Despre îndulcitorii artificiali şi naturali s-au scris nenumărate articole şi cărţi, pro şi contra, există o multitudine de studii efectuate în toate ţările lumii. O mare parte dintre acestea, finanţate de cele mai multe ori de industria alimentară sau farmaceutică, demonstrează cât de buni sunt aceşti îndulcitori produşi industrial şi ce îmbunătăţire a calităţii vieţii aduc ei cu sine. Dar orice medalie are două feţe: există totuşi şi un număr, într-adevăr mult mai redus, de studii, realizate de cele mai multe ori în cadrul unor universităţi, sub conducerea unor profesori reputaţi şi cu ani grei de experienţă în spate, care trag semnale de alarmă şi ne previn asupra efectelor nocive ale îndulcitorilor asupra sănătăţii - mulţi oameni de ştiinţă recomandă deja eliminarea totală a acestor produse din alimentaţia noastră.

Zahărul brun, sirpoul de agave, de arțar, de mere, etc.

Dr. Max Otto Bruker a atras întotdeauna atenția asupra tacticilor de marketing ale industriei zahărului (cu care el a purtat multe procese de-a lungul a mai multor ani de zile, procese pe care le-a câștigat însă în totalitate!!). Dacă experții acestei industrii au văzut că adevărul despre zahărul alb a început să iasă la iveală, au invadat atunci piața cu "alternative sănătoase". Zahărul brun de exemplu, care nu este de fapt nici pe departe o alternativă cu adevărat sănătoasă. Consumatorul naiv și comod, se lasă și în acest caz, foarte ușor dus de nas: diferența între zahărul alb și zahărul brun este numai o singură treaptă de rafinare. Atât. Cine recomandă zahărul brun, nu este cu adevărat corect informat! Sau are anumite interese pecuniare... Zahărul brun este exact la fel de nociv ca și zahărul alb!
Același lucru se poate spune și despre siropul de agave, de arțar, de mere, de pere, etc. Toți acești îndulcitori naturali sunt foarte puternic procesați, nu se găsesc niciodată în starea în care se vând în magazin, în natură. Nu sunt decât tot produse izolate, concentrate, fabricate industrial, deci sunt tot numai niște produse dăunătoare pentru sănătate.

„Natural” puternic procesat
Există între timp o mulțime de îndulcitori, aşa numiţii "îndulcitori naturali", care au la bază într-adevăr substanţe naturale, procesate însă de asemenea foarte intens, şi care la momentul actual sunt încă priviţi ca inofensivi, cum ar fi:
- Malitol sau sirop de malitol: este obţinut din porumb şi este mai puţin dulce decât zahărul. Apare sub forma E 965.
- Xilitolul este la fel de dulce ca zahărul; este folosit în special la guma de mestecat şi apare sub forma E 967.
- Izomalţul se obţine din porumb, se foloseşte foarte mult la ciocolata dietetică, apare sub forma E 421 şi are efect uşor laxativ.

Dr. Bruker nu recomanda folosirea niciunuia dintre ei.

Câțiva dintre îndulcitorii articifiali

Aspartamul
Este unul dintre cei mai controversaţi îndulcitori artificiali, este de 150-200 de ori mai dulce ca zahărul şi este prezent în mii de produse alimentare industriale. Este lipsit de calorii, de aceea îl găsim cu precădere în alimentele numite „dietetice”. Ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu, este că aspartamul are capacitatea chelatoare foarte mare (prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale). Apare astfel, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe.

Consumul de aspartam se află în strânsă legătură cu o serie mare de afecţiuni: la nivelul ochilor (conjunctivită, iritaţii etc.), la nivelul urechilor (tinitus şi alte probleme auditive), la nivel neurologic (ameţeală, amorţeli, atacuri de panică, confuzie, hiperactivitate, halucinaţii, migrene etc.), la nivel psihologic/psihiatric (agresivitate, anxietate, depresii moderate până la severe, probleme de somn, iritabilitate etc.), la nivel gastrointestinal (balonare, constipaţie, dureri abdominale etc.), la nivel dermatologic (eczeme, reacţii alergice, urticarie etc.), la nivel endocrin şi metabolic (influenţează negativ apariţia şi evoluţia diabetului, anemie, multe probleme metabolice, obezitate etc.), la nivel urogenital (tulburări sexuale, probleme urogenitale, etc.), la nivelul aparatului dentar, precum şi multe alte tulburări, aspartamul jucând un rol foarte mare până şi în apariţia şi evoluţia cancerului.
Consumul de aspartam în timpul sarcinii poate avea efecte ireversibile pentru copil. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie la Universitatea Emory din Atlanta, spunea în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave, reversibile poate la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.”

Zaharina
Este cel mai renumit îndulcitor artificial, este de 500 de ori mai dulce că zahărul şi este obţinută din ... petrol. Şi în cazul zaharinei există studii care demonstrează efetul cancerigen al consumului de zaharină pe o perioadă îndelungată de timp. Zaharina "păcăleşte" corpul uman prin crearea senzaţiei de dulce, însă ea nu poate fi de fapt metabolizată.

Fructoza
Este o legătură chimică, care are formula C6 H12 O6 şi care apare în natură în fructe şi în miere. Mâncând un fruct, nu se consuma numai fructoză izolată, ci organismul primeşte şi vitamine, minerale şi alte substanţe vitale. Fructoza care se găseşte frumos împachetată în rafturile magazinelor şi ale farmaciilor este un produs izolat, obţinut industrial, un produs foarte puternic procesat!
În 2005, o echipă de specialişti de la Universitatea din Florida a descoperit că fructoza blochează temporar acţiunea insulinei, responsabilă de activitatea celulară de folosire şi transformare a zaharurilor şi altor elemente în energie. Blocarea insulinei duce în timp la creşterea tensiunii arteriale, obezitate şi creşterea nivelului de colesterol din sânge.

Concluzii
"Indiferent de tipul îndulcitorului, acesta contribuie la instalarea obezităţii, a diabetului, bolilor de inimă şi riscului de atac cerebral" – relatează agenţia de ştiri Reuters, citând un raport apărut în Journal of the American Society of Nephrology.
Consumul de îndulcitori nu este deci nici pe departe o acţiune fără riscuri, chiar dacă campaniile publicitare ne prezintă doar partea lor pozitivă. Pentru a reduce la maxim riscurile, cea mai bună cale este să nu înlocuim zahărul cu îndulcitori artificiali sau "naturali", ci să consumăm pe post de „ceva dulce”, doar fructe proaspete sau uscate (cu măsură!) şi, în mod raţional (!!), miere de albine (pentru cei care nu sunt vegani), netratată termic.

Atenție la alimentația copiilor: multe carii ale dinților de lapte sunt provocate de consumul de băuturi dulci (cele mai bine le oferiți de la început băuturi neîndulcite) din biberon și ca urmare a faptului că mulți copii folosesc astfel sticla cu biberon, ca pe o suzetă, ținând-o mult în gură, dinții având astfel mult prea mult timp contact cu lichidele îndulcite (copiii nu ar trebui lăsați să umble prin casă cu sticla cu biberon ținută între dinți!). Nici fructele uscate nu trebuie oferite copiilor fără limite, și ele provoacă carii! La fel și mierea de albine. Nu le pervetiți gustul copiilor cu tot felul de torturi raw, budinci și alte minunății, lăsați-le cel mai bine să rămână ceva special, doar pentru anumite ocazii și oferiți-le în schimb zilnic, fructe proaspete, organice, cât mai puțin tăiate, curățate, transformate, etc.

Și încetați să vă mai bazați exclusiv pe "studii stiintifice", căci din păcate, interesele comerciale sunt mult mai puternice decât vocea cercetătorilor cu adevărat obiectivi și integri, iar banii contează, pentru firmele producătoare, mult mai mult ca sănătatea consumatorilor....

Bibliografie: Dr. Max Otto Bruker - Zucker, Zucker.... - Krank durch Fabrikzucker. Von süßen Gewohnheiten, dunklen Machenschaften und bösen Folgen für unsere Gesundheit -

Trestie de zahar si nuci de macadamia in coaja - cu ani multi in urma, lucratorii de pe plantatiile de trestie de zahar, care se mai alimentau inca natural, desi mestecau permanent bucati de trestie, aveau totusi dinti foarte frumosi si sanatosi. In general, orice produs natural brut, deci integral, nu aduce prejudicii sanatatii (in acest caz, dintilor), doar in momentul in care produsul este prelucrat (transformat intr-un concentrat, extras, produs izolat, etc.) devine daunator. Si eu imi cumpar cand si cand de la Orkos trestie de zahar, copiilor le place mult, mestecand-o iese sucul dulce din ea, iar apoi, fibra necomestibila se scuipa (iar dintii se simt luciosi si curati).

Desi cred ca am subliniat deja in postarea precedenta toate aceste lucruri, reiau totusi "concluzia concluziilor" (am observat din comentarii ca nu este pentru toata lumea clar). Singurele variante cu adevarat naturale de a indulci hrana raman: fructele proaspete (doar stiti deja ce bine se poate indulci cu o banana foarte coapta, nu-i asa?), fructele uscate (stafide, curmale, smochine,etc.), mierea netratata termic (care definitiv NU este un produs vegan - deci nu va fi consumata de un vegan adevarat) si frunzele de stevie (Stevia rebaudiana), proaspete sau cel mult uscate.

Toate celelate variante de indulcitori, artificiali sau asa-zisi naturali, sunt FARA EXCEPTIE produse izolate, concentrate, puternic procesate (de cele mai multe ori la temperaturi foarte inalte), fabricate la scara industriala, de aceea nu sunt bune decat pentru buzunarul fabricantilor - pentru sanatatea voastra si a copiilor vostri sunt in orice caz daunatoare!

In ceea ce priveste mierea, problema principala ramane dupa parerea mea exploatarea nemiloasa a acestor fiinte minunate, atat de muncitoare si de credincioase, care nu ezita o clipa sa-si apere caminul si copiii cu propria viata. Daca omul nu le-ar lua mierea, ele nu ar produce atat de multa - se intampla exact ca si in cazul gainilor, care nu s-ar oua in prostie, daca omul nu le-ar lua ouale sau ca in cazul vacilor, care nu ar da atata lapte daca nu ar fi mulse permanent (am fost foarte surprinsa de lucrurile citite pe blogurile unor fete foste raw-vegan, care acum au trecut la o alimentatie ovo-lacto vegetariana sau chiar carnivora, si care de fapt demonstreaza astfel in continuare, numai cat de neinformate sau fals informate sunt).
Omul a transformat multe fiinte nevinovate in sclavi, iar acest lucru NU este in concordanta cu principiile vegane de viata.

Aici trebuie sa mai deschid o mare paranteza, caci din pacate, am constatat ca nu este evident pentru oricine: cata incredere se poate acorda de fapt spuselor unui om care se alatura oricarui "curent", fara sa aiba nici cea mai mica experienta in domeniu?? Poate ca aceste persoane o fac din prea mult entuziasm, poate din lipsa de informare temeinica, poate doar din dorinta de a fi "in" sau de a deveni "cunoscut"... Astazi sunt raw vegan, maine din nou carnivori, oare ce vor fi insa poimaine??? Si cat de naivi trebuie sa fie miile de cititori care le urmeaza cu incredere sfaturile?Brigitte Rondholz ne-a invatat sa nu acordam niciodata increderea noastra si sa nu riscam in niciun caz sanatate copiilor nostri, luandu-ne dupa persoane care nu au o experinta de cel putin 10 ani intr-un anumit domeniu! Iar randurile tot mai groase ale celor care au dat "rateu" cu alimentatia raw vegana (intre timp si in Romania), nu fac decat sa confirma acest lucru. Sigur este mult mai usor sa arunci pisica in curtea vecinului, decat sa-ti recunosti propriile greseli, nu este nevoie de munca pentru a cauta raspunsul la intrebarile care inevitabil apar, nu trebuie sa-ti pui nici cenusa in cap si nici sa o iei de la inceput. Dupa parerea mea, toti cei care au probleme cu un regim vegetarian sau vegan, ar trebui in primul rand sa-si puna intrebari personale si sa caute prin toate mijloacele raspunsurile la ele. Si nu sa concluzioneze, absolut fals, ca hrana vie "nu functioneza" (pe timp lung, in Romania, iarna, la copii, la femei care alapteaza, etc.).

Asa cum am tot scris, o alimentatie raw vegan, cu mancare super-procesata mecanic (mixata la turatii ametitoare, deshidratata ore in sir, indepartata in fel si chip de starea naturala, etc.) nu are cum sa mai asigure nutrientii necesari, si de aceea, nu poate fi practicata exclusiv, pe perioade lungi de timp, fara aparitia unor carente. Din aceasta cauza, persoanele care o practica, nu sunt in cele mai multe dintre cazuri raw vegan 100% sau daca sunt, o fac numai de scurt timp (1-2-3- ani) si sunt persoane tinere si sanatoase, la care greselile de alimentatie nu sunt niciodata direct vizibile!
Reiau de aceea o alta postare mai veche:

Ce inseamna o alimentatie vegana practicata corect?

Daca se mananca in fiecare zi cartofi prajiti, se mananca vegan, insa un astfel de mod de alimentatie nu este nici pe departe unul sanatos. Cu alte cuvinte, renuntarea la carne, peste, lapte, branza, oua si miere nu duce automat la atingerea unei stari bune de sanatate.O alimentatie vegana care continezahar, faina alba, grasimi rafinate, aditivi si produse alimentare procesate industrial (marfa supermarket!!) este aproape la fel de daunatoare sanatatii, ca si o alimentatie care contine carne, lapte, oua, etc.Domnul dr. Bruker avea obiceiul de a-i numi pe acesti vegetarieni "Pudding-Vegetarier" si nu a incetat o clipa, toata viata sa, sa traga semnalele de alarma privind pericolul pe care il reprezinta o astfel de alimentatie pentru sanatate.

