu sunt vegani), netratată termic. 
 Atenție la alimentația copiilor: multe carii ale dinților de lapte sunt provocate de consumul de băuturi dulci (cele mai bine le oferiți de la început băuturi neîndulcite) din biberon și ca urmare a faptului că mulți copii folosesc astfel sticla cu biberon, ca pe o suzetă, ținând-o mult în gură, dinții având astfel mult prea mult timp contact cu lichidele îndulcite (copiii nu ar trebui lăsați să umble prin casă cu sticla cu biberon  ținută între dinți!). Nici fructele uscate nu trebuie oferite copiilor fără limite, și ele provoacă carii! La fel și mierea de albine. Nu le pervetiți gustul copiilor cu tot felul de torturi raw, budinci și alte minunății, lăsați-le cel mai bine să rămână ceva special, doar pentru anumite ocazii și oferiți-le în schimb zilnic, fructe proaspete, organice, cât mai puțin tăiate, curățate, transformate, etc.

 Și încetați să vă mai bazați exclusiv pe "studii stiintifice", căci din păcate, interesele comerciale sunt mult mai puternice decât vocea cercetătorilor cu adevărat obiectivi și integri, iar banii contează, pentru firmele producătoare, mult mai mult ca sănătatea consumatorilor....
Bibliografie: Dr. Max Otto Bruker - Zucker, Zucker.... - Krank durch Fabrikzucker. Von süßen Gewohnheiten, dunklen Machenschaften und bösen Folgen für unsere Gesundheit -
Trestie de zahar si nuci de macadamia in coaja - cu ani multi in urma, lucratorii de pe plantatiile de trestie de zahar, care se mai alimentau inca natural, desi mestecau permanent bucati de trestie, aveau totusi dinti foarte frumosi si sanatosi. In general, orice produs  natural brut, deci integral, nu aduce prejudicii sanatatii (in acest caz, dintilor), doar in momentul in care produsul este prelucrat (transformat intr-un concentrat, extras, produs izolat, etc.) devine daunator. Si eu imi cumpar cand si cand de la Orkos trestie de zahar, copiilor le place mult, mestecand-o iese sucul dulce din ea, iar apoi, fibra necomestibila se scuipa (iar dintii se simt luciosi si curati).

Completarea postarii despre indulcitorii naturali si reluarea principiilor de baza ale unei alimentatii corecte raw vegan

$
0
0
Domnul dr. Bruker avea o vorba: "Zucker ist Zucker". Adica zaharul ramane zahar, indiferent de numele frumos (Rapadura, Cristallino, Bla-Bla, etc.) si de studiile stintifice cu care incearca diferiti fabricanti  sa ne "dea cu praf" in ochi.
Desi cred ca am subliniat deja in postarea precedenta toate aceste lucruri, reiau totusi "concluzia concluziilor" (am observat din comentarii ca nu este pentru toata lumea clar). Singurele variante cu adevarat naturale de a indulci hrana raman: fructele proaspete (doar stiti deja ce bine se poate indulci cu o banana foarte coapta, nu-i asa?), fructele uscate (stafide, curmale, smochine,etc.), mierea netratata termic (care definitiv NU este un produs vegan - deci nu va fi consumata de un vegan adevarat) si frunzele de stevie (Stevia rebaudiana), proaspete sau cel mult uscate. 

Toate celelate variante de indulcitori, artificiali sau asa-zisi naturali, sunt FARA EXCEPTIE produse izolate, concentrate, puternic procesate (de cele mai multe ori la temperaturi foarte inalte), fabricate la scara industriala, de aceea nu sunt bune decat pentru buzunarul fabricantilor - pentru sanatatea voastra si a copiilor vostri sunt in orice caz daunatoare! 

In ceea ce priveste mierea, problema principala ramane dupa parerea mea exploatarea nemiloasa a acestor fiinte minunate, atat de muncitoare si de credincioase, care nu ezita o clipa sa-si apere caminul si copiii cu propria viata. Daca omul nu le-ar lua mierea, ele nu ar produce atat de multa - se intampla exact ca si in cazul gainilor, care nu s-ar oua in prostie, daca omul nu le-ar lua ouale sau ca in cazul vacilor, care nu ar da atata lapte daca nu ar fi mulse permanent (am fost foarte surprinsa de lucrurile citite pe blogurile unor fete foste raw-vegan, care acum au trecut la o alimentatie ovo-lacto vegetariana sau chiar carnivora, si care de fapt demonstreaza astfel in continuare, numai cat de neinformate sau fals informate sunt)
Omul a transformat multe fiinte nevinovate in sclavi, iar acest lucru NU este in concordanta cu principiile vegane de viata.  


