Quantcast
Channel: HRANA VIE
Viewing all 220 articles
Browse latest View live

Diabetul zaharat - un articol de dr. Johann Georg Schnitzer

$
0
0


Mai jos, unul dintre cele mai pertinente articole referitoare la diabetul zaharat, un articol scris de dr. Johann Georg Schnitzer– si  aici  nu mai poate lipsi ironia omului de stiinta, care repeta de zeci de ani aceleasi lucruri vitale, fara a  primi insa atentia cuvenita: nici din partea autoritatilor si ale organizatiilor si persoanelor responsabile, nici din partea oamenilor de rand...... Si sper ca vedeti paralelele cu evolutia diabetului in Romania, in special dupa 1989!!

Cresterea actuala a pietei  diabetului este fulminanta 
de dr. Johann Georg Schnitzer

Joi, 14.11.2012 a fost din nou la Natiunile Unite "Ziua Mondiala a diabetului zaharat". Aceasta zi mondiala exista deja  din 2007. Boala evolueaza fantastic.

Prin urmare, exista de aceea din 2007, un portal special pentru "actiunile diabetului". Deoarece cu boala aceasta se pot face foarte multi bani- cu rate de creştere pentru investitori, la care altii pot doar să viseze:  a fost atinsa in ultimii 10 ani o rata de crestere de 400% . Nici urma de criza.

Diabetul era în Germania până în 1950 practic inexistent. Cu reforma monetara din 1948 si redresarea economica,  a venit si “valul halitului”.  La inceput, nu s-a intamplat nimic, doar  cariile dentare - un simptom precoce de avertizare pentru bolile civilizatiei – s-au inmultit foarte rapid. Dar apoi, 20 de ani mai târziu, s-a intamplat ceva. Intre 1969 si 1971 numarul diabeticilor din Germania a crescut in mod exploziv: de la 300.000 a ajuns la 3.000.000 diabetici. Aceasta este o confirmare a teoriei  cercetatorilor T. L. Cleave si  G. D. Campbell, referitoare la  perioada de incubatie de 20 de ani pentru aparitia celor mai comune boli ale civilizatiei
, dupa schimbarea  regimului alimentar *.

La nivel mondial, numarul persoanelor afectate de diabet zaharat  a continuat  sa creasca  dupa cum urmeaza:

1985 a ajuns la 30 de milioane de diabetici,

1995 la 140 de milioane de diabetici,

2006 la 240 milioane de diabetici

si prognoza  pentru 2025 este de 380 de milioane de diabetici.

Diabetul a devenit una dintre principalele surse de venit pentru acele sectoare ale economiei ale caror baza de existenta sunt tocmai crearea si tratarea bolilor populatiei. Veniturile şi profiturile acestor ramuri corupte sunt mai mult de 6 ori mai mari decat veniturile globale ale industriei  automobilelor si ale industriei de aparare! Mai multe informatii aici:
"Suntem obiectivele unei exploatari gigantice!"
http://www.Dr-Schnitzer.de/emailnachrichten.html#11.%20Juli%202012
 
Cea  mai mare operatie secreta globala  din prezent are loc in corpul dumneavoastra, cu exceptia cazului in care va protejati singur - si unul dintre campurile de bataie se numeste diabetul zaharat.

Mai multe despre aceste operatiuni în mesajul complet:
http://www.dr-schnitzer.de/emailnachrichten.html#17._November_2012

Diabetul zaharat de tip II reprezinta in prezent aproximativ 90% din cazuri. Cauzele sale constau in primul rand in  nutritia neconfroma speciei umane practicata astazi (alimentatia civilizata). Diabetul zaharat de tip I, este cauzat in principal de tratamentele nebiologice, care pot afecta sistemul imunitar si pot declansa astfel aceasta boala autoimuna.

Cel  care se freacă la ochi citind aceste lucruri, se trezeste poate din visele sugerate de medicina alopata, iar cine  vrea sa stie mai multe despre diabet, pentru a se proteja pe sine insusi sau pe cei dragi lui, sau cine vrea sa vindece boala sau cel puţin sa previna aparitia  diabetului zaharat de tip II si de tip I, trebuie sa citeasca cartea:  "Tratamentul biologic al diabetului  zaharat" de dr. Johann Georg Schnitzer
http://www.Dr-Schnitzer-buecher-Neu.de/diabetes-heilen 
* TL Cleave, G, D. Campbell "Diabetes, Coronary Thrombosis, and The Saccharine Disease", John Wright & Sons Ltd., Bristol, în 1966

Originalul in limba germana:

Wachstumsmarkt Diabetes entwickelt sich fulminant

Am Donnerstag, den 14.11.2012 war wieder Welt-Diabetestag der Vereinten Nationen. Den gibt es seit 2007. Die Krankheit entwickelt sich prächtig.

Deshalb gibt es seit 2007 auch ein Diabetes-Beteiligungsportal - eigens für Diabetesaktien. Denn mit der Krankheit ist sehr viel Geld zu verdienen - mit Wachstumsraten für Anleger, von denen Andere nur träumen können: 400% in 10 Jahren wurden erzielt. Von Krise keine Spur.

Diabetes war in Deutschland bis 1950 praktisch nicht vorhanden. Mit der Währungsreform 1948 kam der Wirtschaftsaufschwung, und mit diesem kam die Fresswelle. Zunächst passierte nichts weiter, als dass die Zahnkaries - ein Frühwarnsymptom für Zivilisationskrankheiten - rasch zunahm. Aber dann, 20 Jahre später, geschah es. Zwischen 1969 und 1971 stieg die Zahl der Diabetiker in Deutschland explosionsartig von bereits 300.000 Diabetikern an auf 3.000.000 Diabetiker. Das ist eine klassische Bestätigung der von T. L. Cleave und G. D. Campbell nachgewiesenen Inkubationszeit von 20 Jahren nach Ernährungsänderung für die häufigsten Zivilisationskrankheiten *).

Weltweit stieg die Zahl der an Diabetes erkrankten Menschen dann wie folgt weiter an:

1985 auf 30 Millionen Diabetiker,
1995 auf 140 Millionen Diabetiker,
2006 auf 240 Millionen Diabetiker,
und die Prognose lautet für
2025 auf 380 Millionen Diabetiker.

Diabetes ist eine der wichtigen Einnahmequellen für jene Wirtschaftsbereiche geworden, deren Existenzgrundlagen die Erzeugung und die Behandlung von Krankheiten der Bevölkerung sind. Die Umsätze und Gewinne dieses korruptiven Krankheitsunwesens sind mehr als 6 Mal höher als die der weltweiten Auto- und Rüstungsindustrie zusammen genommen! Mehr Information dazu hier:

Wir sind die Zielobjekte gigantischer Ausbeutung!
http://www.dr-schnitzer.de/emailnachrichten.html#11.%20Juli%202012

Diese größte globale Geheimoperation der Gegenwart findet in Ihrem Körper statt, soweit Sie sich nicht selber davor schützen, und eines der Schlachtfelder heißt Diabetes.

Mehr zu diesen Vorgängen in der vollständigen Nachricht:
http://www.dr-schnitzer.de/emailnachrichten.html#17._November_2012

Diabetes Typ II liegt in etwa 90 % der Fälle vor. Dessen Ursachen bestehen hauptsächlich aus Anteilen der nicht artgerechten heutigen Ernährung (Zivilisationskost). Diabetes Typ I hingegen ist hauptsächlich durch unbiologische Behandlungsmaßnahmen verursacht, welche das Immunsystem schädigen und diese Autoimmunkrankheit auslösen können.

Wer sich nach diesen hintergründigen Einblicken die Augen reibt, aus den vom herrschenden Krankheitsunwesen vorgegaukelten Träumen aufwacht und jetzt selber mehr über Diabetes wissen möchte, um sich und die Seinen davor zu schützen, um eine bereits eingetretene Erkrankung möglichst auszuheilen oder um wenigstens die schlimmen Folgekrankheiten des Diabetes Typ II und Typ I zu verhüten, der lese dieses Buch:

D i a b e t e s h e i l e n
Biologische Heilbehandlung der
Zuckerkrankheit und ihrer Spätfolgen
http://www.dr-schnitzer-buecher-neu.de/Diabetes-heilen

Dr. Johann Georg Schnitzer
http://www.dr-schnitzer.de/
http://www.dr-schnitzer-buecher.de/

*) T.L. Cleave, G, D. Campbell 'Diabetes, Coronary Thrombosis, and The Saccharine Disease', John Wright & Sons Ltd., Bristol, 1966.

De prin gradinile mele

$
0
0
Anul acesta este primul an in care nu am mai pus rasaduri impreuna cu copiii mei...... Am plantat de-abia in aprilie, totul direct afara, caci se face altfel foarte multa mizerie in casa si mi-e teama ca ii deterioram prea tare casa domnului proprietar.
Anul trecut am avut multe rasaduri, de  exemplu, busuiocul pus de iarna, la fereastra. Si din primavara, ma tot plimbam cu rasadurile cand in casa, cand afara, in functie de vreme, ca altii cu cortul.....
Acelasi busuioc (un singur fir!!), in vara, dupa ce l-am scos pe terasa. In gradina nu se poate planta din cauza melcilor.
Nici salata nu poate fi plantata direct in gardina, merge aici numai in vase plasate la inaltime.....
Ghivece peste ghivece, "in siguranta" pe terasa.....

Anul trecut in luna mai aveam deja limba mielului si margarete. Anul acesta trebuie sa astept mai mult, am insa flori de papadie in exces. Aici:  Salata de varza murata cu papadie si flori si smantana de nuci.

Aceeasi Marie cu alta palarie......
Ingredientele pentru borsul de sfecla rosie un alt preferat al meu in aceasta luna, cu leustean proaspat, loboda rosie, frunze de stevie si smantana de caju
  

Salata de linte cu flori de toporasi (acum nu stiu daca imi imaginez eu numai, dar parca aici in Belgia toporasii nu sunt deloc parfumati asa ca in Romania sau chiar ca si in Germania).

Gradina din Germania... Ma intreb de multe ori cu inima stransa, ce or fi facut noii proprietari cu toate plantele mele???

Fosta noastra casa ecologica de lemn din Germania


La o margine de cer.....

$
0
0

Hrana vie a mai pierdut un alt mare om. Pe 23 aprilie 2013, s-a stins din viaţă Franz Konz, preşedintele Alianţei pentru Sănătate din Germania (BFGeV), cea mai mare asociaţie raw vegan din lume  (cca. 10.000 de membri). Dar cine a fost Franz Konz?

Născut pe 16 mai 1926 în Germania, Franz Konz a lucrat ani de zile ca funcţionar public în cadrul unei instituţii de stat aparţinând de Administraţia Financiară (Oficiul Fiscal) şi s-a trezit "din senin", după ce a urmat  permanent  de la vârsta de 25 de ani tot felul de tratamente medicale alopate, la numai 39 de ani, cu un cancer de stomac în stadiul II. S-a internat în spital şi astepta operaţia, când mătuşa sa, o călugariţa bătrână şi inteligentă, care era pe vremea respectivă secretara şefă a medicului şef care urma să-l opereze pe domnul Konz, i-a dăruit o carte a unui medic naturalist şi l-a sfătuit în şoaptă să părăsească cât mai grabnic spitalul, spunâ-I că altfel nu-i va fi bine. În noaptea aceea Franz Konz a citit cartea, iar a doua zi a cerut, spre profunda indignare a medicilor, externarea.  A fost obligat să semneze că pleacă din spital pe propria răspundere, iar medicul șef i-a garantat că în nici jumătate de an, va muri dacă nu se operează. Și ce-a făcut Franz Konz în această situație disperată? S-a dus acasă și a trecut de la o zi la alta pe hrana crudă și a continuat să cerceteze și să citească toate cărțile despre hrana vie pe care le-a găsit. A descoperit pe propria piele binefacerile mișcării în aer liber și puterea vindecătoare a razelor de soare.  A învățat să-și asculte cu atenție corpul și să-i înţeleagă mesajele. Și-a redescoperit pasiunea pentru laturile cele mai frumoase ale vieții: muzica, poezia, pictura, literatura, filosofia, ş.a.m.d. A reușit să-și curețe nu numai corpul, ci și sufletul și mintea, căci acesta este poate cel mai mare avantaj al hranei vii, îți da posibilitatea concretă de a ieși din "închisoarea" trupului, sufletului și minții, în care am fost cu toții "închiși" încă din fragedă pruncie de către parinţi, şcoală, societate, etc.  Desigur că profețiile medicilor nu s-au împlinit - din contra, Franz a reușit să atingă o stare de sănătate mai bună că niciodată și sufletul sau mare l-a îndemnat să nu țină o astfel de decoperire de extremă importanță numai pentru șine, ci să o împărtășească cu toți ceilalți oameni bolnavi, încercând să salveze cât mai mulți oameni din ghearele bolilor. A înființă în urmă cu aproape 40 de ani o mică asociație de ajutor reciproc și a scris sub pseudonim o primă carte despre experiența sa în vindecarea cancerului cu un regim natural de viață cu hrana vie. De-a lungul anilor, tot mai mulți oameni au descoperit datorită lui Franz adevărul despre cauzele bolilor și au trecut cu entuziasm la regimul de viață cu hrana vie. Între timp, mica asociație a devenit cea mai puternică asociație raw vegan din Germania, cu o rețea de grupe de ajutor reciproc care acoperă nu numai toată suprafața Germaniei, ci și  alte țări, cu un program anual bogat de seminare, congrese și alte întâlniri de profil, o asociație non-profit, o asociație  cu "coloană vertebrală" și verticalitate consecventă, care își respectă cu sfințenie țelurile propuse încă din start,  și anume: ajutorarea oamenilor bolnavi și răspândirea adevărului despre sănătate și hrana vie! 

Teoria lui Franz Konz este absolut revoluționară și, așa cum foarte mulți subliniază, de-a dreptul reacționară! După Franz Konz NU EXISTĂ de fapt niciuna din cele peste 40.000 de boli "descoperite" de medicina alopată, ci există numai UN MOD GREȘIT DE VIAȚĂ. În momentul în care omul se reîntoarce la un mod natural de viață (cu o alimentație cu hrană vie vegana, cu mișcare fizică în aer liber, cu îngrijirea cu sfințenie a corpului, sufletului și minții), cu respectarea cu strictețe a legilor naturii, organismul se "vindecă singur" de toate bolile(desigur că întotdeauna există un "point of no return" personal, în cazul în care organele sunt deja mult prea deteriorate de boală sau de tratamentele medicale, există întotdeauna o situație individuală, cu totul diferită de la om la om).
 Metoda sa,  numită "Urmedizin", este foarte simplă și accesibilă tuturor: după o perioadă de detoxifiere cu post negru, argilă și hidroterapia colonului, se trece la un regim de viață cu hrana vie (75% fructe, 20% frunze verzi, neapărat cât mai multe plante din floră spontană, legume și rădăcinoase, 5% semințe și nuci) și cu multă mișcare fizică (cel puțin o oră, zilnic!). Nu se neglijază nici nevoile sufletului și ale minții, se înlocuiesc preocupările frivole (TV, presă de scandal, petreceri până în zorii zilei, etc.) cu incursiunile regulate în lumea naturii și a culturii universale: se ascultă muzică de calitate și se cântă (cântatul este una din coloanele principale ale programului elaborat de Franz Konz), se recitesc marile opere ale literaturii universale, se vizitează muzee, etc. Foarte importante sunt și contemplația zilnică a vieții, în liniște sufletească absolută, precum și o preocupare intensă pentru sensul vieții și rolul nostru pe acest pământ și reîntoarcerea la rădăcinile noastre și la izvorul CREAȚIEI DIVINE.
Pentru că Franz Konz a dat mereu dovadă de multă inteligenţă, a reușit în decursul timpului să-și câștige independența materială, devenind autor de best-seller în domeniul ..... financiar: a scris anual un ghid de completare a declarației de impozite "1001 de tricuri legale pentru a-ți recupera banii de la stat!" - și având în vedere că germanii plătesc mai mult de 50% din venit pe impozite, de aceea  cartea, foarte bună de altfel, se vinde în milioane de exemplare în fiecare an!). Astfel Franz Konz a fost mereu unul dintre puținii "învățători" din domeniul medicinei naturale care nu a avut niciodată nevoie să vândă nimic. Și pentru că nu a făcut afaceri, nu a depins deci nici de sponsori, nici de investitori, Franz Konz şi- permis să spună cu adevărat numai ceea ce a crezut, fără să trebuiască să țină cont de părerea cuiva. Ceea este mare lucru, căci la drept vorbind, câți oameni își permit în zilele noastre acest lucru? Credibilitatea să este desigur asigurată și de faptul că a urmat cu multă disciplină de peste 45 de ani regulile de viață pe care le recomanda şi că a avut mereu, în ciuda vârstei înaintate și a faptului că a pornit regimul de viață cu hrană vie în condiții foarte nefavorabile, de la un punct în care boala deja făcuse ravagii în corpul sau, o condiție fizică de invidiat - spre deosebire de cei mai mulți contemporani ai săi, care ori au murit deja, ori vegetează în singurătatea și răceala unui  cămin elegant și luxurios de bătrâni din Europa de Vest.
 Sunt multe de spus, am încercat de fapt să suprind aici cât de cât esențialul, le recomand cu mare căldură cunoscătorilor limbii germane să citească cartea despre sănătate scrisă de Franz Konz "Der große Gesundheits Konz", o carte pe care mulți dintre cititorii săi o numesc "Biblia verde".
Franz Konz a murit în linişte şi pace, în patul său, înconjurat de membrii familiei sale, dupa o scurtă perioada de timp în care puterile au început să-l părăsească treptat, dându-i-se astfel timp să se pregatească pentru marea călătorie, care stă la capătul fiecărei vieţi.

Franz in elementul sau, la unul din congresele de sanatate pe care le organizeaza Alianta pentru Sanatate.

Facand exercitii de vedere cu participantii la seminar

"Strigatul gorilei", activeaza glandele endocrine si ajuta la eliminarea stressului



Franz Konz a spus o mulțime de vorbe de duh, care au căpătat deja aproape caracter de proverb,  mai  jos câteva dintre ele:
 
 "Natura este perfectă și are întotdeauna dreptate, omul este mereu supus greșelii" (este un citat preluat de la Goethe, pentru care Franz Konz are o mare slăbiciune).
 "Marile decoperiri științifice de astăzi, sunt marile erori de mâine" (în cartea sa, Franz Konz  subliniază mereu că nu ne putem baza pe studiile stiitifice, căci știința este din păcate "vândută"! Un exemplu concludent: medicina alopată a avut nevoie de 75 de ani pentru a recunoaște că razele Röntgen sunt foarte dăunătoare sănătății - câți oameni au plătit cu viața  sau cu sănătatea lor acest lucru?).
 "Sapere aude - folosti-vă puterea de discernământ, puneți-vă mintea la contribuție și gândiți-vă orice ați face, dacă este un lucru natural sau nu - și așa veți găsi dintr-o data răspunsurile la toate întrebările și nelămuririle voastre".
  "Ia-ți sănătate și vindecarea în propriile mâini! Acest lucru cere mai multă putere decât înghițirea unor medicamente chimice și urmarea unor terapii prin iradiere cu raze care-ți distrug și celulele sănătoase. Dar acesta este singurul lucru  care te face cu siguranță santos!"
 Oricum pentru mine rămâne absolut de neînțeles, de ce oamenii încurajează atât de mult mediocritatea, în cele mai multe dintre domeniile vieții lor - chiar și în așa numita "scenă raw food" lucrurile nu decurg altfel:  deschizătorii de drumuri, originalii, adevăratele fenomene  precum Franz Konz rămân mai mult sau mai puțin "în umbră", neatingând pe plan internațional nici pe departe faima unui David Wolfe sau a unei Shazzie (care au și ei meritele lor, dar diferență de nivel, ar fi cam ca de la cer la pământ!) -  dar din păcate, aceasta este "marca" timpurilor comerciale și superficiale pe care le trăim ..... 
 