O alimentatie vegana integrala (practicata corect) contine fructe si legume proaspete (si aici intra frunzele verzi, iar plantele din flora spontana sunt VITALE si indispensabile!) sau uscate (pe cat posibil biologice, netratate cu ingrasaminte chimice), seminte si cereale integrale (se prefera orezul, meiul si hrisca - care de fapt nu este o cereala...) si uleiuri extrase la rece si nerafinate. Ca indulcitori se folosesc cu masura cel mai bine fructele uscate sau mierea, nu se consuma nici sirop de agave, de artar, etc., nici alti indulcitori supraprocesati, singura alternativa ar mai fi frunzele proaspete sau uscate de Stevia rebaudiana!

De ce nu se hranesc atunci toti oamenii vegan?

Pentru ca foarte multi oameni cred minciunile din reclame si nu-si pot imagina ca produsele de origine animala sunt de fapt cheia celor mai multe boli! Industria alimentara cheltuie anual niste sume imense pentru a mentine credibilitatea acestor "povesti", am fost zeci de ani de zile "vaccinati" permanent cu ideea ca fara produsele de origine animala nu putem fi sanatosi, ca daca incetam sa consumam carne ne vom confrunta cu niste carente masive, care pot duce la pierderea sanatatii si chiar la moarte. Se finanteaza anual zeci de studii, care sa demonstreze cat de sanatos este consumul de carne, se intocmesc statistici mai mult sau mai putin corecte (de exemplu cele in care sunt bagati toti vegetarienii, si cei care manaca in fiecare zi fast food vegetarian),s.a.m.d. Intrebarea este daca credem aceste lucruri mai departe sau daca incepem sa cercetam singuri lucrurile din spatele fatadei???

La toate acestea, se mai adauga si faptul ca medicii sunt din pacate insuficient pregatiti in domeniul nutritiei, aceasta materie fiind tratata in toate facultatile de medicina din lume numai superficial, deci cine nu are inclinatii autodidactice, de unde sa stie ca se poate si altfel??? Tot domnul dr. Bruker sublinia mereu faptul ca medicii nu sunt suficient pregatiti in acest domeniu in facultatile de medicina, ca stiu la terminarea studiilor absolut totul despre boli, dar prea putin despre sanatate.....

Am sa va rog iar sa nu ma credeti in niciun caz pe cuvant. Caci nici nu astept acest lucru si nici nu-l doresc. Cercetati, cautati, cititi, experimentati (dar numai cu voi si nu cu copiii vostri!!), puneti intrebari, fiti insistenti, nu va lasati dusi de nas, ganditi-va logic, folositi-va bunul-simt si treceti totul, dar absolut totul, prin ciurul propriului discernamant: SAPERE AUDE!

"Dimidium facti, qui coepit, habet: sapere aude, incipe."

- Horatiu, Epistole-

Ca în fiecare primăvară, reiau postarea despre plantele din flora spontană - este foarte important să înțeleagă cât mai multă lume, că aceste plante trebuie să constituie principala componentă a alimentației noastre, fără ele nu vom reuși să ne redobândim sănătatea deplină. În plantele sălbatice se află toată puterea naturii, ele sunt cu adevărat un DAR DUMNEZEIESC, pe care este mare păcat să nu-l primim așa cum se cuvine.

Cu ani în urmă, plantele din flora spontană erau foarte cunoscute şi apreciate de toate popoarele pămȃntului ca alimente şi medicamente foarte valoroase. În ziua de azi sunt numite „buruieni“, cei mai mulţi dintre oameni nu le mai cunosc absolut deloc (chiar şi în România!!!), sunt urâte şi combătute prin toate mijloacele posibile, dorindu-li-se dispariţia.

Într-adevăr, o pajişte naturală nu arată aşa de ordonată şi de îngrijită ca un gazon englezesc (eu urăsc "noile" casedin România: monştri de beton, cu grădini care constau dintr-un gazon anost, stropit cu kg bune de chimicale, câteva statui de prost gust şi eventual o fântână arteziană sau o piscină....)! Dar pe de altă parte, un astfel de gazon este pentru milioanele de vieţuitoare, al căror mediu de viaţă îl reprezintă câmpiile şi pajiştile, doar un peisaj selenar, în care acestea pur şi simplu nu mai pot supravieţui.

Iar din punctul de vedere al sănătăţii fiinţei umane, aspectele referitoare la importanţa integrării plantelor din flora spontanăîn alimentaţia zilnică cad din ce în ce mai tare în uitare! Pe site-ul asociaţiei terapeuţilor alternativi din Germania se poate citi:“Prin cultivarea intensivă a terenurilor agricole, prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor chimice şi prin încrucişările nenumărate suferite de planetele de cultură de-a lungul timpului, s-a ajuns la sensibilizarea lor foarte puternică. Fără ajutorul omului, aceste plante nu mai sunt capabile să supravieţuiască şi să se perpetueze! În consecinţă este foarte logic, că nu ne putem aştepta la o sănătate de fier de la nişte plante aşa de slăbite şi bolnave. Plantele din flora spontană însă, trebuie să se descurce în natură singure, nu este nimeni care să le plivească, să le ude, să le îngrijească sau să le asigure hrana necesară, corespunzătoare speciei respective. Şi probabil că acesta este motivul pentru care plantele din flora spontană au un conţinut mult mai mare de vitamine, minerale şi alte substanţe vitale faţă de plantele de cultură.”

Pentru exemplificare, urmează un tabel care conţine valorile principaliilor nutrienţi pentru câteva plante din flora spontană şi pentru anumite plante de cultură (observați cu mare atenție diferențele enorme!):

100g plante conţin	Vit.A µg	ß-Ca- rotin µg	B1 µg	B2 µg	C mg	E mg	K mg	P mg	Mg mg	Ca mg	Fe mg	Pr. g	H. g	G. g
Broccoli	143	864	90	170	115	0,62	373	82	24	105	1,30	3,30	2,51	0,20
Urzica	400	2400	200	150	175	0,80	400	120	40	200	3,14	5,50	4,80	0,70
Gulie	33	200	48	46	64	0,40	380	50	43	68	0,90	2,00	3,70	0,10
Creson	692	4150	90	170	51	1,00	276	64	34	180	3,14	1,60	2,03	0,30
Salata verde	240	1437	62	80	13	0,60	224	33	11	37	1,00	1,25	1,06	0,22
Păpădie	1317	7900	190	170	30	2,50	440	70	36	158	3,10	2,60	9,13	0,62
Cartof	1	5	110	47	17	0,05	411	50	20	6	0,40	2,04	14,81	0,11
Loboda	600	3600	90	160	35	1,50	400	35	65	100	2,70	2,20	3,00	0,30
Morcov	1574	7794	69	53	7	0,46	290	35	18	41	2,10	0,98	4,80	0,20
Catină	250	1500	30	210	450	0,50	133	9	30	42	0,44	1,40	5,20	7,10
Spanac	781	4687	110	230	52	1,37	633	55	58	126	4,10	2,52	0,55	0,30
Măcris	833	5000	65	160	47	1,90	362	71	41	54	8,50	2,30	2,00	0,40
Varza albă	12	72	40	30	46	1,70	208	28	23	46	0,50	1,37	4,16	0,20

Sursa: Reteaua germana de informare si consiliere nutritionala

A,B1,B2,C,E=vitamine, Ka=Potasiu,P=Fosfor, Mg=Magneziu,Ca=Calciu,Fe=Fier;Pr=proteine, H.=glucide,G=lipide

Aceste date vorbesc de la sine, este clar că trecem în fiecare zi pe lângă nişte alimente deosebit de valoroase, fără a le da nici o atenţie!

Alimentele fabricate industrial sunt prelucrate prin tot felul de metode şi procedee fizice şi chimice, scăzându-li-se astfel drastic valoarea nutritivă, devenind de fapt prin toate aceste manipulari chiar foarte dăunatoare sănătăţii!

Plantele din flora spontană au apărut cu mult înaintea oamenilor şi a animalelor si ne-au demonstrat mereu ca sunt practic imposibil de nimicit, reuşind să se perpetueze, fără probleme, pe o perioadă atât de îndelungată de timp.

Şi tocmai în zilele noastre, când oamenii sunt aşa de nemulţumiţi, de bolnavi şi de sărăciţi, de ce să căutăm mereu în depărtare tot felul de medicamente exotice miraculoase, în loc să ne recâştigăm pe gratis sănătatea în natura înconjurătoare, cu ajutorul acestor plante extraordinare, aflate la îndemâna oricui?

Mai jos, câteva din fotografiile făcute de mine în vara 2011 la Viscri, pajiști atât de bogate și de frumoase ca în România, nu am văzut nici măcar în Alpi.....

In fata mesei intinse, putini mai stiu insa acest lucru....


Si e tare, tare trist, ca trebuie sa vina strainii ca sa ne salveze comorile - la Viscri, printul Charles le plateste taranilor subventii, ca sa nu se distruga mai departe aceste minunatii (asa cum s-a intamplat de altfel in multe - mult prea multe!! - locuri de la noi din tara), minunatii pe care din pacate, lumea a uitat sa le mai aprecieze la justa lor valoare!

AICI sunt adunate toate postarile despre plantele din flora spontana pe care le-am scris pana acum, din pacate nu atat de multe cum as fi vrut.....
Acum este plin sezon pentru plantele din flora spontana, va rog mult pe toti, sa va inarmati cu carti de specialitate si pagini descarcate de pe Internet, sa va luati copilasii de manute si sa iesiti la padure. Chiar daca nu va incumetati sa mancati ceva (este de fapt foarte greu sa te otravesti, plantele otravitoare au un gust foarte neplacut si cele mai multe dau reactii violente imediate, cum ar fi: senzatia de arsura in gura, de amortire, de intepare, etc.) - mai ales cu copiii trebuie insa si putina precautie - incercati insa macar sa invatati sa recunoasteti plantele, incercati totusi sa redobanditi cunostintele pe care stramosii nostri ni le-au lasat noua si pe care noi le-am dat uitarii si le-am neglijat, desi suntem de fapt datori sa le dam mai departe copiilor nostri.

Ar mai fi acum plin sezon si pentru Piciorul caprei (Aegopodium podagraria) care acum arata ca in fotografiile de mai jos, frunzele au un gust usor picant (aminteste de gustul frunzelor de telina) - mai multe fotografii pe net daca cautati pe "cele mai nedorite 10 plante de gradina" (!!!):

Leurda (Allium ursinum), despre care eu nu am scris pana acum considerand ca nu este necesar, si despre care am constatat ieri, cu foarte multa suprindere si tristete, ca a inceput sa fie uitata si in Romania - au scris pe FB o multime de oameni (si nu numai tineri), ca nu au mancat pana de curand niciodata leurda (pentru mine de-a dreptul de neimaginat):

Leurda (in stanga jos), usturoita (la mijloc), iedera (sus) si arum (in dreapta sus), o planta otravitoare cu care leurda poate fi confundata de catre incepatori, de aceea mirositi fiecare frunza si atunci nu veti mai putea avea niciun dubiu (dar sa nu mancati pana nu ati terminat de cules, caci daca mancati o frunze de leurda, nu mai simtiti mirosul de usturoi atat de bine!!)

Leurda in floare in gradina mea alaturi de macrisul iepurelui, roinita, fragi, primule, oregano si patrunjel

Florile sunt superbe, iar de la leurda se mananca absolut tot: radacina, frunzele, tijele, florile, semintele!

Va doresc mult spor in toate, in Europa de Vest este acum vacanta de Pasti, iar noi avem planuri mari: plecam in lume, ca sa ne cautam pe noi insine....

Despre Flavian, mi-a povestit in urma cu un an, un om bun si cumsecade (pe care nu-l cunosc de fapt in mod real), care insa, gandind in aceeasi directie ca si mine, mi-a sugerat tare multe lucruri faine. De Flavian mi-a placut mult, de la primul rand citit pe blogul lui, caci si el este un om autentic si pasionat. Nu-l cunosc nici pe el in mod real (sper sa se schimbe situatia la anul), dar eu sunt convinsa ca face totul numai din suflet si din convingere. Este deschis la nou, insetat sa descopere, sa afle si sa cunoasca. Are acel suflet al taranului roman adevarat, pe care-l gasesc eu cu multa bucurie, tot mai des, si in mine si in multi alti oameni din jurul meu. Acelasi lucru l-am simtit si cand m-am dus prima data la protestul pentru Rosia Monatana de la Bruxelles. Am ajuns acolo cu inima stransa de grija, dar am plecat cu sufletul acoperit de pace si de liniste: tarisoara noastra are iar multi copii tare buni, care cred eu ca vor reusi sa o scoata din situatia disperata in care a fost adusa de generatia mea si de a celor dinaintea ei.