Aici trebuie sa mai deschid o mare paranteza, caci din pacate, am constatat ca nu este evident pentru oricine: cata incredere se poate acorda de fapt spuselor unui om care se alatura oricarui "curent", fara sa aiba nici cea mai mica experienta in domeniu??  Poate ca aceste persoane o fac din prea mult entuziasm, poate din lipsa de informare temeinica, poate doar din dorinta de a fi "in" sau de a deveni "cunoscut"... Astazi sunt raw vegan, maine din nou carnivori, oare ce vor fi insa poimaine??? Si cat de naivi trebuie sa fie miile de cititori care le urmeaza cu incredere sfaturile?Brigitte Rondholz ne-a invatat sa nu acordam niciodata increderea noastra si sa nu riscam in niciun caz sanatate copiilor nostri, luandu-ne dupa persoane care nu au o experinta de cel putin 10 ani intr-un anumit domeniu! Iar randurile tot mai groase ale celor care au dat "rateu" cu alimentatia raw vegana (intre timp si in Romania), nu fac decat sa confirma acest lucru. Sigur este mult mai usor sa arunci pisica in curtea vecinului, decat sa-ti recunosti propriile greseli, nu este nevoie de munca pentru a cauta raspunsul la intrebarile care inevitabil apar, nu trebuie sa-ti pui nici cenusa in cap si nici sa o iei de la inceput. Dupa parerea  mea, toti cei care au probleme cu un regim vegetarian sau vegan, ar trebui in primul rand sa-si puna intrebari personale si sa caute prin toate mijloacele raspunsurile la ele. Si nu sa concluzioneze, absolut fals, ca hrana vie "nu functioneza" (pe timp lung, in Romania, iarna, la copii, la femei care alapteaza, etc.).

Asa cum am tot scris, o alimentatie raw vegan, cu mancare super-procesata mecanic (mixata la turatii ametitoare, deshidratata ore in sir, indepartata in fel si chip de starea naturala, etc.) nu are cum sa mai asigure nutrientii necesari, si de aceea, nu poate fi practicata exclusiv, pe perioade lungi de timp, fara aparitia unor carente. Din aceasta cauza, persoanele care o practica, nu sunt in cele mai multe dintre cazuri raw vegan 100% sau daca sunt, o fac numai de scurt timp (1-2-3- ani) si sunt persoane tinere si sanatoase, la care greselile de alimentatie nu sunt niciodata direct vizibile!
Reiau de aceea o alta postare mai veche:

 Ce inseamna o alimentatie vegana practicata corect?
Daca se mananca in fiecare zi cartofi prajiti, se mananca vegan, insa un astfel de mod de alimentatie nu este nici pe departe unul sanatos. Cu alte cuvinte, renuntarea la carne, peste, lapte, branza, oua si miere nu duce automat la atingerea unei stari bune de sanatate.O alimentatie vegana care continezahar, faina alba, grasimi rafinate, aditivi si produse alimentare procesate industrial (marfa supermarket!!) este aproape la fel de daunatoare sanatatii, ca si o alimentatie care contine carne, lapte, oua, etc.Domnul dr. Bruker avea obiceiul de a-i numi pe acesti vegetarieni "Pudding-Vegetarier" si nu a incetat o clipa, toata viata sa, sa traga semnalele de alarma privind pericolul pe care il reprezinta o astfel de alimentatie pentru sanatate.
O alimentatie vegana integrala (practicata corect) contine fructe si legume proaspete (si aici intra frunzele verzi, iar plantele din flora spontana sunt VITALE si indispensabile!) sau uscate (pe cat posibil biologice, netratate cu ingrasaminte chimice), seminte si cereale integrale (se prefera orezul, meiul si hrisca - care de fapt nu este o cereala...) si uleiuri extrase la rece si nerafinate. Ca indulcitori se folosesc cu masura cel mai bine fructele uscate sau mierea, nu se consuma nici sirop de agave, de artar, etc., nici alti indulcitori supraprocesati, singura alternativa ar mai fi frunzele proaspete sau uscate de Stevia rebaudiana!
De ce nu se hranesc atunci toti oamenii vegan?
Pentru ca foarte multi oameni cred minciunile din reclame si nu-si pot imagina ca produsele de origine animala sunt de fapt cheia celor mai multe boli! Industria alimentara cheltuie anual niste sume imense pentru a mentine credibilitatea acestor "povesti", am fost zeci de ani de zile "vaccinati" permanent cu ideea ca fara produsele de origine animala nu putem fi sanatosi, ca daca incetam sa consumam carne ne vom confrunta cu niste carente masive, care pot duce la pierderea sanatatii si chiar la moarte. Se finanteaza anual zeci de studii, care sa demonstreze cat de sanatos este consumul de carne, se intocmesc statistici mai mult sau mai putin corecte (de exemplu cele in care sunt bagati toti vegetarienii, si cei care manaca in fiecare zi fast food vegetarian),s.a.m.d. Intrebarea este daca credem aceste lucruri mai departe sau daca incepem sa cercetam singuri lucrurile din spatele fatadei???
La toate acestea, se mai adauga si faptul ca medicii sunt din pacate insuficient pregatiti in domeniul nutritiei, aceasta materie fiind tratata in toate facultatile de medicina din lume numai superficial, deci cine nu are inclinatii autodidactice, de unde sa stie ca se poate si altfel??? Tot domnul dr. Bruker sublinia mereu faptul ca medicii  nu sunt suficient pregatiti in acest domeniu in facultatile de medicina, ca stiu la terminarea studiilor absolut totul despre boli, dar prea putin despre sanatate..... 
Am sa va rog iar sa nu ma credeti in niciun caz pe cuvant. Caci nici nu astept acest lucru si nici nu-l doresc. Cercetati, cautati, cititi, experimentati (dar numai cu voi si nu cu copiii vostri!!), puneti intrebari, fiti insistenti, nu va lasati dusi de nas, ganditi-va logic, folositi-va bunul-simt si treceti totul, dar absolut totul, prin ciurul propriului discernamant: SAPERE AUDE!
 



                                                          - Horatiu, Epistole-


În plin sezon, plantele comestibile din flora spontană rămân cel mai valoros aliment

$
0
0
 Ca în fiecare primăvară, reiau postarea despre plantele din flora spontană - este foarte important să înțeleagă  cât mai multă lume, că aceste plante trebuie să constituie principala componentă a alimentației noastre, fără ele nu vom reuși să ne redobândim sănătatea deplină. În plantele sălbatice se află toată puterea naturii, ele sunt cu adevărat un DAR DUMNEZEIESC,  pe care este mare păcat să nu-l primim așa cum se cuvine. 
Cu ani în urmă, plantele din flora spontană erau foarte cunoscute şi apreciate de toate popoarele pămȃntului ca alimente şi medicamente foarte valoroase. În ziua de azi sunt numite „buruieni“, cei mai mulţi dintre oameni nu le mai cunosc absolut deloc (chiar şi în România!!!), sunt urâte şi combătute prin toate mijloacele posibile, dorindu-li-se dispariţia.
Într-adevăr, o pajişte naturală nu arată aşa de ordonată şi de îngrijită ca un gazon englezesc (eu urăsc "noile" casedin România: monştri de beton, cu grădini care constau dintr-un gazon anost, stropit cu kg bune de chimicale, câteva statui de prost gust şi eventual o fântână arteziană sau o piscină....)! Dar pe de altă parte, un astfel de gazon este pentru milioanele de vieţuitoare, al căror mediu de viaţă îl reprezintă câmpiile şi pajiştile, doar un peisaj selenar, în care acestea pur şi simplu nu mai pot supravieţui.
Iar din punctul de vedere al sănătăţii fiinţei umane, aspectele referitoare la importanţa integrării plantelor din flora spontanăîn alimentaţia zilnică cad din ce în ce mai tare în uitare! Pe site-ul asociaţiei terapeuţilor alternativi din Germania se poate citi:“Prin cultivarea intensivă a terenurilor agricole, prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor chimice şi prin încrucişările nenumărate suferite de planetele de cultură de-a lungul timpului, s-a ajuns la sensibilizarea lor foarte puternică. Fără ajutorul omului, aceste plante nu mai sunt capabile să supravieţuiască şi să se perpetueze! În consecinţă este foarte logic, că nu ne putem aştepta la o sănătate de fier de la nişte plante aşa de slăbite şi bolnave. Plantele din flora spontană însă, trebuie să se descurce în natură singure, nu este nimeni care să le plivească, să le ude, să le îngrijească sau să le asigure hrana necesară, corespunzătoare speciei respective. Şi probabil că acesta este motivul pentru care plantele din flora spontană au un conţinut mult mai mare de vitamine, minerale şi alte substanţe vitale faţă de plantele de cultură.”
Pentru exemplificare, urmează un tabel care conţine valorile principaliilor nutrienţi  pentru câteva plante din flora spontană şi pentru anumite plante de cultură (observați cu mare atenție  diferențele enorme!):