 

Un loc de dormit sanatos

$
0
0

Sau cum iti asterni, asa dormi!

Desigur ca este foarte important sa avem grija si sa dam mare atentie la tot ceea ce mancam (cat mai natural posibil, bio, numai plante din seminte naturale, nemanipulate genetic, etc.), caci prin mancare preluam foarte multe substante toxice din mediul nostru de viata. Dar acest lucru nu este nici pe departe suficient. Sanatatea nu este niciodata determinata numai de un singur factor, exista intodeauna un complex de factori care "decide" daca suntem sanatosi sau bolnavi!
Nu ne foloseste la nimic faptul ca "stim totul" (adica credem ca stim, spre deosebire de multe dintre persoanele active in blogosfera din Romania care scriu despre alimentatie si care au impresia ca sunt atotstiutoare si in posesia adevarului absolut, eu sunt de aceeasi parere cu Socrate: "Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu!") despre o alimentatie corecta si ca nu mai bagam ceva in gura fara sa fi citit inainte un studiu stiintific (nu este nici gluma, nici o exagerare de-a mea, asa tot scrie mereu cate o persoana pe Facebook: "Eu nu mananc asa ceva pana nu citesc un studiu stiintific care sa demonstreze aceste lucruri!"). Daca ne petrecem timpul numai in casa, in fata calculatorului sau a televizorului, nu vom ajunge foarte departe, dovada cea mai buna o gasiti pe toate grupurile raw vegan de pe Facebook: atata agresivitate si rautate gratuita, atata otrava sufleteasca, atata negativism,  mai rar veti intalni in alta parte (un om care se vede ca o entitate corp-minte-suflet si se ocupa cu dragoste si incredere de toate laturile fiintei sale, NU MAI POATE FI UN OM RAU!!).
Deageaba masuram, analizam si cantarim fiecare dumicat pe care-l bagam in gura. Caci daca avem inca plombe de amalgam, luam mai departe medicamente de sinteza, locuim intr-o "cutie de beton", petrecem mai mult de 2 ore zilnic in fata calculatorului (TV), nu facem miscare in aer liber, nu ne eliberam sufletul si mintea de toate "gunoaiele" adunate de-a lungul timpului,  facem un  job pe care il uram si care ne mananca tot timpul, traim in stress si mediu poluat, s.a.m.d., INDIFERENT  de ceea ce  mancam, NU vom putea  deveni cu adevarat sanatosi!
Sunt foarte multe aspecte, care trebuie neaparat pomenite, am sa incep cu cel mai simplu de aplicat: dormitorul, locul in care ne petrecem cel mai mult timp dintr-o zi.
Cu ceva ani in urma, am avut de gand sa fac cursul de biolog al constructiilor la Institutul de Biologie a Constructiilor din Germania. Am inceput, mi-am cumparat documentatia necesara, am inceput sa invat, dar... viata mea cu doi copii mici, (aproape) singura intr-o tara straina, nu mi-a permis sa duc si la capat acest proiect. Insa mi-a folosit enorm tot ce am invatat, am incercat sa raman la curent cu mersul lucrurilor, citind pana in prezent in mod continuu literatura de specialitate si informandu-ma  anual si la targuri, simpozioane, congrese,etc.
Pentru a avea un loc de dormit sanatos trebuie:
- sa folositi pentru pereti, ferestre si usi numai o vopsea cat mai naturala (varul este cel mai bun pentru pereti, ferestrele de lemn eu nu le-as vopsi pe dinauntru);
- sa inlaturati in primul rand televizorul, calculatorul, ceasul electric cu radio si orice alt aparat electric/electronic;
- sa nu dormiti cu capul in apropierea prizelor (daca nu este posibil altfel, puneti atunci patul la jumatate de metru de perete!), cautati sa puneti patul a.i. sa dormiti cu capul spre nord;
- sa nu aveti mobile din lemn presat sau incleiat, din plastic sau din lemn lacuit;
- sa nu aveti saltele din materiale sintetice, cu arcuri metalice sau foarte prelucrate industrial (cele mai bune saltele raman cele de paie, kapok sau de lana!);
- sa nu mai folositi asternuturi/paturi/plapumi de pat din materiale sintetice, vopsite cu chimicale si spalate cu detergenti chimici;
- sa nu folositi becuri eficiente enrgetic, mai multe amanunte aici: http://antiiluzii.blogspot.com/2013/05/lumina-toxica-latura-intunecata.html ;
- sa nu locuiti in apropierea unui stalp de telefonie mobila sau a unui stalp de inalta tensiune;
- sa nu lasati telefonul mobil deschis in casa, sa nu aveti telefon fara fir.
Pentru orice om, care sufera de ORICE probleme de sanatate, mai  este recomandabil in afara de respectarea sfaturilor de mai sus:
- sa aiba macar in dormitor numai mobile din lemn masiv, netratat (cel mult ceruit sau dat cu un ulei natural) - ideal ar fi un pat fara metal;
- sa-si schimbe in primul rand pozitia patului (cautati un radiostezist bun - in facultate am avut marea sansa de a primi niste lectii care m-au marcat profund, direct de la dl. profesor  Alexandru Maruta;
- sa masoare nivelul radiatiilor electro-magnetice in dormitor si sa se incerce reducerea valorilor lor;
- sa aiba o grija deosebita de a nu locui intr-o casa cu peretii mucegaiti;
- sa aeriseasca zilnic indelung toate camerele, in special domitorul;
- sa nu permita sa se fumeze in casa;
- sa nu foloseasca naftalina si alte produse chimice de curatat sau pentru exterminarea a insectelor.

Ca de obicei, nu am pretentia integralitatii si a perfectiunii, ma bucur si va multumesc pentru orice completare.

Cateva amanunte in ceea ce priveste partea practica:
1. Dormitorul nostru este foarte spartanic mobilat, adica avem numai un pat si noptierele si dulapul care era in perete si pe care din pacate nu-l pot scoate. In Germania am stat de exemplu 7 ani cu un bec in loc de lampa, caci evit pe cat posibil sa cumpar lucruri noi, majoritatea contin substante foarte daunatoare sanatatii. 
2. Am numai asternuturi/paturi/perne bio sau asternuturi foarte vechi, care au fost deja spalate de mii de ori. Dormim pe saltele de Kapok (este asa-numitul copac de bumbac, lana de kapok este un material foarte matasos, care are un gust amar, pe  pe care acarienii nu-l sufera), paturile si pernele sunt din acelasi material, pe care-l recomand cu mare caldura persoanelor alergice, precum si veganilor, singurele dezavantaje ar fi costurile ridicate si duratat scurta de viata (paturile in special, se strica foarte repede - pernele facute de mine a trebuit sa le reumplu deja cam la 3 ani).
3. Peretii sunt vopsiti cu vopsele ecologice.
4. Telefon fara fir nu mai am in casa inca din anul 2000, iar telefon mobil nu am nici acum, numai cel pentru urgente in masina (cu numar de Germania, desi locuiesc in Belgia de peste un an si jumatate, NU am telefon mobil si dupa cum  vedeti, supravietuiesc foarte bine!). Calculatorul, televizorul si celelalte aparate sunt in restul camerelor.
5. Patul sta mai mult sau mai putin in mijocul camerei, pentru ca a fost singurul loc neutru pe care l-am gasit in dormitorul actual, dar avand in vedere ca musafirii nu intra in dormitor, pe mine nu ma deranjeaza prea tare acest aspect.
6. Pentru copii, cel mai bine ar fi sa nu doarma in camerele in care au jucariile (jucariile de plastic emana o multime de substante nocive! - Stiftung Warentest si Öko-Test din Germania trag de ani de zile semnale de alarma in acest domeniu, punand la dispozitia publicului larg rezultatele testelor pe care le-au facut in toti acesti ani).
Casa noastra de lemn, vopsita cu uleiuri ecologice (pe baza de rasini si pigmenti de pamant). Cine nu a locuit intr-o casa de lemn, nu stie ce binecuvantare este ea pentru sanatate: ca si in casele de lut, aerul are o umiditate scazuta, de aceea mucegaiurile nu apar si atmosfera din casa este benefica sanatatii.
Desigur ca va trebui sa faceti intotdeauna si anumite compromisuri, fiecare trebuie sa-si stie limitele pana la care este dispus sa mearga. Fetita mea de exemplu, m-a batut la cap ca vrea si ea o camera roz, "cum are Anastasia" (fetita vecinilor nostri naivi si nestiutori). Asa ca am incercat sa gasesc solutii de compromis si sa realizez o camera roz cat de cat  sanatoasa: am cumparat vopsea ecologica (pe baza de var si un pigment natural, peretele era vopsit de mine dupa modelul Waldorf in mai multe nuante de roz), iar in loc de dulap, am luat rafturi de la IKEA, din lemn masiv netratat (din pacate, fundurile rafturilor sunt din lemn masiv incleiat, dar fetita nu a dormit nicio noapte in camera respectiva), carora le-am facut eu perdele roz (stofele le-am spalat mai intai de cateva ori si le-am uscat la soare). Patutul este ecologic din brad masiv (am facut cu ajutorul unor perne un fel de canapea din el), doar jucariile de plastic, masuta si banca viu colorate (tot marfa IKEA, dar au fost preluate de la un alt copil, nu mai erau noi, majoritatea substantelor nocive se evaporasera deja...), galeriile pentru perdelute (in locul celor din lemn natur alese de mine, fetita mea a vrut neaparat unele aurii), precum si covorasul cu printese au mai fost compromisurile pe care a trebuit sa le accept (daca ar fi dormit in camera insa, as fi fost insa mult mai stricta).



Cand vad de multe ori dormitoarele copiilor din ziua de azi, ma ingrozesc pur si simplu (camera Anastasiei de exemplu, consta numai din mobila din placaj viu colorata si lacuita, materiale plastice si sintetice unde vedeai cu ochii, ceas cu radio, calculator si televizor direct langa pat, etc. - dar aceasta este de obicei regula, este altfel in familia voastra sau in cercul vostru de prieteni? Toti parintii nu stiu cum sa faca rost de bani, ca sa le umple copiilor camerele cu lucruri care le distrug de fapt sanatatea!!). Si ma duc cu gandul la cuvintele lui Heinrich Zille: "Se poate omora un om cu o casa, la fel de bine ca si cu un topor"......
Pentru toti copiii, dar in special pentru cei bolnavi de o boala cronica, de cancer sau leucemie, primele masuri care trebuie luate in lupta impotriva bolii sunt renovarea dormitorului si eliminarea surselor nocive din mediul de viata al copiilor!

Vacanta mare

$
0
0
In Belgia a inceput vacanta mare si ne bucuram teribil cu totii. Nu mai trebuie sa ne chinuim sa fim punctuali la scoala, sa ne enervam in  trafic, sa facem lectii, sa fim mereu pusi la punct si aranjati, sa..., sa..., sa.....  Incepand de ieri, suntem timp de NOUA (9) saptamani LIBERI!!!
Copiii mei s-au facut ditamai caii (cum ar fi spus bunica mea in graiul ei moldovinesc), ma gandesc cu multa nostalgie si usoara strangere de inima, ca incet-incet se apropie timpurile cand nu vor mai vrea sa mearga cu noi in vacanta. Poate aceasta este ultima vacanta in patru din viata noastra... Din fericire, nu ne este dat sa stim dinainte astfel de lucruri. Dar asa, acest gand  ma va ajuta cu siguranta sa ma bucur din plin de fiecare clipa. 
Cu cat imbatranesc, cu atat sunt mai recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat in viata, caci nu a fost deloc putin: noroc cu carul si zic eu, ca si suficienta minte. Suntem sanatosi. Suntem bucurosi. Nu ne lipseste nimic din ceea ce este necesar ca sa traim. Avem mult mai mult decat ne-ar trebui. Imi doresc sa nu mai fim niciodata carcotasi si sa fim de-acum constienti, in fiecare zi, de aceste lucruri, care nu sunt de la sine intelese. Si poate sa incercam sa facem mai mult si pentru cei mai putini norocosi......
Desigur ca una dintre cele mai mari bucurii din viata mea, va ramane pentru mine faptul ca am putut sa stau mereu acasa langa copiii mei, sa-i vad cum cresc. O mare, mare binecuvantare!! Si tot cu mare siguranta ca nu am stiut de multe ori sa apreciez acest lucru, de regrete tardive nu mai este insa nici timp, nici loc. Incerc sa ma bucur cat pot de timpul care ne ramane. Vin si parintii mei la mine in vizita, alta mare bucurie - va dati seama ce zile minunate ma asteapta de-acum pe mine? 
Pe Facebook mi-am scos notificarile, mail-ul il voi controla foarte rar, daca as fi avut un telefon mobil l-as fi inchis si l-as fi ascuns in fundul unui sertar.... Nici de noi postari nu voi mai avea timp, caci voi fi mult prea ocupata sa-mi umplu camarile sufletesti de bogatiile peste care voi da la tot pasul, in lunile ce vor urma. 
Va doresc la toti o vara binecuvantata si tihnita, mai jos cateva amintiri personale din vacanta de Pasti in Hohenlohe, la Tina :








"Nu-ti visa viata, ci traieste-ti visul."
 Si nu uitati frumoasa lectie de viata: 

"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii, Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic." 


Fragment din "Profetul" (1923) de Khalil Gibran, traducerea Radu Carneci.


Aparitia cartii "Plante comestibile din flora spontana" de Mihaela Walter la Festivalul de Hrana Bio si Terapii Naturale, Arte pentru Suflet si Stiinte Spirituale organizat de Asociatia CESAN

$
0
0
In perioadele 25-28 iulie 2013 (Galati) si 1-4 august 2013 (Brasov), vor avea loc doua noi editii ale Festivalului ChristalinFest organizat de Asociatia "CESAN". 
Am bucuria de va  anunta, ca la standul Editurii Christalin veti gasi foarte multe carti din domeniul sanatatii naturale, multe deja consacrate, dar si noi aparitii, printre care si cartea scrisa de mine "Plante comestibile din flora spontana - o mica culegere de informatii utile si retete de hrana vie", precum si cartea "Despre Sanatate si Viata. De vorba cu Valeriu Popa. Cazuri deosebite de vindecare prin metode naturale" scrisa de Ovidiu Harbada (discipolul lui Valeriu Popa).
Mai jos, anuntul oficial preluat de pe site-ul Asociatiei CESAN:
ChristalinFest  :
1 - 4 august 2013
în Piaţa SFATULUI din Braşov !


În perioada 1 - 4 august 2013, Asociaţia CESAN(„Centrul de Educaţie pentru SANatate”) prin Editura CHRISTALIN organizează în Piaţa Sfatului din Braşov a 2-a ediţie a unui

FESTIVAL
de Hrană Bioşi Terapii Naturale,
Arte pentru Sufletşi Ştiinţe Spirituale
- pentru Dezvoltare Armonioasă a Fiinţei -

 ChristalinFest

BRAŞOV 2013
 – Ediţia a 2-a, de vară –



Acest Festival, ca şi cele ce vor urma, se desfăşoară sub motto-ul :
„A sosit vremea TRANSFORMĂRILOR PLANETARE :
SPIRIT luminos, pentru un SUFLET armonios, într-un CORP sănătos”.
 Prin această manifestare, Asociaţia „CESAN” prin Editura CHRISTALIN continuă punerea în practică a acestui concept inedit pentru România : un Festival de terapii naturale şi spiritualitate desfăşurat în aer liber, la corturi, în piaţa centrală a unui mare oraş turistic (Braşov, Piaţa Sfatului).
 Accentul principal este mutat de la aspectele comerciale şi de vânzare a unor produse şi servicii (însă, fără a le neglija) către Spiritul de FESTIVAL, de celebrare a Vieţii, a Bucuriei de A FI.
 Scopul nostru principal este de a oferi un mediu optim şi armonios de desfăşurare a unui adevărat FESTIVAL al BUCURIEI, ajutând expozanţii prin asigurarea unor condiţii dintre cele mai bune din România în privinţa raportului cost stand / aflux vizitatori (turişti).
 Aceasta s-a putut observa încă de la prima ediţie a Festivalului realizată în perioada 20-23 septembrie 2012 în aceeaşi Piaţă a Sfatului din Braşov, unde, cu toate inconvenientele date de venirea echinocţiului de toamnă (o zi ploioasă din cele 4), afluxul de vizitatori şi turişti din zilele însorite a fost pur şi simplu impresionant.
Iar acum, ţineţi cont că perioada de desfăşurare este în miezul verii, când vremea este toridă iar turiştii români şi străini întârzie prin zona Pieţii Sfatului mult după miezul nopţii, motiv pentru care standurile expoziţionale ale Festivalului nostru vor putea fi deschise cel puţin până la miezul nopţii din zilele de desfăşurare a Festivalului.
 Promovarea evenimentului va fi asigurată prin mass-media locală (ziare, radio, TV), afişe, fluturaşi etc., iar ambientul general va fi asigurat prin aceeaşi minunată muzică de relaxare a nelipsitului Gheorghe Iovu, alături de alte câteva momente artistice ce vor „condimenta” mediul expoziţional din Piaţa Sfatului asigurat prin deja cunoscutele şi elegantele corturi-pagode.
Zonă de desfăşurare a unor celebre manifestări naţionale şi internaţionale („Cerbul de Aur”), Piaţa Sfatului din Braşov este locul de întâlnire al braşovenilor pe timp de week-end, dar şi al turiştilor veniţi din toată ţara şi a celor ajunşi aici din întreaga lume.
Şi, pentru că „astrele ţin cu noi”, zona Pieţii Sfatului va fi asaltată inclusiv de manifestările artistice prilejuite de desfăşurarea în perioada 1-11 august 2013 a unui mare Festival Internaţional de Film în Braşov. Această manifestare artistică, alături de altele, la care se adaugă, bine-nţeles, evenimentul nostru, vor face ca Piaţa Sfatului să devină neîncăpătoare pentru afluxul de braşoveni, turişti şi artişti veniţi din toate colţurile lumii.

Concluziile vă aparţin.

„CALITATE, nu (doar) Cantitate”.