Pentru cei din Romania, va recomand din toata inima:

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile

Anuntul preluat de la Flavian http://armoniabrassovia.ro/festivalului-comunitatilor-autosustenabile/:

A doua editie a Festivalului Comunitatilor Autosustenabile de la Brasov va avea loc in perioada 30 nov – 1 dec 2013.
Anul acesta doream sa extindem un pic conceptul festivalului. Daca anul trecut ne-am axat pe diverse prezentari si exemple ale comunitatilor din Romania si nu numai, acum am fi dorit ca evenimentul sa includa o prezenta mai larga si sa fie mult mai aproape de ideea festival, cu programe diverse si cu standuri de hrana naturala, carti si altele legate de tema comunitatilor si sustenabilitatii. Vom incerca de asemenea sa crestem partea destinata manifestarilor artistice avand in vedere ca evenimentul se va desfasura simultan cu sarbatorirea zilei nationale.
Daca in primul an munca organizarii a fost dusa mai mult de CESAN prin Marian si Andreea, la care a contribuit si subsemnatul, anul acesta vom avea alaturi de noi, pe langa membri comunitatii Armonia Brassovia, inca doua asociatii. Prima ar fi asociatia SEAP care va face in cadrul festivalului lansarea centrului national de competitivitate si training S.U.E.R.D. – CASA VERDE a DUNĂRII. Pe langa ei au promis ca ne vor da o mana de ajutor si cei de la Brasov in Tranzitie.
Intrarea este libera, la fel ca si anul trecut, se primesc totusi contributii voluntare pentru acoperirea costurilor de organizare, fiecare cat il lasa sufletul si buzunarul. Am facut rezervarea salii Lux Divina si am inceput sa trimitem invitatii catre cei interesati de participarea ca prezentatori sau expozanti. Cazarea se poate face tot la ei pentru cine doreste sa stea ambele zile si nu este din Brasov, costurile sunt sub 50 RON. Prezentatorilor dorim sa le oferim cazare gratuita.
Ziua 1 – Sambata, 30 nov 2013
10.00 Ovidiu/Marian/Flavian – Deschiderea festivalului
10.30 Gabi Baclea – Danube Convergence
11.00 Mihai Abagief – Romania in tranzitie
11.30 Tudor si Adina – Asociatia Romana de Permacultura
12.00 Vasile/Raul/Adrian – Paradis sau Uitare – O lume mai buna e posibila
13.00 Ovidiu Slimac – Lansarea CVD
16.00 Casa Verde a Dunarii – Conferinta de presa
16.30 Monica Cojan – Waldorf Brasov
17.00 Martin si Monika – Comunitatea Tamera – Portugalia
18.00 Clinton Callahan – Nextculture – Germania
19.00 Marian Paraschiv – Comunitatile de lumina in contextul transformarilor planetare I
19.30 Moment artistic – Dragos Popa / Adriana Ilie / Andrei Coman
Ziua 2 – Duminica, 1 dec 2013
10.00 Biohaus – Case ecologice
10.30 Alexandru Nichifor – Trees of Romania
11.00 Cristi Mosora – Lucruri gratis
11.30 Ciprian Pavel – Brasov in Tranzitie
12.00 Ioana Lazar – Aurora Community
12.30 Andrei Lupse – Baza Ulmu
13.00 Sorin Peligrad – Proiecte de responsabilitate sociala
13.30 Vaida Lajos – Cluster energy
14.00 Adrian Andronache – Surse de iluminare cu led si alte proiecte
14.30 Mitica Badila – Electroliza si alte aplicatii
15.00 Flavian Dumitrescu – Energie libera
16.00 Vladimir Edu – Aditivi alimentari
16.30 Steluta Pop – Vindecare reconectiva
17.30 Ovidiu Harbada – Valeriu Popa, o legenda vie, mit sau adevar ?
18.00 Andreia Claudius – Hrana vie
18.30 Marian Paraschiv – Comunitatile de lumina in contextul transformarilor planetare II
In functie de modul de organizare si eventuale schimbari de ultim moment, orarul poate suferi mici modificari. Prezentarile de anul trecut le puteti gasi aici: Prezentarile de la festival

Iar pentru cei din Belgia, ne vedem iar la Bruxelles, aici: https://www.facebook.com/events/1414924365405128/?ref=4

“Truth never triumphs, but those in error end by dying.”

Lucien ISRAEL, professor of cancerology, Paris

Avem intotdeauna posibilitatetea de a ne infora corect, de aceea, cine este neinformat sau fals informat este intr-un fel singur de vina. De exemplu, sunt o multime de persoane care au protestat vehement (in articole acide pe propriile bloguri sau prin comentarii complet nedocumentate pe FB), de fiecare data cand am asociat hranei vii cuvantul panaceu - persoane care de fapt nu au niciun fel de drept de a face afirmatii legate de aceasta tema (pentru ca cine a urmat numai cateva saptamani sau luni un mod de alimentatie natural, NU poate pur si simplu sa dobandeasca intr-un timp atat de scurt experienta necesara pentru a da un verdict, fie el pozitiv sau negativ). Este mare pacat, caci aceste persoane, pe care incerc totusi sa le consider si mai departe bine-intentionate, nu-si dau din nefericire nici macar seama, cat rau fac: caci le fura pur si simplu astfel multor bolnavi sansa de a se insanatosi sau de a scapa chiar de la moarte, bolnavi pentru care medicina alopata NU mai are solutii.

De aceea, cautati sa va documentati intotdeauna temeinic: urmariti cu precadere oamenii care s-au preocupat de o problema CEL PUTIN 5 ani, cautati in primul rand sa invatati din experienta specialistilor care sunt pregatiti foarte bine in acest domeniu. Ajunsa la acest punct, va spun sincer, ca nu am intentionat nicio clipa cu acest blog sa castig ceva: nici bani, nici faima, nici atentie. Ca si pana acum, ma consider si mai departe numai un fel de semn de atentionare, un indicator - de aceea am si adunat aici povestile unor oameni de la care avem TOTI cu adevarat ceva de invatat, de cele mai multe ori medici care au profesat zeci de ani de zile, care au muncit fara odihna pana la sfarsitul vietii lor pentru raspandirea adevarului despre sanatate si boala. Caci ceea ce mancam, ramane un factor dominant, care hotaraste daca suntem sanatosi sau bolnavi. Hrana naturala ESTE un PANACEU - indiferent de ce se spune pe blogurile vesel colorate cu fotografii frumoase. Cercetati fara incetare si o sa decoperiti la randul vostru care este, in fapt, adevarul.

“It is the destiny of every truth to be ridiculed before being recognized.”

Albert SCHWEITZER

Dr. Catherine Kousmine(1904-1992) - Un tratament unic pentru toate bolile: de la cancer, scleroza multipla, poliartrita, si pana la vitiligo, psoriazis, infertilitate, trecand in principiu prin toate cele cateva zeci de mii de bloi "descoperite" de medicina moderna

Despre doamna dr. Catherine Kousmine am mai scris deja cate ceva, caci o stimez enorm, deoarece a fost un mare medic, cum putini au existat in istoria medicinei universale: a incercat o viata intreaga sa nu incalce juramantul lui Hipocrate, inchinandu-si exclusiv viata bolnavilor sai.

Dr. Kousmine s-a nascut in 1904 in Rusia si a murit in 1992 in Elvetia. In viata ei, s-a produs o schimbarea radicala, atunci cand, intr-un spital pentru bolnavii de cancer, un copil cu fata mutilata de o tumora i-a spus, ca el este recunoascator pentru boala sa, caci numai asa a avut ocazia sa o cunoasca. Din acea clipa, dr. Kousmine ia hotararea sa descopera cauzele si modalitatile de vindecare ale cancerului. Impreuna cu un farmacist si un chimist, improvizeaza intr-o bucatarie dezafectata a apartamentului in care locuia un laborator, si incep toti trei sa faca tot felul de experiente si sa adune date, studii si experientele cat mai multor specialisti din domeniul oncologic. Soarecii pe care faceau experimentele erau luati de la un mare laborator, dar din cauza lipsurilor materiale, dr. Kousmine nu mai avea posibilitatea de a hrani soarecii cu aceeasi hrana comprimata pe care acestia o primeau la laboratorul de unde proveneau si de aceea, facea la cateva zile, turul magazinelor din apropiere si aduna toata marfa care ar fi fost altfel aruncata, hranindu-si soarecii purtatori de tumori canceroase cu paine neagra, legume, fructe si cereale. Insa, in momentul in care peste 50% din soarecii bolnavi de cancer incep sa se insanatoseasca, cei trei devin constienti de faptul ca au descoperit cu totul intamplator ceva extrem de important. Si incep sa faca primele schimbari radicale in propria alimentatie, dr. Kousmine reusind astfel sa se vindece de psoriazisul care o chinuia de multi ani, iar dintii care deja i se clatinau din cauza parodontozei de care suferea, devin din nou ficsi! Dr. Kousmine intra in contact cu dr. Schnitzer si cu farmacista germana Johanna Budwig, care facuse niste desoperiri foarte importante legate de grasimile nerafinate. Incet-incet, reuseste sa contureze un tratament empiric bazat in primul rand pe o dieta, cu care isi trateaza toti bolnavii, indiferent de boala de care sufereau (desi tratamentul era intotdeauna exact ajustat in functie de situatia prticulara a fiecarui pacient - caci ea nu a uitat nicio clipa ca nu exista boli, ci bolnavi!!). Dr. Koumsine isi documenteaza foarte bine toate cazurile, facand pentru fiecare pacient o minutioasa anamneza familiala, fiind unul dintre primii specialisti care au atras atentia asupra faptului ca numarul imbolnavirilor de cancer, boli autoimune, cardio-vasculare, etc. creste continuu, iar varsta la care acestea apar intr-o familie, scade de la generatie la generatie. Intelegeti acum in ce primejdie se gasesc copiii nostri???? Si asa cum subliniau deja si dr. Bircher-Benner si dr. Bruker, si dr. Kousmine nu pierde nicio ocazie pentru a preciza ca viitorul societatii, da, chiar al intregii lumi, este in mana noastra: a mamelor, gospodinelor, bucatareselor! NOI avem ASTAZI puterea de a hotara ce se va intampla MAINE!

Sa nu credeti ca dr. Koumsine a primit aplauze la scena deschisa sau ca medicii au incercat macar sa-i infirme teoriile (de-a dreptul vizionare, a fost una dintre primele voci care a caracterizat tumora canceroasa ca pe o incercare a organismului de a contracara substante toxice - in experimentele pe soareci, a constatat ca soarecii purtatori ai unei tumori rezistau mult mai bine unor doze de otrava ca soarecii sanatosi!!). A fost o viata intreaga marginalizata si ironizata, dar recunostinta bolnavilor pe care i-a salvat cu adevarat de la moarte, i-a fost mereu cea mai mare rasplata.

Cu cateva zile in urma, am avut marea bucurie de a descoperi intamplator una dintre cartile acestei mari doamne online. Am trimis-o imediat tuturor oamenilor din anturajul meu care ori sunt bolnavi, ori stiu ca vor sa afle ADEVARUL. Este o carte dedicata oamenilor care vor sa faca ceva pentru sanatatea lor si a familiilor lor, oamenilor care sunt pregatiti sa-si asume resonsabilitatea pentru propria sanatate. Aici http://www.solvida.org/telechargements/index.php puteti citi cartea "Sauvez votre Corps" in limba engleza (fisierul kousmine-anglais.doc) si puteti afla mai multe amanunte despre dr. Kousmine.

Dr. Kousmine nu prescria exclusiv hrana vie decat in cazurile in care regimul ei nu dadea rezultate, deci dieta sa este foarte usor de urmat pentru cei mai multi dintre oameni. Caci nu uitati ca este mult mai usor sa previi decat sa vindeci. Cititi cartea cu mare atentie, retrageti-va in adancul sufletului vostru si trageti concluziile logice care se lasa trase. Mai rar o sa gasiti o carte scrisa cu atata bun-simt, logica si suflet, constat inca o data, cu mare tristete si ingrijorare, cat de rari au devenit astfel de oameni in zilele noastre. De aceea, bucurati-va ca aveti marea sansa de a profita de toate aceste invataturi si sfaturi extrem de valoroase!

Va doresc sarbatori fericite si multa, multa sanatate, sa va ajute Dumnezeu sa va gasiti pacea si sanatatea trupeasca si sufleteasca!

Am incercat mereu sa aleg din valul de informatii, care pe mine ma copleseste de-a dreptul in fiecare zi, doar parerile obiective, logic argumentate si demonstrate, calificate, dar si bazate pe o experienta practica indelungata. Am cautat sa ascult ce au de spus oamenii "cu coloana vertebrala", care nu-si schimba parerea de la o zi la alta, in functie de sponsorul actual. De aceea, pentru mine au fost interesanti à la longue numai oamenii care isi urmeaza cu adevarat constiinta si inima. Si oamenii care se straduie sa faca ceva pentru binele general si nu numai pentru cel personal. Sincer vorbind, nu este deloc lucru usor de facut o astfel de triere.... Tocmai din aceasta cauza, am invatat sa privesc mereu cu mare atentie SI in spatele fatadei, iar verticalitatea unei persoane a fost intotdeauna un alt criteriu important de selectie pentru mine. Si uite asa, am reusit sa dau peste oameni tare faini, de la care am putut sa invat mai departe lucruri extraordinare, care m-au ajutat mult in viata mea. Iar cand mi-am regasit pur si simplu propriile ganduri, scrise sau spuse de altcineva, am stiut cu certitudine ca ma aflu pe calea cea buna.

Asa mi s-a intamplat si in cazul Cristelei Georgescu, pe care eu am descoperit-o "intamplator" datorita controversei legate de vaccinari. Tot citind blog-ul ei, am constatat foarte des, ca intr-un fel, de cele mai multe ori parca am gandi cu aceeasi minte. Am descoperit cu mare bucurie, ca nu mai este nevoie sa scriu multe dintre postarile pe care le purtam in cap de ani de zile si pentru care nu gaseam si timpul necesar de a le pune pe hartie (sau ma rog, pe blog): pentru ca le scrisese deja Cristela. Asa ca de foarte multe ori, a fost suficient pentru mine sa postez numai un link catre blogul ei, CRISTELA GEORGESCU - "Daca tineretea ar sti si batranetea ar putea....".