100g plante
conţin
Vit.A
µg
ß-Ca-
rotin
µg
B1
µg
B2
µg
C
mg
E
mg
K
mg
P
mg
Mg
mg
Ca
mg
Fe
mg
Pr.
g
H.
g
G.
g
Broccoli
143
864
90
170
115
0,62
373
82
24
105
1,30
3,30
2,51
0,20
Urzica
400
2400
200
150
175
0,80
400
120
40
200
3,14
5,50
4,80
0,70
Gulie
33
200
48
46
64
0,40
380
50
43
68
0,90
2,00
3,70
0,10
Creson
692
4150
90
170
51
1,00
276
64
34
180
3,14
1,60
2,03
0,30
Salata verde
240
1437
62
80
13
0,60
224
33
11
37
1,00
1,25
1,06
0,22
Păpădie
1317
7900
190
170
30
2,50
440
70
36
158
3,10
2,60
9,13
0,62
Cartof
1
5
110
47
17
0,05
411
50
20
6
0,40
2,04
14,81
0,11
Loboda
600
3600
90
160
35
1,50
400
35
65
100
2,70
2,20
3,00
0,30
Morcov
1574
7794
69
53
7
0,46
290
35
18
41
2,10
0,98
4,80
0,20
Catină
250
1500
30
210
450
0,50
133
9
30
42
0,44
1,40
5,20
7,10
Spanac
781
4687
110
230
52
1,37
633
55
58
126
4,10
2,52
0,55
0,30
Măcris
833
5000
65
160
47
1,90
362
71
41
54
8,50
2,30
2,00
0,40
Varza albă
12
72
40
30
46
1,70
208
28
23
46
0,50
1,37
4,16
0,20
Sursa: Reteaua germana de informare si consiliere nutritionala
A,B1,B2,C,E=vitamine, Ka=Potasiu,P=Fosfor, Mg=Magneziu,Ca=Calciu,Fe=Fier;Pr=proteine, H.=glucide,G=lipide

Aceste date vorbesc de la sine, este clar că trecem în fiecare zi pe lângă nişte alimente deosebit de valoroase, fără a le da nici o atenţie!
Alimentele fabricate industrial sunt prelucrate prin tot felul de metode şi procedee fizice şi chimice, scăzându-li-se astfel drastic valoarea nutritivă, devenind de fapt prin toate aceste manipulari chiar foarte dăunatoare sănătăţii!
Plantele din flora spontană au apărut cu mult înaintea oamenilor şi a animalelor si ne-au demonstrat mereu ca sunt practic imposibil de nimicit, reuşind să se perpetueze, fără probleme, pe o perioadă atât de îndelungată de timp.
Şi tocmai în zilele noastre, când oamenii sunt aşa de nemulţumiţi, de bolnavi şi de sărăciţi, de ce să căutăm mereu în depărtare tot felul de medicamente exotice miraculoase, în loc să ne recâştigăm pe gratis sănătatea în natura înconjurătoare, cu ajutorul acestor plante extraordinare, aflate la îndemâna oricui?
 Mai jos, câteva din fotografiile făcute de mine în vara 2011 la Viscri, pajiști  atât de bogate și de frumoase ca în România, nu am văzut nici măcar în Alpi..... 
In fata mesei intinse, putini mai stiu insa acest lucru....
Si e tare, tare trist, ca trebuie sa vina strainii ca sa ne salveze comorile - la Viscri, printul Charles le plateste taranilor subventii, ca sa nu se distruga mai departe aceste minunatii (asa cum s-a intamplat de altfel in multe - mult prea multe!! - locuri de la noi din tara), minunatii pe care din pacate, lumea a uitat sa le mai aprecieze la justa lor valoare! 