Intenţia noastră fundamentală este aceea de a avea un parteneriat în care toată lumea are cu adevărat de „câştigat” („win-win-win”) : nu doar organizatorii, dar şi expozanţii, iar în primul rând vizitatorii-participanţi ai acestei manifestări încă inedite în România.

În plus faţă de experienţa din anul 2012, anul acesta am decis realizarea „sălii de conferinţe” chiar în Piaţa Sfatului, alături de corturile expoziţionale şi cât mai central prin montarea unui cort mare ce va găzdui conferinţele celor dornici să-şi expună produsele, serviciile sau poate ideile inovatoare legate de tematica spirituală a Festivalului.
Şi, cel mai important, într-un asemenea spaţiu se vor putea realiza evenimente spirituale (meditaţii, practici spirituale) cu efecte poate mai puternice decât cele produse la Spectacolul de Lumini şi Lasere de la ediţia anterioară din 2012...

De aceea, vă aşteptăm cu drag pe toţi (expozanţi şi vizitatori) la ChristalinFest organizat în Piaţa Sfatului din Braşov : este Timpul să continuăm celebrarea bucuriei pentru VREMURILE care, iată, au sosit !



Date tehnice :

-PROGRAMUL Festivalului :
- Joi, 1 august 2013           : 09.00 – 24.00.
- Vineri, 2 august 2013      : 09.00 – 24.00.
- Sâmbătă, 3 august 2013 : 09.00 – 24.00.
- Duminică, 4 august 2013: 09.00 – 18.00.

-Corturi de 5m x 5m (10 pagode albe, foarte elegante).

-Un CORT MARE - într-un spaţiu alocat special pentru EVENIMENTELE ARTISTICE şi CONFERINŢE - poziţionat la 10-20 de metri de standurile expoziţionale, dotat cu tehno-sonorizare.

-  CONFERINŢE ; acces liber al vizitatorilor.

        Pe parcursul celor 4 zile ale Festivalului, puteţi descoperi informaţii, produse şi servicii din variate domenii ale cunoaşterii, pentru întreţinerea sănătăţii întregii Fiinţe umane (fizic, psihic, emoţional, mental, spiritual), prin :

- Conferinţe, prelegeri –

– Workshop-uri, demonstraţii practice –

-Manifestări artistice-Promoţii, concursuri–

- Expoziţii cu vânzare :

Preparate-meniuri tip “Hrană Vie” – Alimente naturale organice – Produse ecologice ale agriculturii BioDinamice –Aparatură de prelucrat cereale, fructe, pentru germinare, deshidratare etc. – Produse tradiţionale montane (zona Bran-Moeciu etc.) – Suplimente alimentare – Miere şi alte produse apicole – Apă energizată alcalină – Sucuri naturale terapeutice – Cafea terapeutică – Produse Ayurveda – Plante medicinale pentru Ceaiuri – Argilă – Tincturi – Uleiuri esenţiale pentru Aromaterapie – Produse cosmetice naturale – Cristale – Pietre semipreţioase – Bijuterii – Aparate de evaluare a stării de sănătate (de BioRezonanţă Magnetică, de fotografiere a aurei etc.) – Aparate biofotonice de întărire a aurei – Programe de Astrologie – Cărţi de educaţie holistică – CD-uri şi DVD-uri cu muzică terapeutică – Desene, tablouri, sculpturi terapeutice – Îmbrăcăminte ecologică – Proiecte de locuinţe şi alte construcţii economice şi ecologice –Aparate şi ustensile încărcate cu energie regenerabilă – Proiecte pentru energia inepuizabilă.

Pentru Laura

$
0
0
 Una dintre cele mai dureroase postari pe care am scris-o vreodata. Si cu siguranta cea mai grea. Caci ce se mai poate scrie cand pleaca un inger din viata ta?



Toate fotografiile apartin Nataliei, mama Laurei
Cu cateva saptamani in urma, mi s-a reprosat pe Facebook, pe buna dreptate, faptul ca la moartea Laurei nimeni nu a spus nimic. Toata lumea a tacut. De ce? Nu stiu, pot doar sa va spun de ce EU am tacut. Atunci, pe 3 martie de-abia, mi-a comunicat Ligia Pop si mie trista veste, precum si faptul ca familia Laurei nu doreste sa se faca zarva in jurul plecarii ei. M-am conformat desigur. Si nu am scris nimic.... Nu mai stiu acum ce-as fi scris atunci, caci ma aflam sub soc, tocmai trecusem printr-o comotie cerebrala si dintr-o data - caci desi stiam de la Laura ca boala revenise, nu ma indoisem totusi nicio clipa ca o va invinge inca o data -  vestea ingrozitoare. 

Pe Laura am cunoscut-o numai indirect, prin mesajele ei de pe mail. O iubeam ca pe fata mea,  caci m-am gandit adesea ca mi-ar fi putut fi fiica, ii admiram optimismul debordant, puterea fantastica de lupta, curajul, bunatatea. Si era atat de tanara, nu ca ani, ci ca prospetime si curatenie sufleteasca......
Caci iubea oamenii si dorea sa imparta cu toti bogatiile ei sufletesti, cum putini stiu sa o faca. 
Si acum imi este greu sa scriu, este o sarcina coplesitoare, care, recunosc sincer, ma depaseste.

Natalia, mama Laurei a deschis pe Facebook o pagina in memoria Laurei si a inceput sa publice amintiri, notite, fotografii, aratandu-ne cu multa modestie de la cine mostenise Laura marea ei putere. Ca mama, cred ca pot intelege, cat de cat macar, ce este in sufletul ei...
Am sa va dau mai departe, pentru cei care nu aveti acces pe Facebook cateva din comorile Laurei si ale Nataliei, incepand cu povestea lor (scrisa de Natalia):
"Laura - povestea ei e simpla...A descoperit muzica tarziu, prin clasa a 7-a... A muncit cu indarjire si a intrat la un liceu de muzica, apoi la conservator. A obtinut o bursa Erasmus si in ajunul plecarii a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica - 4 sept 2009! A inceput o alta lupta - pentru viata - nimeni nu ne-a dat vreo sansa! Dupa cateva luni de chimioterapie si dexametazona a reusit sa intre in remisiune,sustinuta de un regim alimentar sever si de voia Domnului. Lunile petrecute in spital i-au daramat corpul, dar i-au intarit spiritul. Ajunsese la 38 de kg, cu miopatie, o purtam in brate, dar gasea puterea sa ajute pe toti din jurul ei, si pe noi care eram in prejma ei. Dupa o cura crunta de citostatice (din care nu stiu cum a scapat cu viata), a decis ca intrerupe tratamentul. Am plecat la Hippocrates in Florida! A invatat sa manance crud, sa bea suc de iarba de grau, sa traiasca armonios. Rezultatul a fost spectaculos. In numai cateva luni si-a refacut corpul, si-a recapatat energia si a intrat din nou in viata..si mai tumultuosa acum... A inceput scoala, a inceput sa creasca vlastari, a inceput sa ajute multi oameni bolnavi - am subestimat boala si rezultatul a fost o recadere crunta. Leucemia are evolutie rapida, nu-ti da timp - cu tot efortul nostru pe 24 decembrie 2010 am ajuns la spital .A inceput din nou chimioterapie, iar la a-2-a cura (foarte agresiva) organismul ei a cedat. Ne-a lasat mostenire dorinta de a ajuta oamenii si de a creste mai departe vlastari. Dupa recadere, le-a spus tuturor ca mancarea este importanta, dar sa nu uitam ca organismul este un tot - minte, trup, suflet. Doar armonia lor, luate ca un intreg, poate sa aduca vindecarea!
Laura a  venit printre noi la 6 nov 1988 si a plecat in 26 feb 2011! Ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa daruim celorlalti viata noastra!"

Laura ne-a lasat o mare mostenire: blogul ei "Calatorie spre o viata sanatoasa". Cititi-l cu atentie, caci sunt foarte multe de invatat din el. Urmariti si pagina de  pe Facebook despre care Natalia scrie: 

"Am deschis aceasta pagina in memoria Laurei. Imi cer iertare daca am provocat tristete, dar mi-as dori sa fie un loc unde sa depanam amintiri, sa ne aducem aminte de clipele frumoase, sa invatam unul de la altul. Am sa incerc sa transcriu din notitele ei si sper ca lumina sufletului ei sa ne aduca alinare si bucurie asa cum si-ar fi dorit! Natalia Popescu"

Si nu uitati sa aprindeti cand si cand o lumanare si pentru acest inger, care poate vegheaza acum si-asupra voastra! Dumnezeu sa o odihneasca in pace!  

"Sa inveti sa primesti pana si raul in iubire, si sa-l convertesti. Sa-ti iubesti boala, suferinta, sa-ti iubesti munca, sa-ti iubesti dusmanul." - Laura Popescu - 

O adevaratǎ româncǎ de poveste - doamna Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009)

$
0
0
A fost odatǎ ca niciodatǎ, ca dacǎ n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odatǎ ca niciodatǎ un om bun şi blând, harnic şi sǎritor, senin şi întelept, mare iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Un om nǎscut şi crescut la ţarǎ, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care şi-a pǎstrat pânǎ la moarte sufletul curat şi cristalin, precum şi bunul-simţ ieşit din comun al ţǎranului român autentic: sufletul unui om iubitor de neam şi de glie, care ştie sǎ rǎmânǎ o viaţǎ întreagǎ un apǎrǎtor al valorilor naţionale, pǎstrând cu sfinţenie tradiţiile şi datinile, moştenirea cea mai de preţ primitǎ de la strǎbunii noştri. Un om fǎrǎ studii, diplome şi titluri multe şi care mai de care mai sonore. Însǎ un om cu mintea ascuţitǎ şi deschisǎ, cǎci viaţa, cu toate urcuşurile şi coborâşurile ei, va rǎmâne întotdeauna cea mai importantǎ şcoalǎ pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodatǎ. 

Foto: Formula AS
Acest om între oameni s-a numit Elena Niţǎ Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, cǎci mulţi au binecuvântat clipa când le-a ieşit, într-un fel sau altul, în cale; pentru ei, buna doamnǎ va rǎmâne de-a pururi îngerul pǎzitor care le-a salvat viaţa, redǎruindu-le  sǎnǎtatea şi liniştea sufleteascǎ, fǎcând totul, fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb, fǎrǎ sǎ cearǎ vreo rǎsplata.
Din pǎcate, pentru mulţi însǎ, numele Elena Niţǎ Ibrian este total necunoscut. Chiar şi pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au strǎduit de ceva timp sǎ gǎseascǎ un mod de alimentaţie sǎnǎtos şi natural. Tot mai des este prezentatmodul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie crudivorǎ, în mod eronat în presǎ, ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, "ţara tuturor posibilitǎţilor". Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, tradiţie lungǎ. Vântul nu mai "bate" dinspre Vest, de peste mǎri şi ţǎri, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamţ. Cǎci acolo a trǎit şi a muncit doamna Ibrian, şi de-acolo a daruit luminǎ şi pace, în peste 60 de ani, tuturor celor aflaţi la nevoie - şi continua sǎ o facǎ de fapt  chiar şi acum, dupǎ moartea sa. Doamna Elena Niţǎ Ibrian a înţeles cu adevǎrat înseamnǎtatea hranei naturale pentru fiinţa umanǎ, nu în ultimul rând, pentru ca a primit şansa sǎ constate în practica de zi cu zi, în nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recâştigarea sǎnǎtǎţii ale unui regim de viata cu hrana vie. Nu s-a gândit în primul rând la câstigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou şi necunoscut în ţara noastrǎ, ci s-a gândit la miile de bolnavi, care ar putea sǎ-şi recapete sǎnǎtatea într-un mod atât de simplu, de ieftin şi de lipsit de suferinţǎ, prin simpla schimbare a modului de viaţǎ şi de alimentaţie. Şi aşa nota doamna Elena Niţǎ Ibrian în încheierea introducerii cǎrţii "Tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe cu hrana naturalǎ", aparutǎ la Editura EIKON - 2004:
"Am pus suflet din sufletul meu în aceste rânduri cu gândul la om şi la sǎnştatea acestuia. Când demult voi fi oale şi ulcele, mǎ voi bucura de acolo, de sus, de sǎnǎtatea generaţiilor viitoare care vor fi fericite cǎ sunt sǎnǎtoase şi pline de voie bunǎ, urmând un regim de viaţǎ natural, dupa exemplul vieţii mele. Acum, când am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasǎ sǎ ştiu cǎ am lǎsat ceva folositor pentru cei ce vin dupǎ mine!"
Pentru cei care nu o cunosc înca pe inegalabila doamnǎ a "bucǎtǎriei fǎrǎ foc", povestea sa pe scurt:
"Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, în Bucovina, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a pǎrinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei opt fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica sa, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate, în acele timpuri, comuniştii veniserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul sǎu. A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ,  soţul sǎu aude de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Elena Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate aceste informaţii deosebit de importante, încercand sa aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.  Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi de sǎnǎtate şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus, cu banii câştigaţi cu cǎrţile sale, bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.
Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu dizabilitǎţi din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula ASşi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale."
Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învinǎ cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie o boalǎ grea. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.
Mostenirea lǎsatǎ nouǎ de doamna Ibrian are o valoare imensǎ. Mult prea puţini înţeleg însǎ acest lucru, puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ cu adevǎrat. În lumea strǎlucitoare şi ţipǎtoare a presei româneşti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de român. Istoria ne-a dat nenumǎrate lecţii pânǎ acum, se pare însǎ cǎ poporul român rǎmâne mai departe corigent la materia "respectarea şi cinstirea înaintaşilor de vazǎ ai neamului românesc". Pǎcat, mare pǎcat!

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară."
- Mihai Eminescu -  

"În România sînt muzee și monumente istorice cu o extraordinară încărcătură culturală, dar lipsesc cu desăvîrșire știința și pasiunea, și interesul, și inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptică, iar în privința respectului pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri sîntem, să recunoaștem, deficitari. Vorbim despre mîndria de a fi români, dar lăsăm să se distrugă un patrimoniu cultural inestimabil, fără nici o tresărire."
                          - Carmen Musat, "Patriotism de mucava și valori autentice" -

Mihaela Walter
Belgia, noiembrie 2012
Bibliografie
Elena Nita Ibrian, Tinerete fara batranete cu hrana naturala, Eikon 2004
Formula As http://www.formula-as.ro/2006/710/diverse-13/d-na-elena-nita-ibrian-vrea-sa-infiinteze-un-muzeu-etnografic-6864
 Otilia Teposu - http://www.formula-as.ro/2009/870/medicina-naturii-44/elena-nita-ibrian-mancati-crud-si-curat-si-veti-fi-sanatosi-11145

O lume de vis

$
0
0
Farmecul deosebit al unui loc, de la zi la zi, si in diferite momente ale zilei......

 







Avem marea sansa de a trai intr-o lume de vis. Zilele trecute, chiar m-am chinuit sa ma gandesc, unde am fost eu pana acum si NU mi-a placut. Nu mi-am amintit un astfel de loc. 
De cativa ani buni incoace, am inceput sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare apus, de fiecare pasarica care isi povesteste dorul, de palele de vant si picurii de ploaie, de orice floare, orice copac, orice fir de iarba, de bolovani, pietricele si fire de nisip, de ...... Suntem inconjurati de adevarate minunatii si toate sunt daruri nepretuite. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot.
 .......
Cu 31 de ani in urma, pe 5 august 1982, Lily Teodoreanu (sotia lui Ionel Teodoreanu, dupa poetul Stefan Nenitescu " cea mai talentata dintre Teodoreni") ii scria de la Manastirea Varatec prietenei sale Nelli Pillat, adunand parca toata vara in cele cateva randuri scrise pe o carte postala:
"Iti scriu de pe cerdacul meu, din coasta bisericii, unde ma bucur de primele ceasuri ale zilei, chiar si cand ploua si se amesteca soaptele ploii cu glasul mare al clopotelor si toate se imbraca in matase si sclipesc florile, nu se stie din ce picaturi de raze, cand soarele e dincolo de peretele de puf al cerului si toate se boteaza din nou. Am avut si zile de soare si alte, mai multe, de ploi de toate soiurile, si de cele care rup malurile si apoi se caiesc si stralucesc de-ti iau ochii si uiti de toate.
Intr-o zi chiar a poposit un nour in incinta, opalin, mladios, pana la florile cerdacului, care se gudurau, rosii, de haina lui moale, si incet, foarte incet au rasarit zidul bisericii, gemuletele, prin care zumzaie slab corul, acoperisul, turlele, apoi s-au risipit....".
In prefata cartii "Minunea timpului trait", in care Monica Pillat a adunat minunatele scrisori scrise de Lily Teodoreanu, Horia-Roman Patapievici nota: "Cred ca in tot anul 1982 nu s-a intamplat nimic mai important decat acest "nour" care s-a evaporat sub razele soarelui, lasand sa se iveasca, dintre stropii sai pe cale de a se transforma in aer, zidul si turlele bisericii. Iti trebuie geniu ca sa vezi lucrurile cu adevarat importante."

Adevarata fata a democratiei europene - Sau ce legatura exista intre Rosia Montana si politia belgiana?

$
0
0
Am sa-i rog pe toti cei care se simt astazi deranjati de aceasta postare, sa nu o citeasca pur si simplu. Sau sa o tolereze - hai, treaca de la voi inca o data - poate chiar cu un zambet blajin si ingaduitor in coltul gurii pentru inconsecventa de care dau dovada. Caci desi eu tot repet ca nu fac politica, fac la greu politica.....

Ieri, s-au intamplat in Belgia lucruri deosebit de grave, care trebuie neaparat facute public. Este dreptul vostru de a cunoaste si aceasta fata a unui stat asa-zis democrat, caci democratia europeana nu si-a dat numai o singura data arama pe fata - numai eu as avea un sac mare de astfel de povesti (culmea, multe chiar legate de hrana vie).

Ca si in multe alte tari din lume, si in Belgia s-a organizat pe FB un grup de protest SOS ROSIA MONTANA- Bruxelles. Pe 1 septembrie, cativa membri ai grupului s-au intalnit in fata Ambasadei Romaniei la Bruxelles, unde au fost imprastiati politicos, dupa un anumit timp de politie, chemata probabil de paza ambasadei.
Ieri, 5 septembrie, s-a organizat o noua intalnire (pentru ca nu au reusit sa primeasca autorizatie pentru o demonstratie - in Belgia, dureaza 20 de zile obtinerea unei astfel de autorizatii), de data aceasta in fata Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana, cei 10 participanti  avand intentia de a inmana ambasadorului o scrisoare de protest. Se hotarase ca sa se astepte in liniste iesirea ambasadorului, fiecare avea o carte la el si erau hotarati sa citeasca pur si simplu pe trotuar, in fata cladirii reprezentantei. Atat! Cand au ajuns acolo insa, mare surpriza: erau deja asteptati de 4 masini de politie, s-au iscat discutii si doua persoane au fost chiar arestate (li s-au pus catuse la maini, au fost bagate in duba politiei si bruscate verbal si fizic)!! 