Eu asociez numele ei cu profesionalism, integritate, veticalitate, iubire, pasiune, intelegere, compasiune, inteligenta, frumusete, daruire, modestie, claritate, patriotism, credinta. Lista mea este de fapt mult mai lunga, dar sunt sigura ca mai toti dintre cei care citesc aceste randuri, stiu deja ce doresc eu sa spun. Insa, vorba lunga, saracia omului. Asa ca ma opresc mai bine aici, amintindu-va numai, ca pe 18 ianuarie 2014 aveti posibilitatea sa ascultati direct parerea ei, bazata pe studii temeinice, trairi personale si o experienta consistenta: Cristela Georgescu va asteapta cu tot dragul la Bucuresti, la "Conferinta de sanatate si nutritie holistica".

Program Sâmbăta, 18 ianuarie 2014

Introducere în sănătate și nutriție holistică

09:30 - 10:00 Înregistrare participanți
10:00 - 12:30 Prelegere
12:30 - 13:00 Pauză de masă (alimente sănătoase, apă)
13:00 - 15:00 Prelegere
15:00 - 15:30 Pauză (gustare cu produse integrale 100% bio, apă)
15:30 - 16:50 Întrebări, raspunsuri si ... surprize

Locație

Hotel Athénée Palace Hilton, BUCUREȘTI

Sala de conferințe "Le Diplomate"
Strada Episcopiei 1-3, Sector 1 - link Google Maps

Înscrieri

Costul unui bilet: 230 RON/persoana

Înscrierile se fac până la data de 13 ianuarie 2014 prin plata cu numerar sau transfer bancar (OP), ambele în contul:

IBAN: RO56 MILB 0000 0000 0437 2452
Beneficiar: Cristela Georgescu
Deschis la: Millenium Bank ROMÂNIA

Detalii organizatorice:

Includeți la detalii numele și prenumele participantului, accesul la conferința se va face în baza acestora, nu este nevoie de altă dovadă.

ATENȚIE! Dacă se face o singură plată pentru mai mulți participanți, trimiteți un email la cosmina.spinu@yahoo.comși enumerați numele, prenumele participanților pentru a evita eventualele erori survenite in cazul unor sisteme de online banking care nu permit preluarea tuturor detaliilor declarate pe documentul de plata.
Pentru fiecare plată se va emite factură, originalul se va ridica in ziua conferinței, la înregistrare sau în oricare dintre pauze.
Pentru cei care doresc sa primească confirmarea încasării prin e-mail și/sau o copie scanată a facturii, trimiteți separat un e-mail cu aceasta solicitare la cosmina.spinu@yahoo.com
Plata cu numerar se poate face la orice agenție Millenium Bank, fără comison.
Materialul prezentat la această conferință este protejat de copyright. Înregistrarile audio/video se fac doar de către persoanele autorizate.

Contact

Pentru mesaje, întrebări suplimentare sau clarificări puteți lua legătura cu:

Cosmina Spinu la telefon + 40 725 348 177 sau email cosmina.spinu@yahoo.com.
Cristela Georgescu pe email sau Facebook.

Despre "Vitamina L – Hrana dincolo de Hrană"

Medicina preventivă și promovarea sănătății sunt vorbe goale în politica de stat. Sistemul de sănătate a devenit de fapt sistemul de management al bolilor și un business al asigurărilor de sănătate. Programa școlii de medicină modernă pune accentul pe boala și medicamente, nu pe sănătate și vindecare. Companiile farmaceutice și producătoare de aparatură medicală capitalizează deopotrivă pe mentalitatea pacientilor si a medicilor că singurul mod legitim in care se poate aborda o afecțiune este prin medicamente. Ce e de făcut?

***

Sănătatea holistică valorifică conceptul conform căruia omul a fost creat ca ființa integrală, cu trup, minte și suflet și doar sănătatea acestor compartimente luate individual și împreună poate asigura buna funcționare pe termen lung a mașinăriei numită “organism uman”. Sănătatea holistică e mai mult decât un set perfect de analize sau absența bolii, sau alimentație corectă și mișcare. E permanentă vindecare și menținere a acelui echilibru fizic, sufletesc și mental care ne susține să trecem prin viață cu seninătate, fără a fi doborâți de toate lucrurile menite să ne rănească neîncetat fizic, sufletește și mental. Cum ajungem să ne bucurăm de așa ceva pe termen lung ?

***

Nutriția holistică înseamnă mai mult decât ce se află în farfurie sau în vârful furculiței, înseamna hrană pentru trup, minte și suflet. Si asta face ca fiecare clipă a vieții sa fie de fapt Hrană. Prin ce e diferita “alimentatia sanatoasa” de “a fi in trend” sau in pas cu teoriile alimentare la moda? Care sunt “alimentele” cele mai valoroase pentru hrana mintii si a spiritului ?

***

În era tehnologiei și a vitezei, oamenii cunosc - și încă de la vârste foarte fragede - implicațiile alimentației asupra sănătății. Nu de informații ducem lipsa, nu asta constituie principalul neajuns pentru care spitalele și farmaciile sunt pline de “clienți” fideli, ci faptul că nu facem mare lucru cu informațiile respective. De ce continuam sa facem ceea ce ne face rău? Cum am ajuns să vedem răul ca bine și binele ca rău? Cum evadăm din capcană ?

***

Cei mai mulți dintre noi avem nevoie de o motivație specială. Boala și moartea sunt într-adevăr motivații puternice, dar ele nu inspiră și nu dau spiritului forță și aripi, așa cum o face vitamina L. Ce este, de unde obținem și cum ne intoxicăm iremediabil cu această vitamină ?

***

Raspunsuri la toate aceste întrebări și nu numai, in seria de conferințe "Vitamina L – Hrana dincolo de Hrană":

26 Octombrie 2013: Brașov, Introducere în sănătate și nutriție holistică
18 Ianuarie 2014: București, Introducere în sănătate și nutriție holistică
august 2014: eveniment surpriza unde sunt speaker invitat. Va fi lansat in ultima parte a conferintei de la Bucuresti.
octombrie 2014: Brasov, Vitamina L pentru mame si copii

Despre vorbitor

Consultant, speaker și coach cu studii postuniversitare si acreditări profesionale internaționale în domeniu, Cristela Georgescu militează pentru prevenție și promovarea sanatatii naturale în companii, comunități și familii. Voluntar consacrat, Cristela este și co-autor al cărții "Nu hrăni cancerul!" (proiect 100% caritabil), fondator și contribuitor la inițiative, organizații locale și internaționale implicate în medicina preventivă, nutriție naturala, drepturile parintilor si ale copiilor, etică si educație. Cristela are studii universitare în economie și finanțe, peste 15 ani de carieră în banking și management executiv, public speaking, voluntariat pentru educarea și formarea noii generații, este căsătorită și are doi copii.

Mai multe despre Cristela Georgescu

Gasesc ca cele mai potrivite cuvinte pentru incheierea acestei postari sunt chiar randurile notate astazi de Cristela Georgescu pe blog http://www.cristelageorgescu.ro/bucuresti-18-ianuarie-2014-sky-is-the-limit/01/2014/ (mai jos, textul integral, preluat si redat cu acordul Cristelei Georgescu) :

"La multi ani frumosi intru sanatate si niscai versuri de Dan Verona al adolescentei mele, inainte sa-mi suflec manecile pe anul 2014: "Prieteni va fac azi urare/ La bine sa fiti si la greu/ Si sa iubiti fiecare/ Cu dragoste dubla mereu/ Si tot ce iubiti sa-nfloreasca/ Departe de noptile reci/ Multi ani, multi ani sa traiasca/ Traiasca iubirea in veci!".

La Brasov doar am incalzit motoarele pentru un zbor usor, de voie. Am fost un fluture cu peste o suta de perechi de aripi. Cate una in dar, de la fiecare dintre cei care au participat si cu care am zburat impreuna. Multumesc!

La Bucuresti ne-asteapta insa o decolare in forta si-n rest ... sky is the limit!

M-ati intrebat cum va fi conferinta de la Bucuresti fata de cea de la Brasov: mai mult continut, identic, diferit, la fel sau mai putin? Zic atat, ca va fi a l t f e l: cu ceva nou, ceva vechi si ceva personal. Fiecare conferinta este si va fi altfel. E bine asa, va inspira suficient incat sa ne vedem de fiecare data cu entuziasm? :)

De data asta, avem mai mult timp impreuna: sa tot urzim vreme de sapte ore ... pe 18 ianuarie va propun o dezbatere despre sanatate si nutritie dintr-o perspectiva diferita decat cu cea cu care suntem obisnuiti; o perspectiva accesibila, facila, mobilizatoare si motivanta. Ca asa-i sta bine oricarei activitati educationale: sa descatuseze inima si sa inspire mintea, nu sa umple capul de informatii! (Pe pagina conferintei am punctat cateva idei despre continut, pe Facebook altele ...)

Si promit ca o sa explic si care e treaba cu holismul in ceea ce ma priveste, pentru ca "holistic" inseamna foarte multe lucruri pentru foarte multe persoane, insa eu nu cred in niciun fel de concept atotcurpinzator, care ingramadeste in el toate posibilele forme de medicina sau terapii alternative. Holismul nu are legatura nici cu dogmele, nici cu ereziile.

Nu trebuie sa fii olimpic la chimie, ca sa stii sa mananci sanatos. Nutritia e simpla, chiar daca noi oamenii o facem sa para complicata. Cand vine vorba de alimentatie adecvata, practic toata lumea (profesionisti si oameni obisnuiti deopotriva) vorbeste, scrie, promoveaza, vinde, cumpara si practica nutritie facand referire la nutrienti, doze zilnice recomandate si numar de calorii. Mancam fructe pentru vitamina C, lactate pentru calciu si vitamina D, carne pentru proteine, morcovi pentru vitamina A, spanac pentru fier, etc. Consumam suplimente si calculam necesar de calorii, in speranta ca asta e o polita de asigurare pentru sanatate de fier. Dar, dragii mei, sanatatea nu se obtine cu calculatorul si creionul in mana, ci respectand legile naturii, felul in care organismul nostru a fost creat si inzestrat si bucurandu-ne in acelasi timp de descoperirile stiintei moderne printr-o inteleapta utilizare a lor.

Desi simpla, nutritia nu poate fi simplificata la un banal calcul matematic in care 1+1 = 2 => dieta echilibrata => sanatate. Nu doar mancarea pe care o punem in gura e importanta pentru a ne mentine sanatatea, ci mai ales ceea ce organismul nostru face cu ea si ceea ce noi facem cu organismul si gandurile noastre.

Cumparam orbeste. Fara nici un semn de intrebare. Produse si mai ales idei fabricate de industrii obsedate de profit. Asa cum in nutritie avem obsesia nutrientilor, in sanatate avem obsesia "cresterii imunitatii" si a pastilelor sau procedurilor minune, care sa inlature in cateva minute, efectul a ceea ce noi am cauzat in ani de zile la rand.

"Contributie la sanatatea publica" - nu e o rubrica intalnita in acte sau calcule contabile. De fapt donam timp, bani, incredere si energie unui sistem pe care ne complacem sa il numim "de sanatate". Vorbe goale! Noi, consumatorii, finantam intreaga harababura si obtinem in schimb: confuzie, boala, manipulare, stirbirea demnitatii.

Putem vota impotriva sistemului? Da, printr-o atenta informare, verticalitate in decizii. Adica prin refuzarea manipularii si prin considerarea unei perspective naturale si logice asupra alimentatiei si a sanatatii.

Adevarul este si el un aliment integral, vom vorbi despre asta la Bucuresti. Cum sa-l distingem ca aliment integral, cum sa-l identificam usor pe cel "rafinat", "procesat"? - nu de putine ori cadem in plasa reclamelor bazate pe invocarea unor beneficii pentru sanatate, intarite prin simandicoase studii stiintifice.

Exista metode simple de evaluare a acestor paradigme din cercetarea destinata sanatatii, asa incat sa ne simtim mai increzatori cand "cumparam" si "digeram" ceea ce ni se prezenta ca fiind fundamentat cu "adevar stiintific".

Desigur, nu spun ca trebuie sa fim perfecti pentru a avea succes in demersurile noastre pentru sanatate. Fiecare dintre noi decide masura in care isi asuma riscurile care ii par acceptabile si de ce anume are nevoie pentru a se bucura de trainicie si vigoare. Nu eu sunt cea care spune ce avem de facut, dar un principiu simt nevoia sa il clarific raspicat: nu exista rezultate optime fara comportament optim. Pretentia de a fi sanatosi in timp ce ignoram legile elementare dupa care am fost creati si functionam, este absurda si il dezonoreaza pe insasi Dumnezeu. Problema e insa ca in societate moderna, captiva si inrobita, comportamentul optim, eliberator pare adeseori o forma de extremism.

De aceea eforturile noastre de a ne singulariza din multime se vor lovi de dispret, ironie, dezavuare sau descurajare.

De aceea nu a fost usor sa-mi scriu povestea calatoriei de la Valea Umbrei Mortii la viata, de la frica la iubire, ... dar am facut-o pentru dr. Doru Laza si pentru slava lui Dumnezeu. La Bucuresti am sa o povestesc in premiera, de data asta pentru voi, cu speranta ca odata porniti, nu o sa va abateti din drum. Va astept sa povestim si sa indraznim impreuna. A inota impotriva curentului e greu, dar e ziditor de caracter!"

Despre alimentatia sanatoasa a copiilor s-au scris sute de mii de carti, iar internetul abunda in informatii legate de aceasta tema. Dar poate tocmai de aceea, multi parinti se simt cu adevarat depasiti de volumul imens de informatii si chiar au adesea o senzatie stranie: cu cat citesc mai mult, cu atat au impresia ca stiu mai putin ce ar trebui si ce ar fi cel mai bine sa faca. Caci de multe ori, parerile expertilor sunt contradictorii.