AICI sunt adunate toate postarile despre plantele din flora spontana pe care le-am scris pana acum, din pacate nu atat de multe cum as fi vrut.....
Acum este plin sezon pentru plantele din flora spontana, va rog mult pe toti, sa va  inarmati cu carti de specialitate si pagini descarcate de pe Internet, sa va luati copilasii de manute si sa iesiti la padure. Chiar daca nu va incumetati sa mancati ceva (este de fapt foarte greu sa te otravesti, plantele otravitoare au un gust foarte neplacut si cele mai multe dau reactii violente imediate, cum ar fi: senzatia de arsura in gura, de amortire, de intepare, etc.) - mai ales cu copiii trebuie insa si putina precautie - incercati insa macar sa invatati sa recunoasteti plantele, incercati totusi sa redobanditi cunostintele pe care stramosii nostri ni le-au lasat noua si pe care noi le-am dat uitarii si le-am neglijat, desi suntem de fapt datori sa le dam mai departe copiilor nostri. 
Ar mai fi acum plin sezon si pentru Piciorul caprei (Aegopodium podagraria) care acum arata ca in fotografiile de mai jos, frunzele au un gust usor picant (aminteste de gustul frunzelor de telina) - mai multe fotografii pe net daca cautati pe "cele mai nedorite 10 plante de gradina" (!!!):

Leurda (Allium ursinum), despre care eu nu am scris pana acum considerand ca nu este necesar, si despre care am constatat ieri, cu foarte multa suprindere si tristete, ca a inceput sa fie uitata si in Romania - au scris pe FB o multime de oameni (si nu numai tineri), ca nu au mancat pana de curand niciodata leurda (pentru mine de-a dreptul de neimaginat):
Leurda (in stanga jos), usturoita (la mijloc), iedera (sus) si arum (in dreapta sus), o planta otravitoare cu care leurda poate fi confundata de catre incepatori, de aceea mirositi fiecare frunza si atunci nu veti mai putea avea niciun dubiu (dar sa nu mancati pana nu ati terminat de cules, caci daca mancati o frunze de  leurda, nu mai simtiti mirosul de usturoi atat de bine!!)
Leurda in floare in gradina mea alaturi de macrisul iepurelui, roinita, fragi, primule, oregano si patrunjel
Florile sunt superbe, iar de la leurda se mananca absolut tot: radacina, frunzele, tijele, florile, semintele!
Va doresc mult spor in toate, in Europa de Vest este acum vacanta de Pasti, iar noi avem planuri mari: plecam in lume sa ne cautam pe noi insine....




Daruri pentru noi toti....