Am adunat mai jos ce a scris Oana Uiorean (una dintre persoanele arestate) pe Facebook, cititi si ..... credeti. Si actionati asa cum va va dicta propria constiinta:

"In seara asta la Bruxelles, in fata reprezentantei NOASTRE ne astepta politia. Ne-am scos cartile si am inceput sa citim. Ne-au zis sa plecam. Am zis ca doar citim. Au zis ca au fost chemati, ca stiu ei ca e un protest. M-au arestat, pe mine si pe inca o fata, patru politisti la una, in fata Mirunei, foarte brutal, m-au izbit de perete si era sa-mi rupa mana. Ne-au abuzat verbal si cu o multime de amenintari si rasisme in jumatatea de ora cat ne-au tinut im duba. De barbati n-au avut curajul sa se atinga. Totul a fost filmat. Multumesc si pe aceasta cale Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa UE, ca sunt sigura ca citesc, pentru tradare si pentru lasitate. Sunteti magarii care ma asteptam sa fiti, si acuma stie si fiica-mea. Iar Belgia e un stat opresiv. Urmeaza dovada filmata:

Filmuletul arestarii din seara asta de la Bruxelles, din fata Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana. Pe la minutul 9 ma aresteaza si incepe fiica-mea sa urle, vazand cum sunt brutalizata. Are doi ani jumate. Context: un grup de romani din Bruxelles ne-am hotarat sa ne intalnim la ora 18:00, in 5 septembrie 2013, sa inmanam o scrisoare cu pozitia noastra privitor la #rosiamontana ambasadorului. Intelegerea, circulata pe fb, era sa ne luam fiecare o carte de citit si sa protestam in tacere. Reprezentanta evident plateste pe cineva din banii statului roman sa ne citeasca pe fb, pentru ca la ora 18:00 eram asteptati de patru masini de politie. Ne-am adunat la doua case mai incolo si am scos cartile. Politistii au venit sa ne spuna sa plecam. Am refuzat, pentru ca nu faceam nimic rau. Urmeaza ce vedeti mai jos. Revin cu povestea a ce s-a intamplat in dubita. Tineti minte, ambasadele noastre in strainatate exista ca sa ne tradeze. Interesant cat de frica le e de noi, sa cheme atata amar de politie pentru niste oameni citind carti.

http://bambuser.com/v/3885027

 ........
 Amintiri din duba politiei: Dupa ce m-au arestat brutal, aproape rupandu-mi mana, patru politisti pe mine (am 55 kg) si mi-au pus catuse in fata fetei mele de doi ani jumate, m-au trantit intr-o duba, m-au legat cu centura de siguranta si a inceput abuzul. Multe din cate mi s-au spus nu le pot reda aici. Va inchipuiti voi injuraturile. Parea sa-i preocupe mult ca sunt cu siguranta de stanga, si ca urmare murdara. Mi s-a spus in primul rand ca stiu ei ca in romania nu se respecta regulile, dar aici e belgia. Stiu ei cum sunt romanii, au mai avut de-a face cu ei. Unul dintre politisti mi-a spus ca a si avut o prietena romanca, stie el si mai bine cum suntem noi. Cand l-am intrebat daca ea l-a parasit, s-a fastacit, a tacut o vreme. Au preluat altii. Au mai arestat pe cineva, tot o fata, de baieti n-aveau curajul sa se lege. Fetei i-au pus catuse de plastic stranse de i s-a invinetit mana. Le-a cerut in repetate randuri sa le largeasca si sa deschida o fereastra, ca ii e rau de cald. Au refuzat. I-au luat telefonul sa stearga ce a filmat inainte de a fi arestata. M-au acuzat ca sunt iresponsabila, sa-mi duc copilul la un protest. Nu e protest, am spus, citeam o carte. Voi ati traumatizat-o brutalizandu-ma in fata ei. Au sarit ca e vina mea. Au repetat ca e vina mea, la nesfarsit, sa se convinga ca au dreptate. M-au invitat sa le parasesc tara daca nu-mi place. I-am intrebat cine le mai plateste salariile. Mi-au raspuns ca si le platesc singuri (deci bancurile cu politisti sunt in mare parte adevarate). M-au mai injurat. Le-am spus ca ne vedem in instanta. Mi-au raspuns ca nu pot face nimic, ei sunt cei mai puternici in tara asta. Mi-au propus sa plec, daca pleaca toti ceilalti. Le-am amintit ca legea spune ca trebuie sa ma duca la comisariat pentru 12 ore. I-am rugat sa nu incalce legea. Au insistat sa ma elibereze. Toate astea in fata Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana, cei care nu numai ca nu au iesit sa apere cetatenii romani brutalizati la poarta lor, dar sunt de fapt cei care au anuntat politia ca planuim sa le facem o vizita in seara asta. Au asmutit politia pe cetatenii pe care ei sunt platiti sa ii apere! Intre timp, fiica-mea de doi ani jumate se cerea la toaleta. O alta romanca din grupul nostru a batut la usa Reprezentantei sa o lase cu copilul la toaleta. A fost refuzata, pe motiv ca era cu protestatarii. Halucinant. Va reamintesc, citeam carti, pe trotuar, la doua case mai incolo, cand politistii au venit sa ne ceara sa plecam. Am refuzat, eram zece oameni, nu faceam nimic.
.......
Pentru toti cei care si-au exprimat ingrijorarea despre starea Mirunei, fiica mea de doi ani si sapte luni care a asistat ieri cum am fost brutalizata in fata Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana de politistii belgieni asmutiti pe mine tocmai de cei trimisi sa ma apere in strainatate, adica de sus-numita Reprezentanta: aflati ca e foarte bine. Aseara, dupa ce m-au eliberat, am luat-o in brate si i-am zambit. I-am spus ca la mama nu i-a fost nicio clipa frica. Mi-a raspuns ca atunci nici ei nu ii mai ei. Azi dimineata, in drum spre gradinita, a scandat Rosia Montana. A mai fost cu mine la proteste si o sa mai mearga. Va incurajez sa faceti la fel cu copiii vostri. Face parte din educatia unui viitor cetatean care-si stie drepturile. Ce a inteles ea din toate astea: ca e periculos sa citesti pe strada, ca esti in pericol doar in preajma politiei, si ca nu te poti increde in cei platiti sa te apere in caz ca dai de bucluc in afara granitelor tarii. Miruna are dubla nationalitate. Deci ieri a fost tradata de doua ori, de ambele state ale caror cetatenie o are. Faceti sa se auda pana in panzele albe!"


Draga Oana, eu iti multumesc din tot sufletul, in numele meu si al familiei mele. Si abia astept sa te cunosc duminica - caci la protestul de duminica vin si eu negresit!

In incheiere, mie nu-mi ramane decat sa ma rog mai departe lui Dumnezeu, caci vedeti bine ca din alta parte nici ca o sa primim vreodata vreun ajutor (de parca istoria ne-ar fi invatat altceva).....



Mai jos, scrisoarea scrisa de Alexandra in numele grupului SOS Rosia Montana - Bruxelles: 


Bruxelles, 5 septembrie 2013                                                          Mihnea Ioan MOTOC
Ambasador, Reprezentant
permanent al României pe lângă UE
12, Rue Montoyer
1000 Bruxelles
                                                                                                                            

Excelenței Sale, Domnul Ambasador Mihnea Ioan Motoc, reprezentant Permanent al României pe lângă Uniunea Europeană

Vă scriu în numele echipei care organizează la Bruxelles protestele împotriva Legii minelor ce vizează Roșia Montană, precum și al unui număr important de români din Diaspora europeană, care și-au manifestat interesul și susținerea în această cauză.

Ne găsim deja la al treilea eveniment organizat la Bruxelles, și pregătim un al patrulea.

Primele două demonstrații au avut loc în data de 29 august 2013 în fața Parlamentului European, unde s-au adunat în jur de 50 de persoane care au protestat cu pancarte si au împărțit pliante informative; respectiv în data de 1 septembrie 2013, în fața Ambasadei României, protest încheiat prin evacuarea participanților - în jur de 100 de persoane - de către Poliție.  

Al treilea protest are loc joi, 5 septembrie, de la ora 18:00, în fața Reprezentanței României pe lângă UE. Scopul demonstrației, ca și al primelor două enumerate mai sus, este de a ne solidariza în continuare cu protestele actuale din România și din alte capitale europene, și de a exprima poziția noastră fermă în legătură cu recentele decizii guvernamentale:

·         Dorim să transmitem un mesaj clar membrilor Parlamentului României: participanții la această demonstrație doresc RESPINGEREA "Proiectului de lege privind măsurile aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere în România".

·         Așteptăm din partea membrilor Parlamentului responsabilitate în respectarea dorinței cetățenilor români și exprimarea acesteia în Parlament prin votarea ÎMPOTRIVA proiectului de lege menționat.

·         Suntem ferm ÎMPOTRIVA oricărei forme de exploatare minieră prin utilizarea de cianuri în România. Solicităm interzicerea imediată, prin lege, a utilizării cianurilor în industria minieră din România.

·         Solicităm Guvernului implementarea de programe de dezvoltare sustenabilă în astfel de zone, protejarea naturii și a patrimoniului cultural.

·         În acest sens, solicităm deblocarea imediată a procedurilor de includere a Roșiei Montane pe lista de candidatură UNESCO.

Ne sprijinim în demersurile noastre și pe Rezoluţia Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, rezoluție care explicitează fără echivoc riscurile majore ale acestei activități.
Avem toată încrederea că Dvs, ca reprezentant permanent al României pe lângă Uniunea Europeană, veti sprijini demersul nostru și veți transmite mai departe poziția românilor din Bruxelles și nu numai, față de proiectul Roșia Montană.


Cu deosebită considerație,
Alexandra Grigorianu

Muraturi si cateva ganduri despre sare

$
0
0
Sunt obligata sa marturisesc in cele din urma o mare slabiciune. Nu-mi vine usor nici sa o recunosc si  nici sa o accept, adesea parca nici nu ma mai inteleg pe mine insami. Da, da, da.... Sarea in bucate... Caci marea piatra de incercare pentru mine a fost, si este din pacate in continuare, sarea. La nimic nu mi-a venit atat de greu sa renunt ca la sare. Reusesc un timp si apoi tot ma trezesc ca iar dau tarcoale borcanului cu sare si iar scap ceva sare (macar un varfulet de cutit) pe salata, rosii sau  castraveti. Si nici de muraturi nu ma pot lasa complet, si uite asa, muraturile, puse totusi cu mare drag de mine, tot isi fac cumva mereu loc in meniul meu.
Dar unde este problema? Poate fi sarea chiar atat de daunatoare, in conditiile in care MILIARDE de oameni cosuma zilnic, fara sa clipeasca, cel putin cateva grame de sare? Raspunsul meu este scurt: sanatosa nu este sarea absolut deloc. Din contra.

Ajunsa la acest punct, refuz sa citez studii stiintifice, gandindu-ma cat de drept spunea Cristela Georgescu: "Cum nutritia devine amuzanta, pentru ca n-am mai vazut pana acum nici un domeniu in care oamenii sa sustina cu argumente stiintifice pareri diametral opuse si sa dovedeasca apoi si practic ca au dreptate, zic asa: fiecare face dupa cum alege, in urma comunicarii intelepte cu propriul organism. Ramane sa vedem peste vreo 500 de ani cine a avut dreptate - pana la urma cred ca sunteti de acord ca facem toti parte dintr-un mare studiu neoficial pe termen lung ... ".
Si nu trebuie uitate nici randurile notate de dl. prof. Antonio Inacio Andrioli (un foarte cunoscut opozant al tehnicii agro-genetice): "95% dintre toţi cercetatorii şi dintre  toate laboratoarele şi bursele de studii din întreaga lume isi primesc finanţarile de la diferitele industrii. Cum mai putem avea încredere într-o astfel de ştiinţǎ?? Cum mai putem crede, cǎ rezultatele studiilor lor sunt într-adevar obiective şi reflectǎ realitatea?" Caci pe plan mondial, sunt foarte puţini oameni de ştiinţǎ cu adevarat  independenţi, iar rezultatele studiilor acestora sunt de cele mai multe trecute sub tǎcere, încercându-se, prin toate metodele posibile, pe absolute toate planurile, discreditarea, defǎimarea sau intimidarea acestor oameni.
Asa ca  mai degraba (si mai bine) raman tot la observatiile de bun-simt si la logica. Caci daca gandim logic, prin prisma bunului-simt si a propriului discernamant, nu mai putem ignora urmatoarele intrebari: de ce toate fiintele de pe lumea aceasta pot supravietui fara sa manance sare (ca produs izolat), numai omul are neaparat nevoie sa adauge hranei sale sare? La ce logica trebuie sa recurga un studiu stiintific pentru a ma face sa cred ca dintre toate vietatile umblatoare, taratoare, zburatoare, inotatoare, s.a.m.d. numai omului nu-i ajunge clorura de sodiu care se gaseste in mod natural in mediul sau de viata, in foarte multe fructe, legume, ierburi, cereale? Ce argumente poate sa aduca un om de stiinta pentru a ma convinge ca omul este singura fiinta care poate muri (sau isi poate deteriora grav sanatate) daca nu consuma zilnic o anumita cantitate suplimentara de sare, pe care fiecare "expert" este de parere ca numai el o poate determina exact?

Am devenit pentru prima data constienta de efectul daunator al sarii asupra organismului uman de-abia in urma cu cca. 14 ani, pe vremea cand ma mai uitam la televizor, in timp ce urmaream stirile de senzatie provocate la acea vreme de procesul unei tinere de  numai 20 si ceva de ani (va dati seama cata intunecime trebuie sa fi fost in sufletul acelei fiinte pentru a comite asa o fapta abominabila?), care o omorase pe fetita concubinului ei, in varsta de doi ani, cu 2 (!!!) lingurite de sare, amestecate intr-un borcan de budinca. Va jur ca eu pana la acel moment nu stiam ca sarea este atat de toxica! Habar nu aveam, ca si pentru un adult, doza de numai 3 lingurite poate fi fatala! Din acel  moment, am inceput sa privesc sarea cu alti ochi. Am mutat-o din dulapul aflat la indemana copiilor, intr-un dulap incuiat, alaturi de prafurile de spalat si curatat. Am inceput sa reduc dozele pe care le puneam in mancare si am inceput desigur sa ma documentez.

Cand am descoperit homeopatia si am citit fisa sarii (Natrium muriaticum sau Natrium chloratum), mi-am putut explica dintr-o data tare multe dintre simptomele diferitelor boli de care sufeream. Iar cand l-am descoperit si pe dr. Gerson, si am citit ca el a constat in studiile sale practice, ca nici un regim alimentar nu a avut succesul scontat pana nu a fost scoasa in totalitate sarea din alimentatia bolnavilor, mi-au mai cazut cateva valuri de pe ochi.

Si iarasi nu mi-a mai ramas decat sa incep propriul experiment. Mi-a fost greu-greu-greu. Tanjeam dupa sare ca o nebuna. Dar numai asa am devenit constienta de faptul ca este un adevarat drog, intri intr-un sevraj in toata regula in momentul in momentul in care  o scoti din alimentatie. Greu de crezut, nu-i asa? Dar eu nu astept sa ma credeti. Va rog chiar sa nu ma credeti. Va implor doar sa va demonstrati voua insiva ca randurile de mai sus nu stau in picioare in cazul vostru. Incercati sa renuntati  numai doua saptamani la sare. Si daca reusiti, scrieti-mi va rog, in noua liniste dobandita (hahaha!), un scurt comentariu - am sa va fiu recunoscatoare.

Ajunsa aici, am sa va spun desigur rezultatele propriului experiment. Tot pe scurt: eu ma simt cel mai bine cand nu mananc absolut deloc sare. Am avut perioade foarte lungi, cand nu am consumat niciun pic de sare, care au coincis cu perioadele in care m-am simtit cel mai bine: fizic, psihic si sufleteste. Am reintrodus sarea, am scos-o iar. De fiecare data s-a intamplat acelasi lucru - o simpla coincidenta este cu totul exclusa! Deci,  cu ce ma ajuta studiul X, facut de universitatea Y, sub conducerea marelui profesor Z, care imi demonstreaza ca fara sare ma voi imbolnavi grav, daca eu la urma urmei ma simt fara sare mai bine ca niciodata? Inca o data, experienta proprie bate orice studiu, "viata a contestat iar stiinta" (cum bine spunea dr. Maximilian Bircher-Benner).

Porniti propriul vostru studiu stiintific - aveti incredere in trupul vostru, puneti-i intrebari si gasiti-va timpul necesar ca sa-i puteti asculta cu mare atentie raspunsurile. Nu uitati ca un lucru gresit ramane un lucru gresit, indiferent de cate milioane de oameni il sustin, amintesc aici si cuvintele lui Anatole France: "Chiar daca 50 de milioane de oameni spun cu totii aceeasi prostie, ea ramane totusi o prostie".

Si 50 millions de personnesdisent une bêtise, c'estquandmêmeunebêtise
Aveti curajul sa ganditi singuri si asumati-va responsabiliatetea pentru sanatatea voastra, pentru viata voastra. Sapere aude! - Indrazneste sa stii! Indrazneste sa gandesti!  

Pentru oamenii care sufera de boli grave, in special cancer, boli autoimune - mai ales in cazul sclerozei multiple, suferinte psihice (!!!!!), nu exista cale de ocol: sarea trebuie scoasa in totalitate din alimentatie (mare atentie la sarea "ascunsa" in diferite alimente)!

Chiar si pentru cei sanatosi, reducerea cantitatii zilnice de sare va fi o adevarata binecuvantare pentru intregul organism. Si v-ati gandit vreodata cam ce cantitate de mancare (in special de carne) ati mai manca, daca ati consuma-o FARA sare?

Am fost intrebata care sare este cel mai bine sa se foloseasca, incerc sa raspund la obiect. Sigur ca sarea cu iod si/sau alte E-uri este ingrozitor de nesanatoasa, dar din pacate nici celelalte tipuri de sare nu sunt mult mai grozave: caci orice tip de sare ramane numai un produs IZOLAT! Mi se pare reprobabil, ca tocmai in sferele naturaliste s-au strecurat foarte multi profitori, care nu urmaresc decat imbogatirea rapida pe seama omului disperat, aflat in cautarea sanatatii sale pierdute, folosindu-se in acest scop fara sa clipeasca de toate tertipurile de marketing. Cel mai bun exemplu in acest caz il constituie desigur sarea de "Himalaya", care nici macar nu este din Himalaya, ci dintr-un tinut din Pakistan aflat la 200 de km de Himalaya, dar care este comercializata insa sub acest nume, tocmai pentru a induce oamenii in eroare: caci subconstientul lucreaza, iar masivul Himalaya a devenit intr-un fel sinonim cu Hunza, cu sanatatea perfecta, cu o viata lunga. Daca nu suntem dispusi sa renuntam la sare, va asigur ca o sare bruta de la Slanic Prahova are exact aceleasi efecte asupra sanatatii ca si cea din Pakistan - doar ca puteti sa o procurati la un pret mult, mult mai mic!
Inca ceva despre sarea de "Himalaya": culoare roz o da fierul, exact aceeasi sare o veti gasi si in Germania de exemplu, la Bad Reichenall sau Berchtesgaden (si cu siguranta si in alte parti ale lumii, poate chiar si in Romania) - dar tot la o fractiune din pretul sarii de "Himalaya". Nu va mai lasati pacaliti de aparente si de trucurile acestor precupeti: si sarea de "Himalaya" consta in proprtie de 97% din clorura de sodiu (sursa Stiftung Warentest, care clasifica textele publicitare ale firmelor care comercializeaza ac. sare ca pura escrocherie!!)!! 
Prelucrata manual si netratata mai este si Fleur de Sel (conform declaratiilor fabricantilor, este extrasa insa inca in mod traditional).
Si totusi, in ciuda celor scrise mai sus,  nu pot sa nu scriu astazi inca una dintre retetele mele de suflet:

Muraturi din Basarabia

Asa cum am spus de la inceput, in ciuda faptului ca sunt constienta de efectul negativ al sarii asupra sanatatii, tot mai imi pun cateva borcane de muraturi - poate si pentru ca de mica am fost deprinsa sa privesc aruncarea alimentelor ca pe un mare pacat?? Caci este un mare pacat sa arunci la gunoi ceva de mancare, in conditiile in care si astazi, zilnic mor atatea mii de oameni de foame! 