Si totusi, in principiu este cel mai usor lucru din lume sa ne hranim copiii intr-un mod sanatos, eu as merge chiar atat de departe, incat as spune ca se afla in genele noastre cunoasterea acestor lucruri. Caci orice pisica, orice vaca, orice catea stie ce este bun pentru copilul sau - oare de ce nu stiu si femeile tot atat de bine? Poate doar pentru ca cele mai multe dintre mamele din ziua de astazi nu MAI stiu sa-si asculte instinctul de mama si vocea inimii??

Desigur ca putem sa ne hranim copiii numai in confirmitate cu studiile stiintifice actuale (fara a uita insa, ca nu de putine ori, ce este astazi adevarat pentru oamenii de stiinta, poate fi in numai cateva luni cu totul fals!), lansandu-le pe acestea sa ne dicteze ce trebuie sa primeasca zilnic copilul nostru. Sau putem sa mergem pe mana naturii si a creatiei divine si sa fim linistiti, impacati si siguri ca tot ce are nevoie pruncul nostru pentru a se dezvolta bine, ne si este pus la dispozitie.
Din pacate, multe mame sunt convinse ca nu sunt mame bune daca nu le gatesc copiilor in fiecare zi o multitudine de mancaruri. De aceea, in internet are loc o adevarata vanatoare de retete, numarul blog-urilor si site-urilor culinare a atins o cifra (pentru mine) incredibila, iar cartile de retete, cu fotografii care mai de care mai apetisante (desi multe dintre ele, facute de food designeri, nici macar nu sunt comestibile in realitate - iar ne lasam pacaliti si dusi de nas!), se vand mai ceva ca painea calda. Si pentru ca eu insami intru cumva in aceasta categorie, am sa expun astazi mai explicit si propria parere. Si voi incerca sa si impartasesc putin din experienta familiei noastre.
Baiatul meu are acum 14 ani, iar diferenta dintre conceptiile mele alimentare dinainte de nasterea sa si cele de astazi sunt la fel de diferite ca ziua si noaptea. Daca vreti sa va faceti o idee cu adevarat buna despre ce inseamna o alimentatie cu adevarat sanatoasa, lasati blogurile frumos colorate si cititi neaparat cartile scrise de medici cu o experienta foarte bogata si indelungata in domeniu: dr. Kousmine, dr. Bircher-Benner, dr. Schnitzer, dr. Bruker, dr. Schatalova, s.a.m.d.
Ideea centrala a tuturor acestor medici este una singura, si a fost exprimata cel mai succint de marele om de stiinta german, profesorul Werner Kollath: "Lasati hrana sa fie cat mai naturala posibil!"
De aceea, ca o eleva silitoare a unor astfel de profesori extraordinari, eu am si incercat dintotdeauna, sa le ofer copiilor mei cat mai multe fructe si legume ca atare, doar curatate si cat mai putin prelucrate in vreun fel.
Si probabil ca tocmai din acest motiv, copiii mei nu au mancat mult timp salata, nu le placea deloc talmesul-balmesul din salatiera. Astfel incat, lor le dadeam pe farfurie aceleasi legume ca in salata, numai taiate pe cat de putin posibil. Cea mai mare placere au avut-o insa intotdeauna, cand manancau fructele si legumele direct in gradina (lucru valabil si pentru mine). Si cel mai bun gust au legumele plantate chiar de ei! Chiar si astazi, dupa atatia ani, copiii mei se bucura inca foarte tare de un astfel de aranjament:

Ce a preparat fetita mea (avea 9 ani), pentru o prietena de-a ei venita in vizita.

Gandirea "pe vitamine si minerale" este absolut gresita - adica: mancam cat mai mult din alimentul X pentru ca are vitamina Y, care este foarte importanta pentru crestere. Sau pentru creier. Sau pentru piele. Sau folosim planta/fructul Z pentru ca vindeca boala W. Numai daca consumam diverse alimente integrale, intr-o cantitate suficienta (iar senzatia de foame ramane un bun indicator al cantitatii zilnice necesare!!), asa cum se gasesc ele in natura, ne asiguram si necesarul zilnic de substante vitale. Caci corpul asimileaza cel mai bine vitaminele, mineralele, enzimele, etc. care ii sunt oferite in starea lor naturala din fructe, legume, seminte, nuci, cereale. Si nu exista numai un aliment care trebuie neparat consumat, ci ar trebui sa ne bucuram in fiecare zi de o mare parte a hranei oferite de catre natura. Dar omul modern, mai infatuat ca niciodata in istoria omenirii, chiar crede cu adevarat ca este la randul sau un creator si ca poate sa imbunatateasca darurile naturii, sporindu-le valoarea prin tot felul de procedee fizice si chimice (?!?!).

Mancati de aceea in primul rand ce va ofera natura in fiecare sezon si cumparati mai ales marfa regionala sau incercati sa produceti singuri cea mai mare parte a hranei voastre zilnice (aceasta este idealul, caci numai asa veti sti cu adevarat ce mancati!).

Produsele organice (pentru cresterea carora nu s-au folosit ingrasaminte chimice si/sau produse chimice de combatare a daunatorilor) ar trebui de asemenea sa constituie partea preponderenta. Dar si aici trebuie sa fim mereu deschisi si sa gandim logic. Chiar credem ca o salata bio, din cine stie ce tara, transportata saptamani la rand, pe distante de mii de kilometri de-a lungul si de-a latul continentelor, mai poate avea cu adevarat o valoare nutritiva cand ajunge pe farfuria noastra? Nu este poate mai bine sa cumparam salata oferita la piata din coltul strazii, de catre un taran cinstit (stiu ca nu sunt multi, dar sa nu uitam ca noi cumparatorii decidem ce gasim de cumparat: vrem alimente aratoase, crescute fortat in sere si stropite cu tot felul de ingrasaminte sau vrem alimente santoase, dar mai putin aspectoase, mai strambe si mai pipernicite, dar cu un mult mai mare continut de substante vitale)?
Iar raspunsul la intrebarea "vegetarian/vegan sau carnivor?", trebuie sa il caute fiecare parinte in parte, cel mai bine dupa ce s-a documentat temeinic si dupa ce a experimentat un timp suficient de indelungat cu propriul corp! Si profitati neaparat de experienta indelungata (zeci de ani) a medicilor citati mai sus.

Ciresele raman cele mai frumoase bijuterii ale noastre, fetita mea poarta in fiecare vara astfel de cercei.

De aceea, eu am grija toata vara sa am in casa fructe de sezon, rosii, ardei, castraveti, salate si toate celelalte bunatati care ne stau la dispozitie din belsug in acest sezon.

Iarna avem mereu pe masa seminte si nuci:

Si tot iarna am grija sa prefer alimentele (morcovi, patrunjel, sfecla, telina, napi, varza, cereale, seminte, nuci) care se pot pastra in mod natural o perioada mai indelungata de timp. Insa natura, generoasa cum numai ea stie sa fie, ne ofera in continuare, chiar si in acest sezon, o multime de bunatati proaspete (cine stie sa caute, va si gasi!):

Din gospodaria mea, lipsesc cu desavarsire zaharul, grasimile rafinate, produsele cu E-uri (camara mea arata exact ca si camara bunicii mele: este plina de borcane, cosuri, saci si pungi de hartie). Pur si simplu eu NU am zahar in casa - multi nu pot sa-si imagineze asa ceva, dar eu traiesc asa inca din 2004 (atunci am decis ca zaharul trebuie scos in totalitate din casa). Si uitati ca supravietuiesc foarte bine! De la super-market (merg cam o data pe luna), eu cumpar apa minerala, prosoape de bucatarie, detergenti si alte produse de acest gen. Legumele, fructele, cerealele, semintele le cumpar in stare proaspata, in cea mai mare parte direct de la producator sau de la oameni pe care ii cunosc si despre care stiu ca se straduie sa vanda numai produse de calitate.
Insa, intre timp copiii mei au crescut, mananca de-acum si ei salata, mai ales cand se afla intr-un restaurant. Si au adunat idei multe si bune, de exemplu, cel mai mult le place sa organizeze si acasa un "bufet de salate" - dupa ideea lor am organizat si mesele la seminarul de hrana vie de la Viscri.

Cele patru fotografii de mai sus sunt facute de Raluca Grigore

Cand si cand, ne mai rasfatam si cu fructe tropicale (numai de la Orkos), dar baza este intotdeauna alcatuita din fructe si legume regionale de sezon.

Iar indiferent ce gatiti pentru familiile voastre, cautati sa faceti totul cat mai simplu. Evitati retetele complicate, caci tot ce este prea tare prelucrat (chiar si de voi in propria bucatarie), pierde o mare parte din valoarea sa nutritiva. Si totodata, castigati in acest fel si un timp deosebit de pretios, pe care il puteti folosi astfel mult mai bine, bucurandu-va de copiii vostri. Caci credeti-ma pe cavant (desi am spus mereu altceva, de data aceasta va rog sa ma credeti pe cuvant), anii copilariei trec ca vantul, nici nu o sa va dumiriti bine si o sa remarcati, ca parca dintr-o data, copiii sunt mari si au deja propria lor viata.

Retetele pe care le stiu mamele, bunicile si matusile voastre sunt de cele mai multe ori mult mai bune decat cele pe care le gasiti in internet. Eu am de la mama o gramada de retete si "raw" si "vegane", caci mama, fiica de preot, tinea toate posturile de peste an. Si toate retetele ei au batut cartile moderne de bucatarie vegana!! Iar pe de alta parte, pastrati astfel si o relatie buna cu membrii familiei voastre, dand in acelasi timp si copiilor un exemplu bun. Caci de ce ne mai miram, ca astazi, cei mai multi copii nici nu vor sa auda ce au de spus parintii, ci cauta raspunsurile mai inainte de toate in internet?
Repet, caci nu este nevoie sa schimb o virgula, ce spuneam anul trecut in martie: Atenție la alimentația copiilor - multe carii ale dinților de lapte sunt provocate de consumul de băuturi dulci (cele mai bine le oferiți de la început băuturi neîndulcite, apa sau ceai de plante) din biberon, și ca urmare a faptului că mulți copii folosesc sticla cu biberon, ca pe o suzetă, ținând-o mult în gură, dinții având astfel mult prea mult timp contact cu lichidele îndulcite (copiii nu ar trebui lăsați să umble prin casă cu sticla cu biberon ținută între dinți!). Nici fructele uscate nu trebuie oferite copiilor fără limite, căci și ele provoacă carii! La fel și mierea de albine. Dar mai ales, nu le pervetiți gustul copiilor cu tot felul de torturi raw, budinci și alte minunății, lăsați-le cel mai bine să rămână ceva special, doar pentru anumite ocazii și oferiți-le în schimb zilnic, fructe proaspete, organice, cât mai puțin tăiate, curățate, transformate, etc.

Nu le distrugeti copiilor sanatatea cu tot felul de prajeli si de dulciuri indigeste, fiti intotdeauna constinenti ca nu le faceti copiilor astfel nicio favoare (nu am inteles niciodata de ce atatea mame considera ca fac un lucru bun, facand de exemplu clatite pentru micul dejun al copiilor?!?). Placerea gustului nu justifica in niciun fel riscurile pe care le aduce un aliment nesanatos!
Sigur ca nu veti putea scoate complet toate lucrurile nesanatoase si ca nu veti reusi sa creati o viata perfecta, acesta nici nu este scopul pe care ar trebui sa-l urmariti, caci nu duce nicaieri! Mai ales in viata de familie trebuie facute si foaret multe compromisuri, si nu trebuie sa uitam, ca nu putem impune nimanui ceva cu forta. Iar dupa parerea mea legea dragostei primeaza in orice situatie. De aceea, eu nici nu m-as certa cu parintii mei sau cu soacra mea si nici nu le-as interzice copiilor sa mearga la bunicii lor, numai pentru ca acestia nu inteleg ca nu le fac niciun bine indoapandu-i cu dulciuri. Relatia lor sufleteasca este mult mai importanta ca raul pe care il pot face cateva bomboane si o ciocolata (atata timp cat copiii nu mananca acasa dulciuri, nici nu mi-as face prea multe ganduri de cele cateva lucruri pe care le mananca in "deplasare"). As incerca poate sa educ bunicii, dar tot din proprie experienta, stiu ca este o incercare cam lipsita de speranta. Mai degraba le explicati copiilor ce este bine. Si intr-o buna zi, veti constata ca au inteles foarte bine mesajul. Ceea ce nu ii va impiedica totusi sa manance si mai departe, cu o placere deosebita, ciocolata oferita pe ascuns de bunici......