$
0
0
Am adus din vacanta tare multe daruri cu mine. Caci am primit un cufar intreg de daruri si-mi sare inima de bucurie sa le impart acum si cu voi. Si pentru ca tot nu am timp prea mult la dispozitie, rastorn pur si simplu aici cufarul cu fundul in sus si va las sa va alegeti fiecare lucrurile care va plac cel mai mult.
Nu pot sa spun prea multe, sunt atat de entuziasmata si atat de patrunsa de descoperirile facute, incat imi vine greu sa vorbesc deja despre  ele - chiar nu as sti sa spun acum care este comoara cea mai de pret pentru mine, dar viata mea a facut parca o cotitura brusca, si cumva, deja de cateva zile bune, am chiar senzatia ca nu mai merg, ci ca mai mult plutesc deasupra pamantului.
Andre Stern este numele primului om care m-a marcat extraordinar in ultima saptamana, de duminica si pana azi, i-am citit deja doua carti, i-am urmarit toate conferintele si interviurile pe care le-am gasit: caci m-a fascinat teribil, de la prima silaba. Un om fericit. Si intalnind un astfel de om, ne dam seama cat de putini oameni cu adevarat fericiti sunt de fapt in jurul nostru.
Dar cine este André Stern? As spune pe scurt, ca André este dovada vie a adevaratului potential uman, ne arata alb pe negru (sau in culori), cate se pot realiza in viata FARA SCOALA. Andreea tot ne explica de o buna bucata de timp cum sta treaba cu metoda unschooling, expunandu-se astfel de buna voie intolerantei si orizontului limitat al multor oameni - comentariile acide si rautatile gratuite sunt si pe blogul ei la ordinea zilei - asa ca ma bucur extraordinar ca am reusit sa cunosc un astfel de om, un bun exemplu, care cu siguranta va linisti multe constiinte de parinti devotati, care au ales o alta cale fata de cea batatorita de stramosii lor: caci cu totii suntem, mai mult sau mai putin, cazuti in hipnoza generala in care se complace societatea moderna, cu totii suntem supusi presiunii de grup din partea familiei, colegilor, a tuturor celor din jur. Si putini avem curajul si puterea de a decide sa fim "altfel": sa nu ne mai vaccinam copiii, sa nu le mai dam medicamente de sinteza, sa nu-i mai includem in sistemul scolar clasic, sa-i hranim altfel, sa-i crestem in libertate, s.a.m.d.


Dar Andre Stern nu ar fi existat fara tatal sau, Arno Stern. Si intalnindu-l pe Arno Stern, s-a mai daramat un zid ce-mi limita orizontul. Unul mare de tot. "Semiologia expresiei", "Formulation", educatia creatoare, memoria organica, amintirile intrauterine - sunt inca ramasa cu gura casacata, sunt inca orbita de lumina ce s-a facut deodata in fata mea. Parca mi-a cazut o mare greutate de pe suflet si s-a mai rupt un lant gros din jurul piciorului meu - aici este de studiat enorm, nu-mi ramane decat sa va rog DIN SUFLET sa incercati sa va documentati mai departe: pentru binele vostru si al copiilor vostri, pentru binele tuturor celor din jurul vostru, pentru binele planetei minunate care ne este casa.

Duminica trecuta ma aflam in fata unui stand enorm de carti si, ghidata doar de instinct, mi-am ales doar trei carti (desi as fi cumparat aproape tot standul): prima cartea a fost a lui Scott Peck despre comunitati (la urma urmei, ma deplasesem sute de kilometri pana la o comunitate ecologica bazata pe teoriile lui), cartea lui Andre Stern, pe care nu am mai lasat-o din mana de cum am vazut-o (nu auzisem nimic despre el pana in acea clipa), si o carte a unui mare om de stiinta, un neurobiolog, cu numele Gerald Hüther: "Ce suntem si ce am putea fi".....  De-abia acasa, am constatat ca profesorul Hüther a dovedit stiintific corectitudinea teoriilor legate de avantajele metodelor home- sau unschooling, si a subliniat la fiecare ocazie efectele dezastroase ale sistemului scolar actual asupra dezvoltarii armonioase a copiilor, am descoperit  cu mare bucurie ca are legaturi stranse cu familia Stern si va marturisesc sincer, ca m-am bucurat mult, ca pot sa ma las linistita si de un savant..... Un alt cerc se inchisese cumva atat de armonios, facandu-ma sa devin iar si iar  constienta de faptul ca sunt pe maini bune, ca nu trebuie sa-mi fac griji inutile, ca  este pacat sa-mi pierd timpul cu nimicuri.....

 Lista celor carora ar trebui sa le multumesc acum este tare lunga: André Stern, Arno Stern, Scott Peck, Gerald Hüther, Andreea, oamenilor de la Schloss Tempelhof, si nu in ultimul rand Tinei Oestreich, care mi-a dat posibilitatea  sa-mi trag sufletul in casa ei minunata de vacanta din Hohenlohe:
Photo: Tina Oestreich
 "Nu-ti visa viata, ci traieste-ti visul"..... Parca special pentru mine, mi-a prins oricum tare bine sa dorm cu capul sub astfel de vorbe intelepte.
Photo: Tina Oestreich

 Seara, stateam in balansoar in fata focului din soba, citind impreuna cu copiii, intr-o liniste si o pace de inceput de lume - ei, cum mai poti sa nu fii fericit?



Viewing all 220 articles
Browse latest View live