Strabunica mea din Basarabia (romanca din Raionul Orhei, dintotdeauna tinut romanesc), apoi bunica si mai tarziu chiar si mama (la Bucuresti!), puneau mereu la sfarsitul verii, cand se adunau mai multe rosii decat se puteau manca, toate rosiile in exces la murat. Incercati cu un borcanel mic, sunt sigura ca gustul dulce-sarat-acrisor, cu totul deosebit al acestor muraturi va convinge pe oricine.

  

Se pun rosiile (chiar si cele rascoapte) intr-un borcan, se pun deasupra lor frunze de telina si cativa catei de usturoi cu coaja cu tot, doar striviti cu podul palmei pe un fund de lemn (soacrele din alte regiuni ar spune poate ca nurorile lor moldovence doar de lene lasa usturoiul cu coaja, eu cred insa ca are asa si mai bune proprietati de  conservare!). Se toarna deasupra o sarmura (10g de sare de mare sau de salina bruta la 1 litru de apa) si se acopera bine gura borcanului. In 3-4 zile se pot deja consuma. La mine in subsol nu tin mult timp, caci este prea cald si nu am temperatura constanta. La bunica in beci, tineau si pana la Craciun. Si tot in beci, se atarnau pe franghii si plantele de rosii, scoase cu radacina cu tot inaintea primului inghet (si cu rosiile inca verzi pe curpan), astfel incat, bunica putea pune pe masa de Anul Nou rosii... Ca si multe alte bunatati, de care imi aduc aminte cu mult drag, caci nicaieri si niciodata nu au mai avut gustul deosebit pe care il aveau doar la bunica.
 




Am uitat sa subliniez ceva important. Rosiile trebuie sa fie neaparat de calitate foarte buna, altfel se bahlesc. Mie nu mi-au placut niciodata marile magazine, fie ele bio sau nu. In Louvain (la 3 km  de casa in care locuiesc momentan) este un mare super-market bio, o filiala a celei mai cunoscute retele de produse bio din Europa. Ma credeti ca intr-un an si 9 luni, de cand stau aici, eu nu am ajuns pana acolo? Prefer sa cumpar de la piata sau de la fermierul bio din satul meu. Sau cel mult, de la un magazin micut de tot, unde proprietarul mai stie, macar in parte, provenienta produselor pe care le pune in raft, pentru ca le procura si direct de la prieteni si parteneri de afaceri. Asa cum am mai spus de nenumarate ori, eu prefer sa cumpar de la oameni si nu de la firme, nu ma impiedic de aceea nici de certificate, nici de adeverinte, nici de diplome.
In Belgia este o clima mai putin favorabila rosiilor, ardeilor, vinetelor - in general tuturor plantele care au nevoie in primul rand de caldura si de soare. Dar din fericire, exista si aici cativa adevarati vrajitori, care mai stiu sa descante si pamantul si plantele. Unul dintre ei este Jean-Pierre Smets un om care face agricultura bio din convingere si nu pentru ca a prins pulsul momentului si a inteles ca se pot face bani grei cu "bio". El a trecut la agricultura ecologica inca din anul 1986, cand cavantul "bio" era in Belgia un neologism (si mai este inca - in comparatie cu spatiul germanofon Austria-Germania-Elvetia, tarile latine sunt in urma rau de tot!) si nu si-a pierdut in toti acesti ani nici idealurile, nici dragostea pentru pamant. Eu ma duc cu drag la el, caci imi place sa-l privesc pe omul de la care imi cumpar hrana in ochi. Si ii sunt recunoscatoare (da, si eu am rosii in gradina, dar la mine abia se coc, m-am intrebat de mult ori: ce m-as fi facut eu fara el?) si ma bucur cand el vorbeste cu parintii mei (stie de unde vin si incearca de fiecare data cand sunt aici sa inchege cu ei o conversatie) si cand stie exact ce caut eu (de exemplu morcovi nespalati, marar, leustean si altele de genul acesta).


Explicatii, sfaturi si amintiri

$
0
0
Desi am acest blog de peste 3 ani si jumatate, nu m-am invatat sa controlez la intervale regulate spam-ul, caci pana acum cateva luni, rar gaseam acolo un comentar. Mi s-a atras insa astazi atentia pe mail, ca nu am publicat niste raspunsuri si cand am deschis spam-ul, era sa cad de pe scaun: aveam cateva zeci de comentarii!! Sa stiti ca si eu, la randul meu, ma intrebasem de ce in ultimul timp sunt atat de putine comentarii, dar mi-am explicat singura chestiunea, prin faptul ca am scris eu atat de putin in ultimul timp..... Deci, NU m-am suparat pe nimeni, nu m-am simtit jignita, nu m-a deranjat nimeni: pur si simplu, nu am vazut ca voi mi-ati scris atat de multe lucruri. De maine, o sa iau comentariile la rand si o sa raspund la toata lumea. 
Imi cer iertare si va rog inca o data sa aveti intelegere pentru mine, incerc in continuare, zilnic, sa fac mult mai multe decat pot, astfel incat este foarte explicabil, ca mai sunt cateodata si depasita de situatie..... Si va imbratisez cu un gand bun si o poveste hazlie, care sper sa va amuze.
La mare in Sardinia, veneau in fiecare zi pe plaja niste negri din Senegal care vindeau diferite obiecte de plaja, iar nevestele lor stateau si ele toata ziua printre turisti si le faceau codite "rasta". Eu, care mi-am distrus in tineretea nebuna si nestiutoare complet parul cu vopseli (am trecut de la blond pana la pana corbului prin absolut toate nunatele!), permanenturi, tapat zilnic, fixata coafura cu cele mai strong fixative si alte procedee similiare, nu mai am de fapt par  pentru o astfel de coafura. Pe mine ma impresiona insa foarte tare una dintre femei: insarcinata in ultimele luni, cu picioarele umflate, imbracata dupa ritul musulman pe o caldura ametitoare, umbla cateodata toata ziua si nu gasea nici un client. Asa ca am incercat sa o conving pe fetita mea sa-si faca ea coditele, insitand diplomatic asupra aspectului practic ca nu trebuie sa te mai piepteni (mamele fetitelor cu par lung stiu despre ce este vorba). Am fost pusa la punct scurt: nu vreau, ca ma trage sigur de par! Si pentru ca imi era atat de mila de aceea femeie, m-am hotarat sa ma sacrific eu si am lasat-o sa-mi faca mie parul. Si intr-adevar, esti tras tare de par! Iar entuziasmul familiei mele a fost foarte limitat, poate cea mai elocventa a fost mama, care, atunci cand m-a vazut cu coditele si bronzata ca fundul ceaunului, a exclamat:"Vai draga, ghiocul iti mai lipseste!".
Sperand ca v-a distrat povestea, va doresc o zi buna, adaugand si aici inca o postare draga mie si foarte importanta de pe FB:
Lectia de Jodeln
Mancarea nu este totul: cine se concentreaza numai pe mancare si-si lasa "in paragina" mintea si sufletul nu va ajunge prea departe cu sanatatea!
Muzica este unul dintre cele mai bune mijloace de a se ocupa dintr-o data si de suflet si de minte, exista km de studii care demonstreaza efectul pozitiv al muzicii asupra starii de sanatate (eu nu am auzit in acest caz de contra-studii: de ex., un studiu care sa demonstreze ca Mozart este daunator sanatatii!!). Caci este deja o certitudine de necontestat ca muzica vindeca sau grabeste vindecarea. Copiii care cresc cu muzica sunt mai sanatosi si mai inteligenti. Muzica intarzie declansarea bolii Alzheimer si ii incetineste evolutia. Muzica de calitate va va aduce numai si numai foloase, caci datorita muzicii celule corpului intra intr-o vibratie binefacatoare. De aceea, nu lasati nefolosit un potential enorm: caci vestea cea mai buna este ca nu aveti nevoie de nimic, de niciun instrument, vocea umana ramane cel mai frumos instrument din lume. Si sa mai stiti, ca TOTI avem voce si putem canta: unii perfect, altii mai in felul lor....
De asemenea, cantatul in grup creaza o energie si o vibratie cu totul deosebite, vocile si sufletele se armonizeaza (nu uitati ca in ORICE religie din lume se canta in institutiile respective de cult). Si daca nu m-as teme ca ar putea fi interpretat gresit, as folosi aici cuvantul EXTAZ......
Tot pentru exemplificare, caci eu raman in primul rand un om care evita sa scrie despre lucruri pe care nu le-a pus deja el insusi in practica, mai jos un video de la festivalul de muzica de la comunitatea ecologica Tempelhof, la care am luat eu de curand parte: a fost inaltator, a fost minunat, asa imi imaginez eu ca ar putea fi si in Rai. Impreuna cu alti cca. 150 de participanti, am ramas 3 zile de dimineata pana seara numai in lumea muzicii: am cantat, am dansat, am ras, am plans, am meditat, ne-am intalnit in tacere, am vorbit, ne-am apropiat unii de altii, si multe alte minunatiii. Lectia de Jodeln cu minunata Heidi Clementi: la sfarsitul lectiei, si-a dorit o participanata sa mai cantam o data, ca sa inregistreze pe telefon (moment in care mi-am dat si eu seama ce greseala enorma am facut, ne-filmand TOT workshop-ul), dar Heidi asa stiuse sa ne atraga in lumea ei, incat pt. noi, cei 20 de participanti, parca nici nu mai exista nimic altceva (de aceea am sa va rog sa scuzati si calitatea modesta a inregistrarii). Mai mentionez, ca noi nu cantasem niciodata pana atunci impreuna, nici unul dintre noi nu incercase pana la acel moment Jodeln (stiti voi, holario-ul din Alpi) si asa ne auzeam dupa numai 2 ore de cantat unii cu altii si unii pentru altii:
— la Comunitatea Tempelhof, Germania.

Alexander Sutherland Neill si scoala Summerhill

$
0
0
Despre Alexander Sutherland Neill nu s-a scris prea mult in limba romana, desi teoria creata de el (pornind de la experienta si studiile lui Homer Lane) reprezinta in fapt, baza mai tuturor conceptelor moderne de educatie. Cine nu l-a citit inca pe A.S. Neill, a pierdut enorm. Culmea este, ca o singura carte de-a lui cuprinde informatii mai valoroase si mai complete ca intrega opera a multora dintre autorii "moderni". Neill va va raspunde la absolut toate intrebarile legate de cresterea si educatia copiilor pe care le aveti, ba mai mult, va va ajuta sa va cunoasteti si sa va intelegi cu adevarat nu numai copiii, ci si pe voi insiva, pe parintii vostri, pe oamenii de langa voi. Caci toate cartile lui nu sunt numai simple teorii, tesute si elaborate in mintea sa si experimentate cu cativa copii. Nu, nici vorba de asa ceva! De-a lungul intregii sale vieti, prin mana lui Neill au trecut mii de copii; iar Neill a fost un adevarat dascal, un invatator in sensul originar al cuvantului, un om care a cautat sa actioneze numai in interesul copiilor, numai spre binele lor si de aceea, a activat toata viata sa ca profesor, pana la moartea sa, la varsta de 90 de ani.
Gasesc ca cea mai potrivita pentru a-l cunoaste pe A.S. Neill, este cartea "Summerhill. A Radical Approch to Child Rearing", Hart Publishing Co, N.Y. - 1960, care a fost tradusa in foarte multe limbi, devenind astfel accesibila multor oameni.
Desigur ca nu pot sa nu fiu teribil de trista, ca astazi, in Romania, sunt traduse si publicate atatea carti (tare multe inutile si numai cu valoare de maculatura), si tocmai asa un mare pedagog este trecut sub tacere - in special, tocmai de cei care-l copiaza cu nerusinare.
Asa ca am sa incerc in continuare, sa vi-l aduc pe A.S. Neill mai aproape: astazi, la 130 de ani de la nasterea sa.... Traducerea si adaptarea unor scurte citate imi apartin, din pacate nu posed drepturile de autor pentru a face o traducere cum s-ar cuveni. Dar poate cunoaste cineva un editor curajos, cu viziuni largi si care si-ar putea permite sa-l traduca si sa-l publice pe Neill si in limba romana???
 
A.S. Neill s-a nascut in Scotia pe 17 octombrie 1883 si a devenit dupa terminarea universitatii profesor la  o scoala de stat (ca si tatal sau). Dar fiind un mare iubitor de oameni, el nu a rusit sa se impace cu sistemul de dresura practicat in scolile oficiale. Astfel incat, in 1921 infiinteaza celebra scoala-internat Summerhill, pe care o conduce pana la moartea sa in anul 1973.
Neill este absolut convins de natura buna a copilului.Convingerea sa de neclintit este ca toti copiii nu vin pe lume ca hoti, lasi sau roboti lipsiti de suflet, ci toti copiii au capacitatea de a iubi viata si de a fi interesati de ea. Scopul educatiei, de fapt scopul vietii, este de a face totul cu bucurie, pentru a deveni un om cu adevarat fericit. Pentru Neill, a fi fericit inseamna a fi interesat de viata - si numai un om fericit isi poate trai viata din plinul personalitatii sale. De aceea, nu este suficient sa fie dezvoltate in scoli numai capacitatile intelectuale, ci ar trebui neaparat cultivate si sustinute si capacitatile emotionale. Neill atragea intotdeauna atentia, ca in societatea moderna, se mareste tot mai mult prapastia dintre intelect si sentimente. Omul din ziua de astazi percepe din ce in ce mai mult ceea ce traieste doar prin intermediul puterii sale de intelegere,  in loc sa reactioneze direct prin ceea ce ii dicteaza inima sa, prin ceea ce vad ochii sai sau aud urechile sale. Ne invatam de mii de ani copiii sa faca numai ceea ce trebuie sa faca ca sa fie pe placul adultilor si nu ceea ce simt ei cu adevarat si ceea ce considera ei ca este corect!
Neill considera ca pentru ca orice copil sa devina intr-o buna zi un adult sanatos si fericit, el trebuie sa invete sa fie un individ independent, care sa se descurce singur cu lumea din jurul sau, in orice situatie. El trebuie sa dezvolte capacitati care sa-l ajute sa perceapa lumea mental, emotional si artistic, fara a fi nevoit sa apeleze la ajutorul altor oameni. Neill a privit foarte critic societatea, subliniind mereu faptul ca societatea nu cauta sa creeze indivizi cu o personalitate proprie, ci mai degraba o multime, o masa. Si de aceea Neill nu a incercat niciodata sa educe copiii pentru a-i face sa se adapteze la regulile existente: el a dorit ca ei sa devina "oameni fericiti, a caror scala de valori nu se bazeaza in primul rand pe ´a avea mult` sau ´a consuma mult`, ci mai degraba pe ´a fi mult`".

Citate extrase din cartea  "Summerhill":

"Caci nu exista copii cu probleme. Exista numai parinti cu probleme. Sau mai bine spus: exista numai  o omenire cu probleme!"

"Ma adresez parintilor, pentru ca dupa parerea mea, un copil dificil a devenit dificil doar prin cresterea sa gresita. Un copil dificil este un copil nefericit. Acelasi lucru este valabil si pentru adultii dificili. Un om fericit nu a comis niciodata un furt sau un omor. Crimele, jafurile, ura, razboaiele apar numai din nefericirea oamenilor."

"Trebuie sa cream o scoala  adaptata copiilor si nu copii adaptati scolii."

"Copiii crescuti in libertate nu se lasa asa de usor influentati. Caci lor nu le este frica. Si acesta este cel mai bun lucru care-l putem dori unui copil."

"Scopul existentei copilului este de a-si trai propria viata - si nu viata pe care considera parintii ingrijorati ca ar trebui sa o traiasca, o viata care sa corespunda dorintelor parintilor, care cred ca stiu mai bine care sunt cele mai potrivite lucruri pentru copil. Astfel de interventii din partea adultilor au ca urmare numai o generatie de roboti.
Copiii nu pot fi fortati sa invete un instrument sau orice altceva, fara a-i transforma intr-o anumita masura in adulti lipsiti de vointa. Ii transformam astfel in conformisti - un lucru bun pentru societate, care are nevoie de servitori ascultatori, care merg mecanic in fiecare dimineata cu trenul de 8.30 din suburbii in oras, ea fiind o societate care se sprijina pe umerii bietului omului total infricosat si usor de manipulat. "

"Studenti care nu sunt interesati de obiectul studiului lor si care isi trec examenele invatand din greu, doar prin constrangere, vor deveni apoi profesori necreativi, medici mediocri si juristi incompetenti, desi ar fi putut deveni poate zidari exceptionali, buni tehnicieni sau politisti de prima mana."

"Multi dintre asa-numitii pedagogi sunt convinsi ca nu conteaza ce invata copilul, important este sa i se predea ceva. Si ce mai poate atunci profesorul sa faca, decat sa predea ceva si sa vada in predare principala sarcina a scolii, atata timp cat scolile raman ceea ce sunt: fabrici, in care se produce ´material uman`?"

"Nu am nimic importiva invatatului, dar joaca este dupa parerea mea mult mai importanta. Caci invatatura este importanta, dar nu pentru oricine. Intr-o biografie a lui Nijinsky, este mentionat faptul ca acesta nu a reusit  sa treaca examenul de bacalaureat la  liceul din St. Petersburg, dar fara acest examen nu ar fi putut fi primit la Academia de Stat de Balet. Nijinski nu putea insa sa invete ce ar fi trebuit sa stie pentru acest examen, deorece gandurile sale erau in alta parte. Asa ca a fost inscenat pentru el un examen: rezultatele i-au fost direct inmanate cu foile de examen...... Va imaginati ce pierdere ar fi fost pentru intreaga lume, daca Nijinski ar fi trebuit sa treaca cu adevarat acest examen?"