Pentru retete gatite, eu recomand in primul rand cartile doamnei Ibrian, retetele din bucataria creativa, cu felurile de mancare care contin si alimente fierte si crude sunt o buna solutie de mijloc (am inceput sa fac mai multe dintre aceste retete pentru blogul dedicat bunei doamne, ca sa profite astfel cat mai multi oameni de invataturile ei). Iar de pe blog-uri, prefer retetele Cristelei Georgescu si ale Corneliei Marin.
In ceea ce priveste cantitatea pe care "trebuie" sa o manance zilnic un copil, eu am o conceptie (care nu imi apartine, am dobandit-o dupa ani lungi de studiu, cu ajutorul unor pedagogi si a unor medici minunati) care ii scoate pe cei mai multi dintre parinti din minti: eu am incredere totala, ca ORICE copil sanatos stie exact cat are nevoie sa manance. Copilul trebuie sa invete sa-si respecte senzatiile de foame si de satietate. Si cum poate sa invete acest lucru, daca i se arata zilnic ca ceea ce simte el este fals si ca parintii lui stiu mult mai bine ce-i trebuie, indopandu-l ca pe o gasca?
Cand baiatul meu era mic, masa era si pentru noi o lupta in toata puterea cuvantului (hai mai ia o gura pentru mama, si-nca una pentru papa, pentru bunica - ajungeam sa luam la rand toate rudele, prietenii si chiar si animalele de plus...). Mi-a trebuit ceva timp ca sa pricep ca se incerca de fapt rezolvarea unor probleme, de cu totul alta natura, la masa (recomand cu caldura cartile profesorului Rudolf Dreikurs, caci ele ajuta foarte mult la intelegerea profunda a relatiei parinte-copil). Si recunosc iar foarte sincer, ca mi-a trebuit sa adun foarte multa putere, ca sa ajung sa pot lasa copiii sa decida cat mananca. Eu am dicatat ca mama doar CE se pune pe masa, dar nu si CAT mananca fiecare copil. Acest lucru functioneaza foarte bine daca li se ofera copiilor numai alimente integrale si naturale, iar intre mese nu li se dau copiilor decat fructe si legume crude, iar de baut, doar apa si/sau bauturi naturale neindulcite (ATENTIE, sucurile de fructe din comert, chiar si cele cu adevarat naturale, sunt PASTEURIZATE, caci altfel cum v-ati imagina ca ar putea sa tina un suc de portocale luni de zile fara sa se altereze??).
Totusi, nu uitati ca hrana nu este totul in viata. Si mai ales aduceti-va in fiecare zi aminte, ca o masa in familie, intr-o atmosfera plina de pace si armonie, este o adevarata binecuvantare: si pentru corp si pentru minte si pentru suflet.
Cateva reguli de baza:
- incercati sa mancati impreuna cu copiii vostri macar o data pe zi;
- nu intrerupeti masa pentru a raspunde la telefon;
- nu lasati televizorul deschis in timpul mesei (cel mult, o muzica placuta in surdina);
- nu abordati discutarea problemelor in timpul mesei;
- nu lasati sa se aprinda o cearta in acest timp;
- creati o atmosfera placuta la masa - o fata de masa curata, cateva lumanari, servetele colorate si niste flori pot face adevarate minuni;
- incepeti intotdeauna masa cu o rugaciune si multumiti de fiecare data, fie si numai in gand, pentru hrana care vi se daruieste. Caci nu este de la sine inteles sa avem ceva de mancare in fiecare zi - noi toti cei care nu am stiut vreodata ce inseamna foamea, suntem cu adevarat privilegiati ai sortii! Eu am invatat de la Parintele Teofil Paraian cea mai frumoasa rugaciune pentru masa, pe care si copiii mei o iubesc foarte mult: "Cruce-ncer, cruce-n pamant, cruce-n locul in care ma culc, cruce-n casa, cruce-n masa, ingerii prin jur de casa, Dumnezeu cu noi la masa".
Tema referitoare la alimentatia copiilor este foarte stufoasa si eu nu am pretentia ca o pot aborda integral: probabil ca am uitat multe lucruri si cu siguranta ca nici eu nu stiu, la fel ca si restul oamenilor, totul - aceste lucruri raman de fapt si mai departe un apanaj divin....
In concluzie, cuvintele cheie caracteristice unei alimentatii cu adevarat sanatoasa ar fi: NATURAL, ORGANIC, INTEGRAL (NOI). Simplu ca buna ziua, nu credeti?

Si daca stim sa ne pastram de-a pururi inima deschisa, astfel incat sa vedem si sa auzim cu adevarat ce se intampla in jurul nostru, intr-o buna zi, descoperim cu totii cat de mult ne iubeste Mama Natura si cat este viata de frumoasa!

André si Arno Stern au constituit pentru mine revelatia anului 2014. Am scris pana acum doar pe scurt despre ei, caci entuziasmul meu debordant nu poate fi exprimat decat foarte greu in cuvinte.

Cu un an in urma, proaspat intoarsa de la comunitatea ecologica Tempelhof, cu trei noi carti in bagaj, scriam: "André Stern este numele primului om care m-a marcat extraordinar in ultima saptamana, de duminica si pana astazi, i-am citit deja doua carti si i-am urmarit toate conferintele si interviurile pe care le-am gasit in Internet - caci m-a fascinat fantastic, de la prima silaba. Un om cu adevarat fericit. Si cumva, numai intalnind un astfel de om, ne dam seama cat de putini oameni cu adevarat fericiti sunt de fapt in jurul nostru.
Dar cine este André Stern? As spune pe scurt, ca André este dovada vie a adevaratului potential uman, el ne arata negru pe alb (sau in culori), cate se pot realiza in viata FARA SCOALA. André este un bun exemplu, care cu siguranta va linisti constiintele multor parinti devotati, care aleg astazi o cu totul alta cale fata de cea batatorita de catre stramosii lor - caci cu totii suntem, mai mult sau mai putin, cazuti in hipnoza generala in care se complace societatea moderna, cu totii suntem supusi presiunii de grup din partea familiei, colegilor, prietenilor, a tuturor celor din jur. Si putini dintre noi mai avem curajul si puterea de a fi "altfel": ne incumetam sa nu ne mai vaccinam copiii si sa o spunem cu glas tare, refuzam sa le mai dam medicamente de sinteza, facem tot posibilul pentru a nu-i mai include in sistemul scolar clasic, ne straduim sa-i hranim cat mai sanatos si mai natural, si dorim din tot sufletul sa-i crestem in libertate si dragoste, s.a.m.d."

Astazi, va recomand cu aceeasi mare caldura ca si anul trecut, cartile lui Arno Stern si ale lui André Stern, sunt editate in limbile franceza si/sau germana:

1. Cartea lui André Stern: "...si nu am mers niciodata la scoala" (titlul cartii in franceza: "... et je ne suis jamais allé à l´école"- in care André spune simplu si intr-un mod foarte natural povestea copilariei sale, dand astfel cititorilor posibilitatea de a-si face singuri o imagine, daca un om care nu a mers niciodata la scoala este intr-adevar de compatimit si "devine inevitabil un salbatic antisocial, analfabet, primitiv si insingurat".

Cititorul descopera repede ca André are dreptate. Caci de fapt nu este nevoie decat sa privim chipurile oamenilor din jurul nostru, si remarcam imediat cat de putini oameni cu adevarat fericiti vedem zilnic. Cei mai multi dintre oamenii pe care-i intalnim sunt incruntati si incrancenati, par nemultumiti, nelinistiti, de multe ori sunt de-a dreptul rai si plini de ura. Cu totul altfel este André. Nascut la Paris in 1971, el este astazi muzician, compozitor, constructor de chitare, jurnalist, autor care sustine regulat si conferinte. Si totul fara diploma de terminare a unei scoli, note, examene, colocvii, masterate, si... si... si...

Un film cu subtitrare in limba engleza:

Acelasi film cu subtitrare in limba franceza:

2. O carte scrisa de Arno si André Stern, despre relatia tata-fiu, urmarita peste mai multe generatii, o relatie puternic influentata de evenimentele istorice marcante ale secolului trecut: "Tatal meu, preietenul meu - Secretul fiilor fericiti".

Caci André Stern nu ar fi ajuns unde se gaseste el astazi fara tatal sau, Arno Stern. Si intalnindu-l pe Arno Stern, s-a mai daramat un zid ce-mi limita cam tare orizontul. "Semiologia expresiei", "Formulation", educatia creatoare, memoria organica, amintirile intrauterine - sunt inca ramasa cu gura casacata, sunt inca orbita de lumina ce s-a facut deodata in fata mea. Parca mi-a cazut o mare greutate de pe suflet si s-a mai rupt un lant gros din jurul piciorului - aici este de studiat enorm, nu-mi ramane decat sa va rog DIN SUFLET sa incercati sa va documentati mai departe: pentru binele vostru si al copiilor vostri, pentru binele tuturor celor din jurul vostru, pentru binele planetei minunate care ne este casa.

Arno Stern este un adevart om de stiinta, el a inventat "Jocul picturii" si a descoperit "formulatia", care este expresia memoriei organice, a codului genetic si a amintirilor intrauterine. Ca sa demonstreze universalitatea descoperirii sale, Arno Stern a calatorit de-a lungul si de-a latul pamantului, studiind diferite popoare neatinse de "civilizatie". Si a constat ceva cu totul suprinzator si nemaiauzit pentru cei mai multi dintre noi: toti copiii pe care i-a pus sa deseneze, fie ei locuitori ai junglei tropicale, desertului sau stepei, desenau acelasi figuri ca si copiii parizieni!

Arno Stern este intemeietorul scolii "Academia de joi", care mai functioneaza si astazi la Paris, unde a creat un spatiu special "Closlieu", un loc inchis si aparat, unde oamenii isi pot regasi, prin intermediul picturii, radacinile ancestrale. Arno sustine in continuare cursuri si seminare, visul meu este sa am sansa sa iau si eu parte la unul dintre ele.

3. Si inca o carte, la care André este co-autor: "Alfabet - Frica ori dragoste". Recomand de asemenea cu mare caldura si filmul cu acelasi nume al lui Erwin Wagenhofer: "98% dintre copii sunt supradotati cand vin pe lume. Dupa terminarea scolii, numai 2% mai sunt supradotati". http://www.alphabet-film.com/

Ultima dintre cartile cumparatede la Tempelhof, a fost carteaunui mare om de stiinta, un neurobiolog, profesor la Clinica de Psihiatrie din cadrul Universtitatii din Göttingen, cu numele Gerald Hüther (eu nu auzisem pana anul trecut de el), carte care poarta un titlu edificator: "Ce suntem si ce am putea fi".....De-abia acasa, am constatat ca profesorul Hüther a dovedit stiintificcorectitudinea teoriilor legate de avantajele metodelor home- sau unschooling, si a subliniat cu fiecare ocazie efectele dezastroase ale sistemului scolar actual asupra dezvoltarii armonioase a copiilor.

Cartile si conferintele profesorului Hüther sunt de mare ajutor, caci ofera o argumentatie de "beton" pentru parinti, bunici, matusi si alte persoane ingrijorate de educatia si viitorul copiilor nostri.

Profesorul Hüther termina o data pentru totdeauna si cu teoriile atat de iubite de cei mai multi dintre oameni (caci este atat de comod sa fim numai niste victime nevinovate...), care ne sugereaza ca ALTCEVA decat NOI (genele, hormonii, conditiile sociale, s.a.m.d.) ar fi raspunzator pentru felul in care suntem. Domnul profesor ne da in acelasi timp si mult curaj, ca de fapt, nu este niciodata prea tarziu sa ne descoperim si sa ne dezvoltam adevaratul nostru potential.

Tot ulterior, am descoperit cu si mai mare bucurie ca prof. Hüther are legaturi stranse cu familia Stern si va marturisesc sincer, ca m-am bucurat mult, ca pot sa ma las linistita si de un savant..... Un alt cerc se inchisese cumva atat de armonios, facandu-ma sa devin iar si iar constienta de faptul ca sunt pe maini bune, si ca nu trebuie sa-mi fac griji inutile, ca este pacat sa-mi pierd timpul cu nimicuri.

Arno Stern, André Stern si Gerald Hüther au foarte multe in comun, dar cel mai important mi se pare faptul ca ei ne fac curaj si ne ajuta sa ne recapatam increderea in noi insine si ne dau tot sprijinul necesar pentru a ne incumeta sa ne luam in sfarsit iar viata in propriile maini; ei ne invata sa fim sinceri si autentici. Si ne arata cum putem sa regasim calea catre adevarata si profunda nostra fiinta, cea creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

- www.andrestern.com

- www.arnostern.com

- http://www.gerald-huether.de

http://ecologiedeleducation.jimdo.com/

- http://oekologiedeslernens.jimdo.com/

Peste tot pe unde am ajuns in lumea aceasta minunata, mi-a placut intotdeauna tare mult sa descopar si mancarurile traditionale ale regiunii respective. Aproape in toate tarile in care am fost, am vizitat pe langa monumente, muzee, palate, ruine si celelalte minunatii pe care orice tara le are, de fiecare data si pietele cu produse autohtone. Caci cumva, mi se pare mie, ca acolo se pot invata cele mai multe lucruri despre o tara si despre oamenii ei.

Mi-a placut sa incerc sa cunosc mai indeaproape oamenii, sa vorbesc cu ei si mai ales sa-i ascult, m-a interesat cu adevarat sa descopar cum traiesc, ce vise si ce viziune asupra vietii au. Si mi-a placut sa iau cu mine, ca o amintire sufleteasca de mare valoare, cateva dintre retetele lor traditionale.

Exact asa a fost si in Maldive, unde eu m-am simtit precum Eva - nici mai mult si nici mai putin! Am trait un timp fara de inceput si fara de sfarsit, intr-o liniste desavarsita si o pace plina de armonie. Asa ca nu este de mirare, ca doua saptamani cat am stat eu acolo, am mers parca pe ape si am plutit prin vazduh (in ultmul timp mi se intampla foarte des acest lucru...)! Am venit din Maldive cu un suflet burdusit de minunile pe care le-am trait la fiecare pas si cu un corp care stia de-acum prea bine ce inseamna cu adevarat "sa fii liber ca pasarea cerului".... Caci dupa doua saptamani de umblat numai in picioarele goale, cand mi-am incaltat iar cizmele, ca sa ma sui in avionul ce trebuia sa ma aduca in iarna de acasa, am inteles dintr-o data, in ce inchisoare imi arunc benevol in fiecare zi trupul.

Reiau ce am scris mai demult despre Maldive, gandindu-ma in continuare cu aceeasi mare ingrijoarare la lumea pe care NOI TOTI tocmai o distrugem - mai jos, cateva amintiri si fotografii personale.

In hidroavion, cand ne-am ridicat de pe pamant si am avut aceste imagini in fata ochilor, eu nu am mai reusit sa-mi retin lacrimile - am inceput sa plang din adancul sufletului la vederea acestor peisaje. Este aproape ireal, ca un vis minunat.....

O fumusete atat de fragila si de delicata, care iti taie pur si simplu respiratia

Ca si cum intreaga lume ar fi un sevalet imens, pe care Dumnezeu a pictat cu mana Sa maiastra, luand numai din culorile raiului....

Plaja la sosirea noastra

O furtuna puternica se apropia amenintator de repede

Dupa furtuna: insula este de jur imprejur un morman urias de saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna permanent nisip - de ochii turistilor.....

Diguri de protectie

Bineinteles ca dupa furtuna (dimineata cand am deschis usa, am constatat ca apa ajunsese in timpul noptii pana in fata bungalow-ului), am devenit dintr-o data mult mai sensibila la problemele de mediu ale insulelor Maldive si am discutat intens pe aceasta tema cu o multime de bastinasi. Si toti mi-au povestit acelasi lucru: schimbarile masive, in special cele referitoare la nivelul apei, care au intrevenit in regiune, s-au petrecut in principiu in ultimii 10-15-20 ani, de atunci a devenit procesul vizibil cu "ochiul liber"! De aceea, aproape toate insulele sunt protejate de diguri (dar la Tsunami din 2004, insula pe care am fost noi a fost acoperita de apa, pe o inaltime de peste 1 m!!!), au de jur imprejur saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna permanent nisip - ca sa nu fie vazuti de turisti. Iar presedintele Maldivelor a inceput sa cumpere pamant in Sri Lanka si India - in caz de forta majora....

Personal, am ajuns de mai multa vreme la concluzia ca de fapt, am trait tot timpul si traim mai departe cu totii in mijlocul RAIULUI, ORIUNDE ne-am afla pe lumea aceasta, asa am simtit eu peste tot pe unde am fost eu: si in Maldive si in Germania si in Romania s.a.m.d. Daca suntem atenti si deschidem bine ochii sufletului, ai inimii si ai mintii, putem recunoaste cu mare usurinta acest lucru. Dar noi ne batem joc de natura, am distrus, trecand cu brutalitate cu tavalugul nechibzuintii noastre peste toata aceasta imensa comoara pe care ne-a incredintat-o Dumnezeu. Stiu ca eu nu pot face mult, nu am nici puterea politica, nici financiara, nu dispun de nicio posibilitate reala pentru a "misca" lumea. Dar sunt absolut sigura, ca Dumnezeu nu doreste ca eu sa stau doar cu mainile in san si sa plang numai de mila minunatului Pamant. Si uite asa, incerc si eu sa fac, macar putinul care imi sta in putere sa-l fac......

In pielea Evei....

Despre consumismul care tulbura deja profund si acest colt de lume voi povesti poate mai bine alta data. Astazi, o reteta de zile mari:

"Maldivian young coconut salad"

Nuca de cocos este unul dintre cele mai complete alimente din lume. Poate fi consumata exclusiv un timp indelungat fara ca sa apara carente in organism. Despre multitudinea substantelor vitale pe care le contine nuca de cocos, nu are rost sa mai scriu si eu, caci este plin internetul (de exemplu AICI). Eu as insista mai mult pe faptul ca am fost probabil programati genetic sa mancam acest aliment, de aceea, as recomanda sa-l consumati cu incredere, macar din timp in timp. Am citit de mai multe ori, ca in al doilea razboi mondial, medicii americani din Filipine, ramasi fara plasma, au folosit sucul nucii de cocos ca inlocuitor - nu stiu daca este o poveste adevarata sau nu, caci din pacate nu am gasit o sursa credibila care sa ofere date exacte.

Pentru oamenii din Maldive, cocotierul reprezinta o comoara nationala, caci ei folosesc absolut TOATE partile sale: nuca de cocos (care nu este de fapt o nuca) este o componenta de baza a alimentatiei traditionale; lemnul sau este folosit la constructiile caselor, mobilelor si al barcilor; din crengile si frunzele lui se fac acoperisurile caselor si tot felul de accesorii casnice. Chiar si din cojile nucilor se fac o multime de lucruri utile, as aminti in primul rand saltelele si vasele de bucatarie. Iar cand se lovesc sau se ranesc, isi dezinfecteaza si isi trateaza ranile tot cu laptele nucii de cocos!

Desigur ca valoarea nucii de cocos este maxima atunci cand este consumata ca atare, fara a fi prea mult preparata - lucru valabil pentru orice fruct, leguma, cereala sau samanta!

Unul dintre cei trei ochi ai nucii (de fapt sunt doi ochi si o gura) este moale si se poate strapunge foarte usor, chiar si cu un betisor. Se bea sucul cu un pai, si apoi se sparge coaja (se sparge foarte usor, daca este trantita cu putere de o piatra sau de o strada pietruita!) si se consuma "carnea" nucii.

Puteti vedea ochii si gura?

Mai rar chipuri atat de frumoase.....

Cand am insa multe nuci de cocos la dispozitie (in Maldive de exemplu, imi aducea gradinarul in fiecare zi cate 5 nuci), imi fac si salata din Maldive sau folosesc carnea la diferite prajituri din bucataria fara foc.

Gradinarul hotelului se suia fara niciun ajutor in cocotier!Am incercat si eu, dar nu am fost in stare sa ajung prea sus....

Si in cele din urma si reteta mult-promisa:

Salata de nuca de cocos

Ingrediente: nuca de cocos tanara ("carnea" nucii trebuie sa fie inca moale si subtire), suc de lamaie sau de limeta, ceapa, ardei iute, putin piper. Se maruntesc ceapa, ardeiul iute si carnea nucii de cocos (care se desprinde usor cu o lingurita de pe coaja) si se amesteca cu restul ingredientelor. Reteta originala era desigur si cu sare si am mancat si varianta cu frunze de coriandru, pe care eu insa nu le pot suferi, asa ca renunt cu usurinta la ele. Adaug insa, in varianta pe care am creat-o dupa gustul meu, plante din flora spontana. Si mai ales acum in primavara, salata de nuca de cocos cu frunze proaspete de leurda, papadie si usturoi salbatic este o adevarata creatie divina!

Si cand in Europa de Vest ploua si nu se mai opreste, si cand frigul umed te patrunde pana la oase, si cand soarele se ascunde in nori zile-n sir, atucni imi fac aceasta salata si ma vad parca iar la malul marii de cristal, mangaiata de un soare de aur....

Viata mea este mai plina (implinita) ca oricand, am planuri si proiecte care ar putea usor preocupa zece persoane, de aceea ma si indepartez din pacate atat de des de scopul initial al acestui blog. Va cer tuturor iertare, va asigur ca ma straduiesc din rasputeri sa corectez pe cat posibil micile deraieri, dar.....

Astazi, ma mobilizez (in cele din urma!) si va prezint o planta foarte raspandita: barba lui Aron, o planta puternic otravitoare.

Caci este VITAL sa cunoastem nu numai plantele comestibile, ci si pe cele otravitoare. In orice caz, cel mai important aspect al folosirii plantelor salbatice in alimentatie ramane: mancam intotdeauna numai plantele pe care le putem identifica cu o siguranta de 100%. Nu conteaza atat de mult, mai ales la inceput, sa mancam o paleta foarte mare de plante salbatice, este suficient la acest moment si daca consumam numai papadie si urzici culese cu propriile maini.

Si pentru ca in fiecare an primesc nenumarate mesaje cu fotografii si intrebari referitoare la "barba lui Aron", m-am hotart sa o descriu mai bine. Caci este foarte tentat sa o culegem, se gaseste la tot pasul, este stufoasa (nu trebuie sa ne chinuim prea tare ca sa adunam o cantitate mare) si arata apetisant, asa cum au descris-o multi dintre cei care mi s-au adresat, ca un soi de spanac. Barba lui Aron sau rodul pamantului sau piciorul vitelului sau porumbul cucului: planta Arum maculatum are, in functie de diferitele zone ale tarii, tare multe nume.

Toate partile plantei sunt otravitoare, dar, acum vine vestea buna, de fapt este greu, daca nu chiar imposibil, sa te otravesti cu ea, caci daca gusti numai o bucatica de frunza (asa cum am facut si pana acum, "vorbesc" iar din propria experienta si nu numai din carti si nici nu adun aici informatii, mai mult sau mai putin indoielnice, din Internet!), iti "arde" si-ti "paralizeaza" imediat toata gura (senzatia pe care o capatam dupa o anestezie dentara puternica)! Reactia instictiva, absolut corecta a organismului, este de a scuipa imediat frunza (argila si carbunele alimentar, ca antidot, sunt si in acest caz de mare ajutor!). Problematica devine toata chestiunea, doar daca barba lui Aron este pusa in smoothie sau in salate, de aceea m-am si hotarat sa va atrag astazi iar atentia: este deosebit de important sa folositi in aceste cazuri, strict numai plantele pe care le puteti identifica exact!


Asa cum am scris si AICI, barba lui Aron creste adesea in apropierea leurdei si poate fi usor confundata de catre "incepatorii in ale plantelor salbatice", mai ales cand planta este foarte tanara. Deci atentie marita! In aceatsa fotografie: leurda (in stanga jos), usturoita (la mijloc), iedera (sus) si barba lui Aron (in dreapta sus, sub iedera), planta otravitoare cu care leurda poate fi confundata, de aceea mirositi fiecare frunza de leurda si atunci nu veti mai putea avea niciun dubiu (dar sa nu mancati pana nu ati terminat de cules, caci daca mancati chiar si numai o frunze de leurda, nu-i mai simtiti mirosul de usturoi atat de bine!!)

Natura este perfecta, de aceea, ca si orice alta planta din lume, barba lui Aron are un rol foarte bine stabilit in ecosistem: constituie hrana multor fiinte, caci ea nu este otravitoare pentru toate vietuitoarele acestui pamant, ne incanta ochii cu frumustetea frunzelor, a florilor si a fructelor sale si are o contributie importanta la mentinerea echilibrului mineral al solului.

Eu i-am invatat in primul rand pe copiii mei, de la bun inceput, sa recunoasca plantele otravitoare - caci am o colectie impresionanta in gradina. Cunosc parinti care indeparteaza din gradina orice planta care ar putea constitui un pericol pentru copii, iar eu nu incetez sa ma intreb: cat de logica si de utila poate fi o astfel de actiune????

Degetelul rosu - o alta planta otravitoare, de o frumusete rapitoare si o importanta deosebita!

Desigur din unghiul bunului-simt....... Si uite asa, cu schimbarea unghiului, am ajuns eu sa fiu absolut impotriva creselor. Si a gradinitelor. Si a scolilor. Daca v-ati revenit deja din soc, m-as bucura tare mult daca ati avea rabdarea sa cititi mai departe.

Raman la parerea mea, ca locul copilului este langa mama lui si nu in institutii "specializate", mai ales in primii ani de viata (cel putin 6 - chiar credeti ca degeaba vorbeste romanul despre cei 7 ani DE-ACASA?). NIMENI nu poate suplini mama!! Va spun iar cu mana pe inima, ca daca as fi avut cu ani in urma mintea de acum, nu mi-as mai fi dat copiii sub nicio forma la gradinita (la 3 ani cand l-am dus pe fiul meu la gradinita si am vazut cum plange si cat de disperat este, l-am luat acasa cu viteza luminii, dupa numai trei zile de proba; din pacate, un an mai tarziu, aflata sub presiunea familiei, am cedat si l-am dat la gradinita - si regret si astazi decizia gresita!!), as fi facut tot posibilul sa stau acasa langa copiii mei, pentru a-i putea insoti cu vorba, fapta, sufletul si inima pe calea minunata a copilariei. Sunt ani foarte putini, care trec nemapoimenit de repede: ei nici nu se mai intorc vreodata si nici nu-i vom mai putea recupera candva, cand vom avea noi in cele din urma timp si chef sa ne ocupam de copiii pe care i-am adus pe lume. Iar toti acesti ani risipiti lasa "crapaturi" enorme in relatia parinte-copil, goluri care nu vor mai putea fi umplute cu adevarat NICIODATA. Eu si acum lucrez pe aceste "santiere" sufletesti......

Si va spun sincer, ca eu nu am inteles niciodata sensul actiunii de a merge la serviciu, doar pentru a putea plati o bona sau educatorii de la gradinita - oameni cu totul straini (de cele mai multe ori prost platiti, obositi si nu de putine ori depasiti de problemele personale) - pe mana carora sa las educatia si formarea spirituala si sufleteasca a copiilor mei. Dar desigur fiecare trebuie sa se gandeasca profund si sa analizeze ce este mai bine pentru sine si pentru copilul sau si sa ia o hotarare in consecinta.