"Fiecare copil are in el un Dumnezeu. Incercarile noastre de a modela copilul, il vor transforma pe acest Dumnezeu intr-un diavol. Copiii vin la scoala mea ca niste mici diavoli, care urasc lumea: sunt destructivi, lipsiti de maniere, mincinosi, hoti, violenti. Dupa 6 luni, ei devin copii fericiti, sanatosi, care nu pot face niciun rau."

 Aici, Anthony de Mello (de la care am auzit si eu pentru prima data de Summerhill) despre A.S. Neill, asa cum marturisea si in cartea "Awareness": "Aceasta carte este cu adevarat demna sa fie citita! Mie mi-a schimbat cursul vietii  si modul de a privi oamenii. Am inceput de-atunci sa vad MINUNI."

"Sunt convins ca scopul vietii este fericirea - adica interesul de a trai. Educatia trebuie sa fie o pregatirea pentru viata. Societatea actuala insa nu are prea mult succes in acest domeniu.  Sistemele noastre educationale, politice si economice duc la razboaie. Stiinta medicala nu a reusit sa invinga bolile. Religiile nu au reusit eradicarea nici a hotiei, nici a crimei. 
Hai sa ne punem cateva intrebari incomode! De ce sufera oamenii de mai multe boli decat animalele? De ce se urasc oamenii si se omoara in  razboaie,  in timp ce animalele  nu fac asa ceva? De ce mor din ce in ce  mai multi oameni de cancer? De ce se sinucid atatia oameni? De ce exista atatea infractiuni sexuale? De ce exista antisemitism? De ce exista  discriminare rasiala?"

"Teama parintilor de viitor este o baza proasta pentru sanatatea copilui. Un filistin ar spune: Considerati deci ca este un succes daca un copil ajunge numai un sofer de camion? Criteriul dupa care eu judec succesul unui om, este capacitatea lui de a lucra cu bucurie si de a duce o viata implinita."

"Asteptam sinceritate de la politicienii nostri (atat de departe merge optimismul omenesc), de la judecatori, profesori si medici. Si totusi, ne crestem copiii astfel incat ei nu vor indrazni sa fie sinceri. Societatea este  dusmana  libertatii. Societatea - marele morman - este conservativa si uraste gandirea noua.  Moda intruchipeaza cel mai bine aceasta aversiune a societatii fata de libertate. Masa cere uniformitate - astazi cei mai putini oameni mai indraznesc sa nu se preocupe de hainele corecte."

"Copiii se gasesc pe  sine insisi, daca li se permite sa fie ei insisi!"
Asa cum spunea si Erasmus von Rotterdam:  "Conditia esentiala pentru a fi fericit este dorinta de a fi cel care esti cu adevarat."

"Daca ati folosit vreodata propozitia: "Cand eram eu de varsta ta, eram...", atunci faceti o nemaipomenita greseala. Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie. Motto-ul meu pentru educatia de acsa: Lasati in numele lui Dumnzeu oamenii sa-si traiasca prorpia viata! Aceasta atitudine se potriveste in orice situatie!"

Cum putem face copiii sa devina fericiti? Raspunsul meu este: renuntati la orice constrangere. Dati-i copilului posibilitatea sa fie el insusi! Nu incercati sa-l invatati permanent ceva! Nu-i tineti predici!! Nu-l obligati sa faca ceva! Nu-l situati pe un piedestal! Poate ca nu sunteti de acord in totalitate cu mine. Daca refuzati raspunsul meu, nu va mai ramane decat sa gasiti dumneavoastra unul mai bun."


A.S. Neill a pornit de la cuvintele lui  Khalil Gibran, pe care ar trebui de fapt sa le cunoasca orice parinte:

"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.


Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.


Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii, Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic." 


Fragment din "Profetul" (1923) de Khalil Gibran, traducerea Radu C
ârneci.


Si ca de obicei in incheiere, pe scurt si din experienta personala. Copiii mei sunt deja mari, au 14 si 10 ani. Am facut in toti acesti ani greseli cu carul, care in parte nu mai pot fi corectate. Dar asa este in viata, trecutul nu se mai poate niciodata schimba. Astfel incat nu-mi mai ramane decat sa privesc totul cu multa ingaduinta si intelegere: caci atata am stiut eu  la momentul respectiv.... Important este sa NU mai repet iar si iar acele greseli si cel mai bine este sa raman mereu deschisa si in cautarea adevarului. Acelasi lucru este valabil si pentru parintii mei, care au facut toate greselile numai din marea lor dragoste si din grija pentru mine: caci in spatele fiecarei decizii pe care au luat-o, s-a aflat numai gandul la fericirea mea si la binele meu. Atata au stiut ei si atata au facut. Sigur  ca le-as putea purta pica vesnica, dar eu m-am hotarat sa le accept si sa le iert greselile si asa am reusit sa am acum, la batranete, o relatie sufleteasca cu parintii mei mai buna ca niciodata. Va recomand din tot sufletul aceste exercitii de gandire, s-ar putea sa va deschida cu totul si cu totul noi cai.
Si inca o poveste foarte noua, despre cum am reusit eu sa pun, cat de cat, in practica lucrurile invatate de la A.S. Neill.
"Fiica mea are la scoala un nou profesor de vioara, Daniel, un slovac cu un talent muzical iesit din comun si cu insusiri perfecte de dascal. Toti copiii au facut progrese enorme de cand a inceput el sa lucreze cu ei. Pe mine m-a luat deoparte la scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze cu fetita mea, si mi-a spus ca a constatat ca ea are un talent muzical iesit din comun si ca daca ar exersa ar putea deveni o mare violonista, caci are toate atributele care sunt absolut necesare pentru aceasta (de ce credeti ca desi multi copiii nu fac decat sa exerseze toata ziua un instrument - obligati de parinti, desigur -  nu ajung totusi cu totii mari muzicieni?). Eu, care nu am fost in stare sa devin pianista de exceptie care mi-ar fi placut sa devin in copilarie, m-am simtit foarte fericita si plina de entuziasm si i-am spus  acasa copilului:
- Daniel mi-a spus, ca esti foarte talentata si ca daca incepi sa exersezi serios, poti ajunge o mare violonista.
Raspunsul primit, direct, fara nicio ezitare, m-a pus foarte tare pe ganduri si, de ce sa nu recunosc, la grea incercare:
- Stiu, Daniel mi-a spus si mie, dar eu NU  vreau.
Povestea se incheie foarte simplu: de atunci, am incetat sa o mai oblig sa exerseze atunci cand ea nu vrea, cand ea considera ca are altceva, mult mai important pentru ea, de facut..."

Am spus de mai multe ori, ca nu mi-a venit deloc usor si mi-a luat tare mult timp sa inteleg toate aceste lucruri. Si eu gandesc cu adevarat acum, ca e absolut indiferent daca copiii mei vor face o facultate sau nu: important este sa o faca pentru ei, pentru ca ei doresc sa invete ceva pentru viata lor si nu pentru mine, ca sa ma pot fali eu cu acest lucru!! In viata mea, am cunoscut oameni care au atins pozitii incredibil de inalte in cariera lor - dar au ramas niste oameni complet nefericiti. Si am cunoscut si oameni care nici nu au iesit din satucul lor de cateva sute de locuitori, nici nu au facut mai mult de cele cateva clase ale unei scoli primare: lucruri care nu i-au impiedicat insa sa aiba o viziune mai larga asupra lumii ca multi alti oameni umblati si invatati nevoie mare, cateodata si cu 2-3 facultati. Si iar apelez la exemplul meu favorit - Cat conteaza toate lucrurile materiale pe care le dam copiilor, daca noi nu ii ajutam sa inteleaga adevaratul sens al vietii, daca nu le dam lectiile cele mai importante de viata cum ar fi: omenia, bunatatea, iubirea aproapelui, toleranta, acceptanta, dragostea si respectul pentru tot ceea ce ne inconjoara, recunoasterea maretiei creatiei lui Dumnezeu, s.a.m.d.? La ce-ti foloseste frumusetea, la ce-ti ajuta milioanele de la banca, masinile din garaj, casele din toate colturile lumii, succesul international, daca tu nu stii sa fii fericit si multumit cu tine insuti si sa traiesti in pace si armonie cu tot ceea ce te inconjoara? Viata ne-a dat si continua sa ne dea o multime de triste exemple: Marilyn Monroe, Elvis Presley, Romy Schneider, Madalina Manole si multi altii - lista oamenilor fumosi, bogati, cu o cariera de succes si profund nefericiti este de-a dreptul interminabila.
Eu cred in cu totul alte valori, si de aceea, daca copiii mei vor fi fericiti ca gunoieri, agricultori sau cine stie ce vor ajunge, eu voi fi la randul meu foarte multumita si mandra de ei. Si sunt pregatita, din tot sufletul, sa-i sprijin sa mearga pe drumul lor, oricare ar fi el - caci sunt absolut convinsa, ca nu conteaza CE faci, atata timp cat faci lucrul respectiv cu bucurie si entuziasm.

"Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie." - A.S. Neill

Andreea (care deplangea la randul ei inca din 2010 faptul ca Neill nu a fost tradus in limba romana) a tradus mai multe texte si pe blogul "Dezvaluiri!" veti mai gasi multe alte lucruri interesante.
Aici si un scurt documentar despre Summerhill:

Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis si link-ul filmului artistic (eu as fi spus, ca am vazut o varianta cu subtitrare in limba romana, dar s-ar putea sa ma insel...):


O retetea veche si cateva fotografii noi

$
0
0
Nu stiu cum reusim sa facem, dar noi iar plecam in vacanta. In vacanta de toamna de data aceasta. Si iar au trecut atatea saptamani, si eu iar nu am scris mare lucru. Stau si ma intreb, oare cum reuseam atatea inainte???
Despre ultimele vacante la Tempelhof am scris pe scurt AICI si AICI. Desi mi-as fi dorit mult, caci ii iubesc tare-tare pe oamenii minunati de la Tempelhof, nu am apucat sa povestesc asa cum s-ar fi cuvenit. Din pacate, nici acum nu am mai mult timp de povesti, caci bagajele asteapta sa fie impachetate de cineva, asa ca las mai bine fotografiile sa povesteasca in locul meu.
 




 In iurta de la Tempelhof, lumea parca se oprise pentru mine dintr-o data pe loc; totul era ireal de armonios, ca dintr-un timp stravechi din vremuri nestiute:  eu intinsa pe un covor persan, spatiul iurtei umplut doar de sunetele magice ale bolurilor de cristal (Klangschalen), deasupra mea numai norii zburand pe cer si frunzele copacilor dansand in ritmul toamnei. Si un gandacel care traversa, cu o liniste ancestrala, ochiul de sticla al iurtei.





Mai jos, si cateva fotografii noi la o reteta mai veche invatata de la Nelly Reinle-Carayon, care a trecut cumva neobservata (adica nu a mai facut-o pana acum nimeni din restul bloggerilor raw/vegetarieni/vegani), desi este perfecta din punctul de vedere al combinarii corecte a alimentelor, este foarte sanatoasa si satioasa, si mai are pe deasupra si un gust fenomenal. Un fel de mancare, care poate fi oferit oricarui "mancator normal" ca aperitiv, pana acum l-au laudat toti: pesto de cozi de ceapa verde sau arpagic.

Pesto din arpagic verde 



Timp de pregatire - cel mult 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau o masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor.



Pentru copii, folositi cel mai bine diferitele forme de facut biscuti, pentru a face totul cat mai apetisant pentru ei - iar daca le oferiti posibilitatea sa coopereze la pregatirea mancarii, veti avea cu totii numai de castigat!


Traducerea cuvantului ciboulette din limba franceza, respectiv Schnittlauch din germana - denumirea latina este Allium schoenoprasum - prin arpagic, nu prea ma multumeste, este facuta de filologi care nu au prea multe cunostinte de botanica. Caci arpagicul este cu totul altceva, conform DEX si oricarui manual de botanica: "arpagic = bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită."  De aceea, eu am ales termenul de arpagic verde, care este pentru mine un fel de solutie de compromis.

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-1-2 linguri de ulei de in si/sau de ulei de floarea soarelui (se poate pune insa la fel de bine si ulei de masline, se adauga pana se obtine o masa cat de cat omogena) ;
-sare, piper.

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care  se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire. 

Un om frumos - Elena Nita Ibrian

$
0
0
Astazi, cand se implinesc 92 de ani de la nasterea doamnei Elena Nita Ibrian, ma gandesc cu multa tristete, la cate lucruri frumoase si intelepte ar mai fi avut buna doamna de spus.... Am recitit de curand interviurile date de doamna Ibrian si articolele scrise despre domnia sa (din pacate foarte putine). Chiar si dupa mai multi ani, nu si-au pierdut absolut nimic din actualitate. Atata bun-simt, logica si claritate nu veti gasi astazi decat pe putine bloguri sau site-uri care sunt dedicate unei alimentatii sanatoase. Atata suflet cat a pus doamna Ibrian in tot ceea ce a facut, mai rar. Doamna Ibrian nu a avut nevoie nici sa vanda produse sofisticate si nici sa se prezinte altfel decat a fost cu adevarat: un om simplu de la tara, autentic, cu un suflet plin de dragoste de Dumnezeu si de oameni. Va rog mult, mult de tot sa nu o uitati pe buna doamna, care ne-a lasat o mare comoara. Si tare mare pacat ar fi sa lasam sa se aleaga praful de ea! 
Ii dau astazi iar cuvantul, cu mult respect si recunostinta, doamnei Elena Nita Ibrian:

"Am pus suflet din sufletul meu in aceste randuri cu gandul la om si la sanatatea acestuia. Cand de mult voi fi oale si ulcele, ma voi bucura de acolo, de sus, de sanatatea generatiilor viitoare care vor fi fericite ca sunt sanatoase si pline de voie buna, urmand un regim de viata natural, dupa exemplul vietii mele. Acum cand am trecut de pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasa sa stiu ca am lasat ceva folositor pentru cei ce vin dupa mine!"

"Imi place sa fac numai bine in jurul meu, sa ajut pe oricine are nevoie. Daca-ti petreci viata tot adunand si scazand, daca-ti mananci timpul calculandu-ti argintii, esti cel mai sarac om, esti cel mai napastuit suflet. Saracia sufleteasca, grija si obsesia agoniselii nu fac inima curata si nici nu aduc liniste. Este o vorba care zice sa lasi fiecarei zile grijile ei, sa nu te agiti planuind prea multe, sa nu faci socoteli pe care nu le poti implini. Dumnezeu are grija de toti si de toate creaturile Lui. El singur tine cantarul si da fiecaruia dupa cum a trait. Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie flori si ierburi."
........
„Nici eu n-am o curte prea mare, n-am o gradină în care să-mi cultiv toate legumele de care am nevoie, dar ştiu să caut în piaţă ceea ce este natural şi sănătos. Nu mă las niciodată atrasă de produsele făţoase şi mari, lucioase şi colorate. Se vede de departe că au fost stropite cu cine ştie ce substanţe, că au fost forţate să crească aşa. Sunt bune de pus în fotografii, dar nu în farfurie, pentru că sunt sărace în substanţe nutritive. În schimb, merişorul pe care-l are de vânzare o bătrânică rătăcită, parcă, în piaţă, măruţul acela mic şi sfrijit, dar cu miros şi gust delicios, poţi fi sigur că este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. N-a fost pompat cu îngrăşăminte şi chimicale. Primul meu sfat este să vă feriţi de ceea ce este fals în alimentaţie, de lucrul contrafăcut. Duceţi-vă la piaţă şi nu în marile magazine, unde se comercializează exclusiv produse de import. Încetul cu încetul, veţi învăţa să alegeţi şi vă veţi obişnui să mâncaţi sănătos.
Pare greu până te apuci să le faci, dar după ce te-ai obişnuit, e floare la ureche. Câştigi viaţă mâncând natural, câştigi sănătate, putere de lucru, bună dispoziţie şi încredere în tine.”

........

Tare frumos a povestit domnul Tudor Cires intr-un articol aparut in  jurnalul.ro:
"La Piatra-Neamt, o octogenara ne propune sa descoperim tainele bucatariei fara foc, gustand din bucatele presarate cu petale de trandafir si promisiuni de viata lunga si sanatate. 
Casa mirosea a floare incremenita in ierbar. Sau a seara, pe campul abia cosit. Daca ai fi inchis ochii, zidurile ar fi disparut si parfumul asta dulce-uscat te-ar fi prins in vartejul lui. Totusi, dincolo de usa, de geamuri, de pereti, orasul se zbatea in bratele burnitei de sfarsit de toamna. Ma nimerisem in Piatra-Neamt, acasa la Elena Nita Ibrian - cunoscuta "combatanta" a "bucatariei fara foc" - chiar de ziua domniei sale.
"E zi mare pentru mine, azi inchei primii 85 de ani, de maine il incep pe-al 86-lea. Ehei, cu multa vreme in urma n-as fi zis ca ating varsta asta!" 
Florile lecuitoare
De fapt as putea incepe din nou relatarea mea cu urmatoarea insemnare: "12 noiembrie 2006 - ziua in care am mancat flori!". Duc cu lingurita la gura crema cu gust greu de definit, care imbina sucul de aloe cu nuci zdrobite. Parfumul de toamna tarzie ma invaluie. Inghit, rand pe rand, petale de galbenele, de crizanteme si de trandafir. Crude. Proaspete. Dulci-amare, usor salcii. "Sunt copil de taran" - ma smulge din explorarea mea gustativa doamna Elena Nita Ibrian. "Copiii de tarani sunt indragostiti de plante. Bunicii fereau fiecare buruienuta, pana si pe iarba calcau cu mila." Paradoxal, florile i-au marcat destinul. Mai intai i-au provocat cancerul. "Am creat 600 de nuante de vopsele vegetale. Dar la astea trebuie vitriol, acid azotic, oteturi puternice… Nu obisnuiam sa folosesc masca si la 27 de ani s-a prins cancerul de mine. M-au ajutat credinta in Dumnezeu si regimul de cruditati. Am inceput cu sucuri din plante si-am continuat cu ceea ce numesc «bucataria fara foc» sau «regimul verde». Au trecut 58 de ani. Daca as fi mancat «verde» inca din burta mamei, cred ca nu as mai fi avut de ce sa-mi fac griji ca n-o sa apuc suta de ani!"
 Bucataria creativa
Ce alimente se pot manca in stare cruda? "Tot ce este leguma. Ceapa, prazul, varza. Pe platou aveti varza rasa cu branza. Restul este decor. Daca o mancare nu are decor, nu te atrage. Cand este aspectuoasa, o mananci si cu ochii. Totusi, nu indemn pe nimeni sa manance numai cruditati. Nu se poate deodata totul fara foc. De aceea, eu am scris si carti de «bucatarie creativa», cu retete care te ajuta sa faci trecerea mai usor catre bucataria fara foc." De ce este important sa trecem cat mai putin alimentele prin foc? "Fara enzima, omul moare. Si vitamina este interesanta, dar mai interesanta este enzima, pentru ca e chiar viata omului. Numai ca la 38°C, enzima moare. Si, uite, de asta nu trebuie sa gatim cu foc, fiindca ucidem enzima." Ma imbie din nou sa gust din bucate, exclamand: "Ehei, de mult timp n-am mai mancat preparate gatite cu foc!".  
Regim de octogenar
De fapt, ce mananca Elena Nita Ibrian? "Legume crude, fructe, radacini. Dar si lactate, branzeturi si oua, cate unul la doua zile." Ou? Gatit cum? "Il fac intr-o tigaita, cu un pic de apa. Sparg oul cand fierbe apa si il las acolo numai pana se coaguleaza albusul. Galbenusul ramane crud, rece." Foloseste, de asemenea, sucuri proaspete ("se oxideaza repede"), fructe in "zahar invertit", iar pentru iarna conserva totul cu hrean. "Hreanul e o minune a lui Dumnezeu! Si-n dulceata se poate pune hrean. Nu imprumuta gustul si e cel mai puternic antibiotic pe care-l cunosc. Pun o frunza de vita-de-vie deasupra, apoi patru suvite de hrean, in cruce. Tot la borcane pun morcov ras, patrunjel, pastarnac si catina. Catina egaleaza ginsengul si e mai bogata de cinci ori decat lamaia in vitamine. Pun catina in miere - la un kilogram de fructe, patru kilograme de miere."Sfaturile curg unul dupa altul, la fel si retetele, pe care le-am adunat pentru dumneavoastra. Cat despre mine, nu am putut pleca pana n-am ridicat paharul cu licoarea aceea care mi-a pus sangele in miscare: suc de struguri, nefermentat, in care adaugase radacina de hrean. Am ridicat paharul, urandu-i "La multi ani!"



La multi ani, draga noastra Tante Sara!

$
0
0
Despre Tante Sara din Viscri, as putea scrie o carte intreaga (poate ca intr-o buna zi chiar am sa o fac), atat de  mult mi-a imbogatit, in putinii ani de cand o cunosc, mintea si sufletul. 
Este o alta adevarata doamna de poveste si de suflet pentru mine, si-i sunt recunoscatoare lui Dumnezeu (care a stiut sa-mi trimita mie tare multi oameni faini ca sa ma lumineze in viata) pentru intalnirea noastra, caci consider si astazi, ca si-n prima zi, ca a fost un mare noroc pentru mine sa ajung sa o cunosc. 
Photo Mirela din Medias

Biserica fortificata din Viscri: astazi din cei peste 600 de sasi care traiau odata in sat, au mai ramas 24. Cei mai multi sunt batrani, slujbele religioase au devenit foarte rare aici. Dar Tante Sara si fiicele ei se lupta din greu,  cum si unde pot, pentru a pastra si a apara mostenirea de sute de ani a neamului lor.

De aici de sus, din turnul bisericii din Viscri, trecerea timpului  nici nu se observa: caci cam tot asa trebuie sa fi fost privelistea si cu cateva sute de ani in urma...

In fiecare zi, la ora douasprezece, Tante Sara lasa sa se auda mai departe vocea clopotelor bisericii
 Ma bucur de asemenea foarte tare, ca la fel ca si doamna Elena Nita Ibrian, si Tante Sara imi furnizeaza un contraargument de "beton" pentru toti cei care se considera mari ghinionisti ai vietii, care cred ca nu au "reusit" in viata doar pentru ca au fost saraci, tintuiti intr-un capat de tara si nu au avut parte sa mearga la scoli, care mai de care mai savante. Caci pe vremea  cand Tante Sara mai mergea inca la scoala, la tara, nu se punea mare pret pe scolirea fetelor. Si pentru ca tatal sau murise in razboi, iar mama sa, ramasa singura cu trei copii, avea foarte putini bani pentru cele trebuincioase vietii, nu si-a putut permite sa trimita la scoala la Rupea, dupa terminarea scoalii primare, decat UN singur copil! Si desi Sara Dootz era cea mai buna eleva din scoala primara in acel moment, mai departe, la scoala din Rupea a mers totusi fratele ei ...
 Viata Tantei Sara a fost zbuciumata si soarta a lovit-o crunt de multe ori. Dar nu ingenucheat-o niciodata, caci ea are increderea nestramutata in Dumnezeu a taranului  roman si a stiut ca "faca-se voia Ta" nu sunt simple vorbe care se repeta doar automat la biserica sau acasa, in fata icoanelor. Si nu fac nicio greseala spunand taran roman - caci Tante Sara este, mai-nainte de a fi sasoaica, romanca: aici s-a nascut, aici sunt ingropati stramosii ei, de peste 800 de ani, aici este casa ei, locul ei, soarta ei. Lectiile de viata, dar mai ales cele de patriotism, pe care le-am primit eu de la Tante Sara in decursul acestor ani, au fost multe si profunde: batrana sasoaica dintr-un sat uitat de lume mi-a aratat, nu o singura data, ca are mai multa dragoste pentru tara ei ca oricare altul dintre  prietenii sau rudele mele (noi fiind romani neaosi). Natural si simplu, doar prin faptele ei, m-a facut sa ma rusinez adesea de gandurile  sau de faptelor mele si ale multor altor romani (si asa mi s-a intamplat si cu multi alti sasi si svabi pe care i-am cunoscut in Germania, care desi plecasera din Romania, nu uitasera o clipa nici de unde veneau si nici cine erau!).

Viscri, iulie 2011 - Cu Tante Sara la biserica fortificata din Viscri. Ca sa intelegeti mai bine expresiile usor ciudate ale chipurilor noastre, am sa va spun povestea distractiva a fotografiei: noi (copiii mei si cu mine) statusem toata dupa-amiaza la poarta bisericii (in ultimii ani o ajutam pe Tante Sara, suplinind-o de multe ori, caci din pacate nu are niciun ajutor!), caci Tante Sara mai avea de cules visine. Aproape de sfarsitul zilei, tocmai venise si Tante Sara sa mai stea cu noi pana la inchidere si eu l-am rugat pe fiul meu (pe atunci avea 11 ani) sa ne faca o fotografie. Asa cum sunt copiii, el a luat totul foarte in serios si a inceput sa caute unghiul cel mai bun, lumina perfecta, etc. S-a suit mai intai pe un scaun, dupa aceea pe o scara, apoi a trecut pe o barna incastrata. Noi ne aflam exact la intrarea in muzeu, in stanga noastra se adunasera deja mai multi oameni care doreau sa iasa din biserica, in dreapta, o grupa de turisti care astepta sa-si cumpere biletele de intrare. Iar fotograful amator tot nu era inca multumit nici de pozitia noastra, nici de a lui; dar ne-a facut pana la urma fotografia, caci lumea dimprejur devenise deja cam agitata......
Tante Sara este de o modestie care nu poate decat sa te lase cu gura cascata: a scris impreuna cu un ziarist german o carte despre viata ei (este cea mai autentica si mai sincera autobiografie pe care am citit-o eu vreodata), dar noua nu  ne-a spus nimic-nimicut; am aflat cu totul intamplator de ea, in timp ce cautam o alta carte in Internet......

Daca ajungeti vreodata la Viscri - Deutsch-Weisskirch, luati-va suficient timp ca sa vizitati in liniste biserica fortificata (care face parte din Patrimoniul mondial UNESCO) si nu ezitati sa schimbati cateva vorbe cu batrana cu ochi patrunzatori si putintica la trup de la poarta cetatii: marea doamna Sara Dootz. Ascultati-i cu atentie cuvintele si deschideti-va sufletele in fata sufletului ei, si o sa vedeti, ca veti pleca mult mai bogati decat erati cand ati ajuns acolo.
Astazi este ziua Tantei Sara si eu i-am trimis cartea doamnei Galina Schatalova, caci tare bine mi-ar parea sa o ajute pe Tante Sara sa mai ramana inca multi, multi ani printre noi, in lumea aceasta minunata! Sa ne traiesti sanatoasa si bucuroasa Tante Sara, la multi ani!

Cerealele si painea noastra cea de toate zilele

$
0
0
Ca painea de la magazin nu este deloc sanatoasa, au aflat intre timp foarte multi oameni. Chiar se constata aparitia unui curent imbucurator: tot mai multi romani au reinceput sa faca in casa painea pentru familiile lor, asa cum au facut mii de ani stramosii nostri. Din pacate, nu toti au inteles importanta cu totul deosebita a calitatii materiilor prime folosite pentru producerea painii. Sute (mii)  de retete de paine circula in internet, tot mai multi oameni descopera "brutarul" din adancul persoanei sale. Retetele de paine cu adevarat integrala sunt insa rare. Aproape toate fotografiile, de cele mai multe ori exceptionale, NU prezinta paine din faina integrala. Mai mult, eu nu am gasit mentionat (in limba romana) lucrul cu adevarat cel mai important pentru preparerea painii de casa: FAINA DIN CARE SE FACE PAINEA TREBUIE SA FIE PROASPAT MACINATA, ALTFEL PAINEA NU MAI ARE CU ADEVARAT O VALOAREA NUTRITIVA RIDICATA! FAINA CUMPARATA IN PUNGA ESTE DEJA OXIDATA. FAINA INTEGRALA COMERCIALIZATA IN MAGAZINE ESTE IN CEA MAI MARE PARTE A CAZURILOR NUMAI INTR-O ANUMITA MASURA INTEGRALA - INDIFERENT DE CE ESTE MENTIONAT PE ETICHETA FRUMOS COLORATA A PRODUSULUI!!!
Ca urmare a discutiilor in contradictoriu purtate pe FB, am constatat ca plutesc in spatiul virtual inca foarte multe semne de intrebare - mai jos cateva raspunsuri.

Am sa incep prin a va povesti ceva foarte personal: in urma cu opt ani, aveam in Germania un mic magazin bio si o "practica" solida de doi ani facuta in magazinul bio al prietenei mele Julia (care adunase deja o experienta de peste 25 de ani in domeniul acestui tip de comert). Mai mult, am urmat un curs despre alimentatia integrala dupa dr. Bruker, curs care nu a tratat numai teoria unei alimentatii sanatoase, ci si realizarea practica, in propria bucatarie, a absolut tuturor felurile de mancare posibile, intr-o varianta sanatoasa, painea constituind desigur un element foarte important. "Profesorii de brutarie" erau  oameni cu experienta de zeci de ani in prepararea painii integrale artizanale. Din 2004, am inceput sa fac pentru familia mea numai paine de casa, INTOTDEAUNA din FAINA PROASPAT MACINATA DIN GRAUNTE BIO (cumpar paine foarte rar, numai cand, din lipsa de timp, sunt nevoita sa fac acest lucru). Dupa cum vedeti nu vorbesc numai din carti, am reusit sa adun, la randul meu, in tot acesti ani o experienta destul de mare.

Deci, hai sa o luam de la Adam si Eva. Ce sunt de fapt cerealele integrale? Imaginati-va ca tineti in mana un spic de grau, copt bine. Daca il scuturati in palma, grauntele de grau cad singure de pe spic, iar daca suflati si cele cateva paie care poate cad si ele odata cu boabele, aveti in mana grau integral. Exact acelasi lucru se intampla si in cazul alacului (aici TREBUIE  sa fac o digresiune filologica, pentru a clarifica o confuzie provocata de informatiile insuficient verificate de pe Wikipedia - spelta este de fapt o traducere noua din limba engleza; in toate cartile de specialitate de dinainte de 1989, veti gasi traducerea ALAC = Triticum aestivum/spelta = Dinkel (germana) = épeautre (franceza) = spelt (engleza).La Wikipedia,  se face marea gresela si se traduce alac = Triticum monococcum = Einkorn (germana) = petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza)!!), secarei, ovazului, orzului, etc., acesta este principiul procesului tehnologic prin care se obtin cerealele integrale.

In stanga alac, in dreapta grau.
In dreapta grau, in stanga alac
Alac
Grau
Daca la  intrebarea: "Aveti paine integrala?", vi se da raspunsul: "Da, avem paine de secara", inseamna ca interlocutorul nu a priceput ce inseamna faina integrala. Caci si faina de secara, alac, ovaz si de orice alta cereala, poate fi alba (rafinata) sau integrala. Faina alba este faina obtinuta prin indepartarea germenului si a taratelor (se separa si se elimina coaja exterioara a grauntelor si germenele), pastrandu-se deci numai interiorul grauntelor.Faina alba, indiferent de cereala din care provine, este daunatoare sanatatii, cel mai bun exemplu este boala Beri-Beri, care a aparut in momentul in care americanii i-au invatat pe bastinasii tarilor din Sud-Estul Asiei sa manance orezul decorticat. 

Toata chestiunea nu este deloc complicata, asa cum pare poate la prima vedere. Domnul dr. Bruker avea cateva formule simple pentru a lamuri lumea: "Mancati numai ce si cum ar fi mancat un taran acum 100 de ani si nu o sa faceti prea multe greseli!". Caci faina alba este o inventie relativ noua, la fel ca si toate procesele de conservare si prelungire a termenului de valabilitate la care sunt supuse TOATE produsele din comert. De toate chimicalele cu care sunt stropite legumele si fructele nici nu mai vorbim. De aceea, cumparati cat mai putine lucruri din magazine, incercati sa va procurati cat mai multe alimente direct de la producatori. Sau cel mai bine, incercati sa produceti SINGURI o parte cat mai mare din hrana voastra cea de toate zilele.

O proba infailibila pentru a sti daca o cereala este  integrala sau nu: se pun grauntele la incoltit. Incoltesc, atunci sunt integral. Nu incoltesc, atunci ori sunt decorticate, ori tratate termic. Tot dr. Bruker ne sfatuia sa cumparam intotdeauna mai intai numai 1 kg de cereale si sa punem o parte la incoltit. Si daca nu incoltesc 90% dintre graunte (!!!) sa nu mai cumparam de la taranul respectiv, caci nu are cereale de calitate.

In principiu, in comert NU se gaseste paine cu adevarat integrala (cu siguranta exista si exceptii, mai sunt cativa producatori mici plini de entuziasm si dragoste de meserie). Caci ceea ce nu stiu cei mai multi, morarul are voie sa vanda faina drept faina integrala, daca contine cel putin 89% faina integrala. Apoi si brutarul are voie sa-si numeasca painea integrala, daca foloseste cel putin 89% faina integrala. Deci daca  morarul ii vinde brutarului faina care contine deja 11% faina alba si brutarul mai adauga si el 11% faina alba, s-a ajuns deja la un continut de aproape un sfert (22%) de faina alba!! Caci painea din faina  integrala se lucreaza mai greu ca painea din faina alba, trebuie pastrata in conditii speciale (se mucegaieste mai repede), este de aceea mai greu de produs si de comercializat, iar morarul, brutarul si vanzatorul de la magazinul de paine sunt in primul rand interesati de continutul propriului buzunar si nu de sanatatea clientilor lor!
 
Dr. Bruker, dr. Bircher-Benner, dr. Schnitzer, dr. Kousmine, dr. Schatalova si inca multi altii, nu recomanda SUB NICIO FORMA faina integrala cumparata la punga de la super-market: pentru  ca, pe de o parte a pierdut prin oxidare deja cele mai multe substante vitale si are de cele mai multe ori adaugati aditivi (adesea chiar si cea bio! - ca sa nu se rancezeasca, ca sa nu se fie atacata de daunatori, ca sa nu traga umezeala, etc.), iar pe cealalta parte, are voie legal sa se numeasca faina integrala daca contine cel putin 89% faina integrala. Si sa stiti ca ati ramane foarte surprinsi, daca ati sti cati producatori (chiar si dintre cei bio!) recurg la acest subterfugiu juridic.....
De aceea, dr. Bruker recomanda macinarea grauntelor direct inainte de a face aluatul. Eu am in casa o mica moara electrica, dar grauntele se pot macina foarte bine si in mixer/robot de bucatarie (cu lama in S) sau in orice rasnita electrica sau manuala(in aceste ultim caz,  se face in acelasi timp si sport: omorati asa 2 iepuri dintr-o lovitura - hahaha!).
 
O fotografie din bucataria mea: in planul doi in stanga, moara mea cumparata in 2004, iar in dreapta dispozitivul cu care fac fulgii de cereale (din pacate este numai o bucata, are o manivela cu care este actionat mecanic):
Asa cum subliniau la randul lor  si dr. Bircher-Benner si dr. Kousmine, de la macinarea cerealelor si pana la oxidarea lor completa este nevoie sa treaca numai 8-16 zile!! Bobul de grau macinat si transformat in faina inceteaza sa mai fie viu. V-ati gandit vreodata cate luni sta o punga de faina in rafturile magazinelor? Cate substante vitale poate ea sa mai contina in acest caz? Cel mai bine porniti un experiment propriu: luati de la piata, de la un taran, grau; macinati-l acasa si faceti imediat din faina astfel obtinuta paine si comparati cu painea facuta tot de voi din faina cumparata la punga. Chiar m-ar interesa si pe mine rezultatele voastre. Eu am constatat o mare diferenta chiar si numai in cazul cerealelor cumparate de la diferiti tarani (astfel incat cumparam numai de la un taran, de la care, culmea, cumpar si astazi, am grija  in continuare sa merg in Germania si sa-mi iau de la el sacii cu cereale)!
 
Julia nu vindea paine la punga (si ea facuse cursul la dr. Bruker!) si gasise pentru magazinul ei o solutie de compromis: cumparase o moara mai performanta, achizitiona de la taranii producatori cereale integrale si macina pentru clienti in magazin (toti isi faceau astfel numai o cantitate de faina care sa le ajunga pentru cel mult o saptamana).
Reguli de aur:
1. Faina folosita in bucatarie  terbuie sa fie macinata proaspat de fiecare data (eu si daca am nevoie de doua linguri de faina pentru un sos de exemplu, iau un pumn de graunte din sacul de cereale din camara si macin pe loc la moara).
2. Cerealele din care faceti faina trebuie sa incolteasca in proportie de cel putin 90% si trebuie sa provina cel mai bine dintr-o cultura organica (ideal ar fi sa gasiti in apropierea voastra un taran cinstit si sa cumparati direct de la el).
3. Nu mai cumparati din comert faina la punga. Nici fulgi de cereale.
4. Cel mai bine folositi maia sau drojdie naturala (de exemplu din drojdia de vin obtinuta la producerea vinului).
5. Nu se conduma desigur nici germeni, nici vlastari cumparati de la super-market (cine recomanda acest lucru, dovedeste doar ca nu a inteles in totalitate ce inseamna cu adevarat o alimentatie sanatoasa).
Noi nu avem de fapt nevoie decat sa privim putin inapoi. Caci stramosii nostri stiau ca nu se macina tot graul dintr-o data si tocmai de aceea se duceau periodic, cu o cantitate mica de graunte si de seminte, la moara.  Cu ultimii batrani intelepti din satele noastre se pierd astazi, sub ochii nostri, bogatii inestimabile, in timp ce noi ne luam informatiile din internet, adesea de la pseudo-specialisti (auto-intitulati). De aceea, va rog mult sa nu mai cititi numai in internet, intrebati-va neaparat si mamele, bunicile, rudele de la tara: veti constata, ca nu de putine ori, cunostintele lor sunt, ca sa zicem asa, la cel mai nou si inalt  nivel......

In cartile doamnei Ibrian veti gasi si retete de paine coapta la soare, numita de buna doamna si paine harica (numele acesta a fost atacat insa de mai multe persoane religioase, de aceea eu evit sa-l folosesc prea des, ca sa nu mai dau iar nastere la late discutii....). Aceasta paine poate fi desigur si coapta in cuptor, pierzand insa astfel multi nutrienti, ramane ca fiecare sa decida cum o va prepara.
Reteta de paine in varianta fara foc a 
doamnei Elena Nita Ibrian

Amestecati bine 100 de grame de faina integrala proaspat macinata cu 110 ml apa (sau bors). Lasti la dospit peste noapte, a doua zi mai adagati ceva faina (numai de cereale sau si de in sau seminte de floarea soarelui) pana se obtine un aluat, din  care se intind cu mana sau cu sucitorul turtite subtiri, care se usuca la soare, pe calorifer, pe soba, in aparatul de deshidratat sau in cuptorul potrivit la 40°C si lasat cu usa deschisa.









Pentru retetele de paine coapta, cititi AICI si AICI.

In ceea ce priveste consumul de cereale,  trebuie sa mai tinem neparat seama de faptul ca cerealele pe care le consumam noi astazi, sunt deja foarte indepartate de cerealele cultivate de om cu cateva mii de ani in urma (asa cum au fost gasite ele in multe santiere arheologice din intreaga lume). Mai ales graul si secara, au fost in permanenta modificate: pentru a le creste dimensiunile, pentru a mari productivitatea, pentru a le imbunatati proprietatile de coacere (in scopul usurarii muncii brutarilor), s.a.m.d. Dr. Seignalet sublinia ca tocmai aceste modificari multiple au dus la reactiile negative pe care foarte multi oameni le au asatzi la cereale si conform cercetarilor sale, dintre toate cerealele, numai Triticum monococcum= Einkorn (germana)= petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza) mai are numai 7 perechi de cromozomi (initial, acest lucru era valabil pentru toate cerealele), astazi, absolut toate celelalte cereale au 14 sau 21 de perechi de cromozomi.

Ca de obicei, am sa va rog sa ramaneti vigilenti, sa continuati sa va informati temeinic din mai multe surse si sa va puneti capul la contributie (cum bine spunea bunica mea). Caci numai astfel, veti putea gasi si alege varianta cea mai buna pentru voi si familiile voastre!

Plantele de iarna din flora spontana

$
0
0
Fotografiile de mai jos sunt facute de mine in Belgia pe 13.01.2013, inainte sa ninga, dupa mai multe nopti cu temperaturi de -6° - -10° C: usturoiul salbatic (stanga) este numai usor cazut, dar mai gustos ca niciodata, iar hasmatuchi (dreapta) este acum cel mai fraged, ti se topeste pur si simplu in gura!


In gradina de zarzavat am mangold, este un fel de sfecla, care se cultiva pt. frunze si este o planta rezistenta la frig. Ca si frunzele de nu-ma-uita (in partea de sus-stanga  a fotografiei)

Limba mielului s-a terminat de-abia de-abia dupa ce a nins mult (cca.20 cm, iar zapada s-a topit cam dupa 2 saptamani)
Urzica moarta este acum in plin sezon, mie frunzele nu-mi plac, in schimb florile sunt cu adevarat ambrozie si nectar!

Si asa a aratat meniul meu de Craciun, am adunat plante din gradina mea, care impreuna cu avocado si masline fac din orice  masa un adevarat festin:



Vorbind despre plantele de iarna din flora spontana, trebuie desigur sa amintesc neaparat una dintre cele mai rezistente plante: cornatelul (iarba lipitoare, lipicioasa) Galium aparine. Iar pentru ca vlastarii crescuti in casa nu sunt calitativ nici pe departe la nivelul vlastarilor din natura (exact ca in cazul tuturor plantelor crescute in sere si solarii!!), de ce sa nu profitam de ei? O singura planta de cornatel, produce atatia vlastari (oricum ei nu ar putea creste toti, caci apar foarte desi, ar interveni  selectia naturala), incat poate satisface fara probleme nevoile unei persoane.
 Iar Elena Marin (care este foarte creativa si are niste idei extraordinare!) m-a inspirat cu un sandwich-shaorma din foi de varza, pentru care aveti nevoie numai de foi de varza, frunze verzi, ardei, morcovi, telina, etc. si putina pasta de floarea soarelui sau maioneza vegana:
Lasati linistiti putin pamant pe plante, asa nu aveti de ce sa va temeti de carente de vitamina B12!!


Tocmai m-am intors din vacanta de iarna de la munte din Germania, unde am gasit in fiecare zi frunze verzi (chiar si leurda!), desi stratul de zapada era acolo de peste 40 cm. Trebuie numai deschisi ochii bine, natura ne pune in orice anotimp TOTUL la dispozitie, este nevoie doar sa invatam din nou sa o cunoastem bine!

Artroza, artrita, reumatismul

$
0
0
Celor mai multi oameni le vine greu sa creada, insa TOATE bolile reumatice si articulare sunt strict legate de modul de viata si de alimentatie. Toti marii medici care au tratat pacientii prin metode naturale de tratament au demonstrat din plin acest lucru, vindecand zeci de mii de cazuri, declarate de medicina alopata ca fiind "incurabile"! Si atunci de ce medicina alopata nu vrea sa accepte aceasta realitate nici in ziua de azi??? Raspunsul e simplu ca buna-ziua: banul conduce lumea (dar v-ati intrebat deja, oare cine conduce banul?). Pacientul care este tratat prin metode alopate, este legat practic de maini si de picioare: trebuie sa mearga regulat la medic, sa-si fac permanent analize, sa ia medicamente - o viata intreaga! Industria farmaceutica castiga anual o avere de pe urma unui astfel de pacient. Si desigur ca nu poate vedea cu ochi buni medicii care le spun pacientilor lor ca nu au nevoie de niciun medicament, ci numai de o schimbare drastica a modului de viata si de alimentatie. Si atunci, acesti medici sunt urmariti si haituiti o viata intreaga, se incerca denigrarea lor cu orice pret - mai multe puteti citi si AICI.

Mie mi s-a pus diagnosticul "inceput de artroza" la numai 25 de ani, intr-o dimineata rece si umeda de toamna, cand  nu am mai reusit sa ma dau jos din pat din cauza unor dureri atroce la genunchiul drept (seara nu avusesem absolut nimic!). Cu greu m-am tarat pana la medicul de casa, care m-a trimis mai departe la specialist, care dupa ce mi-a facut radiografii din toate unghiurile, mi-a spus ca am artroza, ca  boala e incurabila si ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu voi mai putea schia niciodata, ca nu voi mai putea alerga, s.a.m.d, si ca va trebui sa invat sa traiesc de-acum cu boala.

Pentru ca la acel moment nu eram infomata cum trebuie, am crezut mult timp aceste lucruri: asa ca m-am limitat sa iau medicamentele prescrise (desigur si cortizon!) si sa fac fizioterapie. Din fericire, dupa un timp, ajunsa in Germania, am avut norocul sa intalnesc oameni minunati, care mi-au aratat ca artroza nu trebuie sa fie soarta mea pecetluita. Si ca pot sa fac chiar EU insami ceva impotriva ei.

Desi mi-a venit greu sa cred, m-am hotarat sa incerc macar, caci la urma urmei, ce aveam de pierdut? Si sub presiunea si a dermatitei atopice de care suferea intre timp si fiica mea (pe care eu o alaptam), ascultand sfaturile dr. Bruker si ale lui Franz Konz, m-am hotarat sa incep sa-mi schimb DRASTIC modul de alimentatie. Deja nu mai mancam de mai multi ani carne decat rar (cand eram mica, mama trebuia sa-mi spuna mie mereu la masa: "Dar mananca si mancare, nu numai salata!"), si numai de la tarani bio pe care ii cunoasteam personal si cu care aveam legaturi stranse, si desi nu mai consumam E-uri si alimente fabricate industrial, mi-a devenit tot mai clar faptul, ca mai am inca foarte multe de facut cu alimentatia mea.

Sa renunt la carne nu a fost nicio problema, nu ma omorasem niciodata dupa ea, si acum pot de exemplu sa vomit numai la mirosul de grasime incinsa.... Nici renuntarea la oua si lapte nu a fost chiar atat de grea, in schimb renuntarea la paine s-a intins pe mai multi ani de zile. Cu cca.10 ani in urma am inceput sa fac eu TOTUL in casa, inclusiv painea, nici faina nu cumparam (si tot nu cumpar nici acum, pentru familia mea fac in continuare in fiecare saptamana paine si gatesc pentru familia mea asa cum gateau si mama si bunica, numai cu produse proaspete si integrale - caci in afara de faptul ca faina are voie sa se numeasca "integrala" daca contine 89% faina integrala, chiar si fainii bio i se adauga aditivi, pentru ca altfel s-ar rancezi in rafturile magazinelor!),  ci imi luam graunte (si iau si acum, merg inca in acest scop de doua ori pe an in Germania, pana la taranul in care am eu incredere totala), pe care le macinam eu cu o moara electrica, intotdeauna numai strict cantitatea de care aveam o data nevoie. Mi-am marit treptat procentul de cruditati si am reinceput sa ma misc. Dar pasul hotarator l-a constituit pentru mine renuntarea totala la cereale (fie ele si germinate), dr. Seignalet (rezultatele sale le puteti vedea AICI si AICI) a demonstrat in foarte multe cazuri influenta  negativa a cerealelor in bolile reumatice si auto-immune (a fost specializat cumva in  tratarea poliartritei reumatoide, a artrozei si a reumatismului).

Tot dupa ce am renuntat la lapte si la cereale, am inteles si ce insemana sa respiri cu adevarat, dintr-o data mi s-a desfundat nasul, dupa 35 de ani de viata: eu trebuia sa am mereu in geanta batiste, caci nasul imi curgea tot timpul anului, iar sinuzita care ma chinuia din adolescenta, era mai agresiva ca niciodata, eram obligata sa fac tratament medicamnetos cu antibiotice de 3-4 ori pe an din cauza ei (pentru parintii copiilor cu polipi, astma, sinuzita, eczeme, etc., inainte de a-i opera sau trata cu cortizon, incercati neaparat o dieta stricta, rezultatele foarte bune obtinute de dr. Seignalet in aceste domenii le puteti vedea AICI!

Culmea este, ca spre deosebire de prietenele mele (care nu au fost diagnosticate cu 20 de ani in urma cu artroza!!), eu sunt in continuare foarte mobila si flexibila, ma pot catara in pomi, alerg, schiez, fac genoflexiuni, pot sa ma asez pe iarba, neavand nevoie de o mana de ajutor pentru a ma ridica, si tot asa mai departe. Nu iau in continuare nici medicamente, nici vitamine sintetice.  Nu mai am niciun fel de dureri, si nici nu mi s-a mai intamplat in ultimii ani sa raman intepenita. Dar in afara de regimul alimentar pe care incerc sa-l respect cu destul de multa strictete, nu neglijez sub nicio forma miscarea fizica, incercand sa fac ZILNIC "sport" (chiar daca cateodata acest lucru inseamna numai sa merg rapid 5-6 km...) - si Franz Konz atrage mereu atentia, ca mai bine se face o exceptie la macare, decat o exceptie la miscare!

Mai jos cateva exercitii din programul meu "contorsionist", pentru a  va demonstra "pe viu", cat de mobile sunt inca articulatiile mele, in al 46-lea an de viata (priviti insa cu atentie si degetele deja deformate):




Fetita mea, care mi-a facut fotografiile si care este inzestrata cu un simt deosebit de critic, mi-a atras atentia ca nu sunt totusi sincera: eu port adesea si ochelari (incerc sa-i tin cat mai putin pe nas - sunt la randul lor o cauza a carentei de vitamina D!! - dar sunt multe situatii in care sunt din pacate dependenta de ei...), dar va arat numai fotografii FARA ochelari. Asa ca ma conformez...
Mainile mele noduroase (si muncite, am boala de a nu putea lucra in gradina cu manusi...), imi amintesc ca la un moment dat, cand a venit mama la mine in vizita, a inceput sa planga vazandu-mi mainile. Mie mi se pare ca arata acum ceva mai bine, pacat ca nu am facut fotografii inainte-dupa....



Natura este cel mai bun medic. Nu aveti nevoie nici de tratamente scumpe, nici de medicamente sofisticate de ultima generatie, nici de cure in statiuni cu nume rasunatoare. Sta in puterea fiecaruia dintre voi sa-si recapate sanatate pe cale NATURALA, fara sa cheltuiti o avere in acest scop, alegerea este numai a voastra!

Si desigur ca eu nu-mi neglijez nici mintea, nici sufletul: imi iubesc copiii si invat zilnic de la ei, ma bucur de fiecare clipa ca de un dar de mare pret, citesc, scriu, cant, desenez, descopar iar si iar maretia naturii.... Viata este atat de frumoasa, oare cum pot eu sa-i multumesc indeajuns lui Dumnezeu?



Si cand se intalnesc doua genii, noi avem numai de castigat si de invatat: nu lasati sa fie iarna pe vecie in sufletele voastre!



Antiprimavara
de Adrian Paunescu

"Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă,
Vom îngheţa sub ultim ger,
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lânga mine nu eşti tu.
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pâna la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpada
Ce îmbrăţisarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primavară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primavară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci."

Povestea unei invingatoare in lupta cu cancerul - Christa Wagner (Germania) -

$
0
0
O poveste a unei vieti de om, care ar putea fi de asemenea povestea oricaruia dintre noi. "Trimisa sa mor acasa.... inapoi in viata - si-nca in ce viata!!!" - asa si-a intitulat Christa Wagner articolul, aparut in revista "Natürlich leben" 2/2004, in care autoarea descrie, punand enorm de mult suflet, propria experienta in lupta cu cancerul, incercand astfel sa ajute si altor bolnavi loviti de aceasta boala grea, daruindu-le credinta si increderea, ca o astfel de soarta nu trebuie sa fie neaparat necrutatoare!
Christa Wagner s-a imbolnavit de cancer la san in 1995, a fost operata, a urmat timp de 5 ani un tratament cu Tamoxifen: niciunul dintre medicii curanti nu i-a facut vreo recomandare referitoare la modul sau de viata sau de alimentatie - nici la eliberarea din spital, nici la controalele bi-anuale pe care Christa le-a respectat cu strictete, facand absolut toate investigatiile si urmand cu o consecventa  rara toate tratamentele recomandate de medici.

5 ani de zile Christa Wagner nu a avut nicio valoare a analizelor iesita din limitele acceptate ca normale. 5 ani nu a aparut nimic suspect la niciunul dintre controalele pe care le-a efectuat cu regularitate (Thorax-Röntgen, EKG, MRT, mamografie, markerul tumorilor, etc.). 5 ani de zile Christa Wagner a sperat si a crezut ca a invins cancerul. Astfel incat, cand la controlul din anul 2000 a fost descoperita recidiva tumorii (la controlul facut cu numai 6 luni inainte, nu se constatase NIMIC suspect!!), precum si metastaze, pentru Christa, s-a prabusit dintr-o data, cerul....

Christa avea o teama foarte mare de moarte, bine justificata de altfel: ii murisera amandoi parintii, prematur, ca urmare a cancerului, devenind din aceasta cauza in aceasta perioada si depresiva, si fiind tratata de asemenea medicamentos si cu sendinte de psihoterapie (care dupa parerea Christei, nu ca nu i-au adus o imbunatatire a starii psihice, ci chiar i-au influentat-o in mod negativ).

Pe 16.11.2000 a fost operata din nou la sanul stang, a urmat 6 sedinte de chimioterapie, dar boala s-a aratat a fi mai puternica: in martie 2001, medicii i-au comunicat, ca in cazul ei, nu se mai pot face nimic......

Intoarsa acasa, Christa Wagner reuseste cumva, printr-o adevarata minune, sa iasa din "gaura neagra" in care cazuse, si se hotaraste sa nu astepte totusi moartea pur si simplu cu mainile in san. De unde fusese in toti cei 5 ani "oarba si surda" la toate sfaturile sau sugestiile venite din cercurile de prieteni sau cunostinte, acordandu-le exclusiv increderea sa medicilor curanti, Christa devine dintr-o data atenta la tot ce se intampla in jurul sau. Participa la un congres despre cancer, descopera ca exista si tratamente alternative ale cancerului si reuseste sa cunoasca medici, care cred ca mai are o sansa de supravieturire, intalneste oameni care trecusera printr-o experinta similara, oameni care s-au salvat prin propriile forte, in ultimul moment, din fata mortii.

Isi schimba radical alimentatia si modul de viata: trece dupa un post negru, la un regim strict de alimentatie cu hrana vie (numai legume si fructe proaspete, seminte, nuci si plante din flora spontana - toate alimentele provenite numai din agricultura biologica, si prelucrate cat mai putin posibil - a urmat regulile terapiei ancestrale "Urtherapie"a lui Franz Konz), incepe sa alerge zilnic prin padure, isi intareste sistemul imunitar cu dusuri reci si bai de aer si de soare, isi regaseste echilibrul psihic si sufletesc (nu in ultimul rand datorita afirmatiilor din cartile Louisei L. Hay), descopera gandirea pozitiva si invata sa traiasca ca si cand "ziua de azi ar fi cea mai frumoasa zi din viata", tratandu-se in tot acest timp numai cu ceaiul antitumoral al Mariei Treben si urmand terapia cu vasc.

Noua viata a Christei Wagner incepe exact acolo unde credea ca o asteapta numai sfarsitul. Astazi, Christa Wagner, vindecata de cancer si aflata intr-o stare exceptionala de sanatate - cu toate ca a trecut de 70 de ani - marturiseste: "Poate ca suna macabru, dar eu cred ca imbolnavirea mea de cancer a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intampla! Astazi traiesc altfel, gandesc altfel, viata este traita mai intensiv ca niciodata - si sunt mai recunoascatoare ca oricand."

Christa Wagner isi pune experienta castigata in toti acesti ani la dispozitia tututor, participa la congrese si conferinte, povesteste deschis, tututor celor care vor sa o asculte, despre boala ei, si ofera in pensiunea  "Ratscherer Höhe", pe care o conduce alaturi de sotul sau, nu numai posibilitatea petrecerii unei vacante in mijlocul naturii, ci si un sprijin practic pentru o abordare naturala  a bolilor, in special a cancerului.

Sperand ca am reusit sa redau, macar in parte, curajul, pofta de viata si entuziasmul Christei Wagner, va doresc tuturor multa sanatate si toate cele bune!

Aici, este adresa pensiunii Christei Wagner:
http://www.thueringen.info/ratscherer-hoehe.html, iar aici puteti vedea si o fotografie a familiei Wagner:
http://www.thueringen.info/system/bildergalerie-vermieter.html?vermieter_id=268


Iar aici, puteti citi articolul original din Natürlich leben (in limba germana):
http://www.krebs-forum-lazarus.ch/forum/showthread.php?t=185
Viewing all 220 articles
Browse latest View live