Problema majora astazi este ca TOATE statele/guvernele nu NU FAC absolut NIMIC ca sa sprijine cu adevarat familiile, caci situatia familiilor, in special a mamelor, este la fel de tragica atat in Romania, cat si in restul lumii. Tocmai mi-am dus astazi masina la revizie (aici in Belgia) si acolo lucreaza o fata din Romania. Face curat. Nu am mai vazut-o de f. mult timp, si cand am intrebat-o ce-i face baiatul, mi-a povestit, cu mare bucurie si mandrie (ii straluceau ochii, mai ca incepeam sa plang de duiosie, asa de mila mi s-a facut de ea....), ca are acum si o fetita de 4 luni, pe care insa a trebuit sa o dea la cresa de la 3 luni, caci nu are incotro, trebuie sa lucreze. A intarcat-o la 2 luni si acum fetita este hranita cu lapte praf si borcanele, intr-o cresa oarecare, de un catre un om strain. Nu vreau in niciun caz sa judec aici mamele care TREBUIE sa se duca la munca, caci altfel nu au cum sa supraviatuiasca si nu au ce le pune copiilor pe masa - ele chiar NU au alta solutie si eu le deplang sincer. Din contra, eu vreau sa arat cu degetul, desi nu este frumos, pe adevaratul vinovat!! Si incep cu un exemplu concret: in Germania, un loc de gradinita il costa pe statul german cca. 1400€ pe luna. Eu vin acum si va intreb, cati parinti nu ar sta acasa, si in loc sa faca o munca oarecare, care de cele mai multe ori nu le face nicio placere, ar avea mai degraba si mai cu bucurie grija de copiii lor daca ar avea la dispozitie lunar acesti bani?? Dar statele nu doresc ca parintii sa se ocupe de copiii lor, caci ar putea face din ei oameni periculosi: oameni care gandesc, care judeca, care au o inima si un suflet si care nu fac ceea ce li se comanda daca nu cred cu adevarat in lucrul respectiv. Si de aceea se si agita peste tot in lumea asta apele aiurea, mai ales in timpul campaniilor electorale, si se arunca praf in ochii alegatarilor cu locurile gratuite la gradinite si scoli cu program prelungit..... Referitor la Romania, cati parinti nu si-ar educa copiii acasa daca ar primi lunar suma pe care si statul roman o plateste pt. orice copil care merge in Romania la scoala? Sistemul este gresit, invechit si complet depasit, iar noi nu trebuie sa ne lasam mai departe prostiti in fata!

In acelasi timp, este trist dar foarte adevarat, si este o alta grava problema a familiilor moderne, ca foarte multi parinti sau bunici nu mai au niciun chef sa se ocupe de copii, respectiv nepoti, si-i pun numai in fata televizorului si a calculatorului.... Noi am fost din pacate crescuti astfel incat sa nu avem incredere in noi. Nu ne cunoastem nici potentialul si nici nu banuim ce resurse imense sunt ascunse in noi. Iar aceste lucruri se manifesta negativ in primul rand in modul in care ne crestem copiii. Asa ca il aduc aici iar pe André Stern in discutie. Caci el este un om care nu a fost nicio zi la scoala, iar parintii lui nu s-au ocupat in mod special de ceea ce trebuia sa invete. Intr-adevar, mama lui a fost invatatoare (dar a renuntat sa mai lucreze in momentul in care a avut copiii, caci si ea, ca si mine, a considerat ca educatia si cresterea copiilor reprezinta o ocupatie in sine, la fel de importanta ca orice alta meserie, demna de tot respectul si de aceea si trebuie in cele din urma sa fie acceptata ca atare de catre toata lumea!!!), dar eu sunt de parere ca orice parinte, care stie sa-si foloseasca mintea, actioneaza logic si cu bun-simt, are competenta de a-si invata copiii absolut toate lucururile care conteaza cu adevarat in viata. Tatal lui André, care este un om f. respectat si bine vazut, nu a fost nici el prea mult lal scoala, caci la 9 ani a trebuit sa fuga cu familia lui din Germania si a trait pana la sfarsitul razboiului prin Franta si Elvetia prin tot felul de lagare pt. evrei. Ma gandesc aici si la bunica mea (si la Tante Sara si la domna Ibrian), care la randul ei a avut prea multa scoala, dar a avut mai multe minte si mai mult bun-simt ca multi oameni cu 2-3 facultati. Ea m-a invatat toate lucrurile cu adevarat VITALE, pe care niciuna dintre scolile pe care le-am urmat nu a stiut sa mi le transmita. Si nu diploma de facultate m-a facut sa ajung unde sunt, ci mai degraba povestile bunicii spuse cu glas duios la gura sobei. Si lectiile de viata din bucataria ei de vara sau din gradina de zarzavat, livada si de la vie.Sa ne amintim aici, si de unul dintre cei mai mari pedagogi din istoria Romaniei: Smaranda Creanga - rezultatul fantasitc pedagogiei ei, este, zic eu, incontestabil......

Este esential sa intelegem, ca nu orice om trebuie sa cunoasca neaparat calculul diferential, integral, chimia anorganica, fizica cuantica, s.a.m.d. pentru a reusi cu adevarat in viata. Un copil care creste fericit (si un copil care este neglijat atat de evident de parintii sau de bunicii sai NU are cum sa fie fericit) are incredere in sine, este echilibrat psihic, fizic si sufleteste, are dorinta innascuta de a invata si priveste viata cu incredere. Si daca vrei sa inveti ceva cu adevarat, poti invata la orice varsta. De fapt, toata chestiunea este foarte simpla, dar tocmai toata presiunea facuta asupra parintilor, venita din toate partile (nimic nu este intamplator, tot ceea ce se intampla este intentionat si perfect planificat si ghidat de la un nivel inalt!) are ca scop sa-i descurajeze si sa le bage frica-n oase (copiii fara scoala sunt niste salbatici, prosti, tampiti si necivilizati si alte astfel de teorii mai mult sau mai putin fantastice!), ca nu cumva sa indrazneasca careva sa faca ceva ce ar putea sa aduca prejudicii sistemului. Caci un om care se teme, care nu are incredere in el, este cel mai usor de manipulat si de controlat!

Sa nu uitam o clipa ca lumea are nevoie si de tarani si de meseriasi buni si nu numai de diplomati si de doctori in te miri ce domenii.... Un copil care are inclinatie si pasiune pentru un mestesug, va avea mult mai mult de castigat daca parintii sai il incurajeaza in directia respectiva, decat daca ii platesc meditatii ca sa intre la o facultate care nu-l intereseaza deloc. Cum bine accentua Alexander Sutherland Neill: "Studentii care nu sunt interesati de obiectul studiului lor si care isi trec examenele invatand din greu, doar prin constrangere, vor deveni apoi profesori necreativi, medici mediocri si juristi incompetenti, desi ar fi putut deveni poate zidari exceptionali, buni tehnicieni sau politisti de prima mana." Tot de la domnul Neill: "Scopul existentei copilului este de a-si trai propria viata - si nu viata pe care considera parintii ingrijorati ca ar trebui sa o traiasca, o viata care sa corespunda dorintelor parintilor, care cred ca stiu mai bine care sunt cele mai potrivite lucruri pentru copil. Astfel de interventii din partea adultilor au ca urmare numai o generatie de roboti.

Copiii nu pot fi fortati sa invete un instrument sau orice altceva, fara a-i transforma intr-o anumita masura in adulti lipsiti de vointa. Ii transformam astfel in conformisti - un lucru bun pentru societate, care are nevoie de servitori ascultatori, care merg mecanic in fiecare dimineata cu trenul de 8.30 din suburbii in oras, ea fiind o societate care se sprijina pe umerii bietului omului total infricosat si usor de manipulat. "

Si iar nu ma pot stapani si iar reiau exercitiul meu preferat de gandire: " Haideti sa ne imaginam ca Mozart s-ar fi nascut de exemplu pe 27 ianuarie 1996. Sa-l numim Mozart`96. Cu siguranta ca ar fi fost dat la gradinita, cel tarziu de la 2 ani, si apoi ar fi mers la scoala din colt; desi tatal acestui copil ar fi fost tot violonist la orchestra din Salzburg, nici nu s-ar gandit vreo clipa sa se ocupe personal de educatia copiilor sai. Mie-n suta ar fi avut televizor in camera, Nintendo pe noptiera, calculatorul pe masa si telefonul mobil in buzunar. Ca in orice familie de muzicieni, cu siguranta ar fi fost si copilul Mozart ´96 dat la o scoala de muzica, nu poate pentru ca ar fi avut talent, ci mai degraba ca sa duca mai departe traditia familiei, dar cu atata scoala normala, aparate, distractii, cumparaturi, etc. chiar credeti ca ar fi avut timpul si linistea sa cada in contemplatie si sa patrunda in lumea profunda a muzicii asa cum a facut-o adevaratul Mozart? Si mai conteaza oare ca Mozart nu stapanea cu siguranta calculul integral si poate nu avea decat o vaga idee despre legile fizicii si chimiei? Caci chiar si fara aceste lucruri, el a reusit ceva mult mai maret: a daruit omenirii comori si valori incomensurabile si nemuritoare.

Vesnicul copil Mihaela Walter, care cu foarte putin timp in urma, la 46 de ani, a invatat de la fetita sa de 10 ani sa cante la fluier, va doreste multa pace si liniste sufleteasca si va incurajeaza sa cautati, si pana in panzele albe, raspunsul care va aduce caldura in inimile voastre! Caci numai el este cel adevarat!

Din repezeala, am uitat cea mai mare lectie de viata SI de pedagogie pe care am primit-o astazi cu tare mare bucurie:

Cele mai multe dintre marile personalități ale științei medicale au demonstrat în nenumărate studii clinice și de laborator, că cele mai multe boli sunt cauzate în primul rând de un mod de viață greșit. De aceea, cele mai multe boli pot fi vindecate printr-o simplă corectare a modului de viață, în primul rând prin schimbarea alimentației - pânăși Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut oficial că alimentația reprezintă adevarata cauză a 75% dintre boli. Și dacă ne amintim şi cât de mult contează nu numai ce este pe farfuria noastră, ci și ceea ce este în jurul ei, căci se știe la urma urmei de când lumea, că adeseori, chiar și numai aerul curat de munte poate face minuni în videcarea unor boli, înțelegem și mai bine că este vital să facem tot ce ne stă în putere pentru a ne îmbunătăți și a ne purifica mediul de viață. Este deosebit de important să bem apa curată, să respirăm un aer proaspăt, să avem acces la alimente naturale, să ne odihnim suficient, să avem posibilitatea să ne ocupam în liniște de noi și de familiile noastre, cu alte cuvinte, să ne satisfacem toate nevoile vitale, care nu sunt de fapt deloc multe: orice ființă de pe lumea aceasta are nevoie ca să supraviețuiască de hrană, apă, aer, soare și de Dumnezeu. Atât. Și nici omului nu-i trebuie de fapt mai mult ...

Cei mai mulți oameni au impresia că nu pot face prea multe, se simt ca și cum le-ar fi "mâinile" legate, dar eu sunt de părere că noi toți nu suntem doar niște simple victime, niște mici pioni în jocul de șah al marilor puteri și al intereselor bănești, ci eu afirm cu tărie și hotărâre,că suntem cu toții creatori și înfăptuitori ai lumii de mâine. Noi decidem astăzi, acum și aici, ce viață vom duce mâine. Și mai ales ce viață vor duce copiii noștri. Noi schimbăm "macazul lumii", adevărata putere se află de fapt în mâinile noastre. Noi decidem de exemplu ce sa va produce mâine, prin aparent simplele deciziile pe care le facem zilnic la cumpărături. Fiecare dintre noi decide în fiecare clipă, aparent numai pentru sine, dar împreună suntem o putere imensăși chiar am puteaîngenuchea orice concern, societate, guvern sau armată!
Dacă nimeni nu va mai cumpăra alimentele chimizate și puternic prelucrate (practic otrăvite) din marile magazine, producătorii vor fi obligați să caute o soluție pentru a nu da faliment și atunci ne vor oferi produsele naturale și proaspete pe care noi dorim de fapt să le cumpărăm. Dacă refuzăm să mai cumpărăm produsele rezultate din industria care trăiește pe seama animalelor chinuite și batjocorite, atunci și acești producători vor găsi în cele din urmă de cuviință să schimbe condițiile îngrozitoare în care cresc și trăiesc cele mai multe dintre animalele folosite pentru carnea, laptele, ouăle sau blana lor. Adevăratele alegeri nu mai au de mult timp loc la urna de vot, ci mai degrabă la piață, în magazine, în propriile cămine, în propria bătătură, în viața nostră de zi cu zi.

Dr. Bircher-Benner (Elveţia) sublinia deja cu peste 100 de ani în urmă, că viitorul societății se află de fapt în mâna gospodinelor și a mamelor, căci ele nasc, hrănesc, cresc și educă membrii societăților viitoare. Și dr. Brukerși dr. Schnitzer (Germania) au încercat permanent să fie un ajutor în primul rând pentru femei, să le sprijine și să le întărească poziția prin toate activitățile lor, subliniind cu orice ocazie marea putere pe care acestea o reprezintă de fapt. La fel și medical elvețian, Catherine Kousmine. Un capitol al cărții sale “Salvati-vă corpul”se numește elocvent: “Rolul principal al femeii în evoluția societăţii”.

„Există factori nocivi pe care individul izolat poate nu îi poate controla în totalitate. Dar, există un domeniu în care fiecare om este propriul său stăpân și care stă de fapt la baza viitorului său și al familiei sale. Și acesta este cu sigurantă domeniul nutriției.

Ființele umane sunt în mare parte ceea ce mănâncă, și de aceea, tocmai în acest domeniu, femeile joacă indiscutabil rolul principal: pentru că ele sunt cele care fac cumpărăturile, care pregătesc hrana și care decid ce se pune pe masă. Tot ele sunt și cele care îi învață pe copii obiceiurile bune, ele sunt cele care au influența cea mai mare în formarea gusturile și a preferințele alimentare ale copiilor.

Statisticienii nu obosesc să ne avertizeze că dacă nu se iau măsuri preventive energice, fără întârziere, destinul social, viața care ne astepata pe noi și pe copiii noștri, este un mare motiv de îngrijorare. De aceea este necesară o mobilizare în primul rând a femeilor pentru a impune societății reformele nutritive sănătoase .

Regulile nutriționale sănătoase ar trebui să fie predate în toate școlile din lume, la toate nivelele. Acestea ar trebui să fie puse în practică în toate cantinele, restaurantele și mai ales în toate bucătăriile din spitale.”

Realitatea este însă cu totul și cu totul alta. De aceea, doamna Kosumine a formulat un apel foarte clar: „Femei din toate tările, uniți-vă! Învățați totul despre o hrană sănătoasă și apoi învaţaţi-i și pe cei din jurul vostru, arătați-le tuturor că o alimentație naturală este indispensabilă pentru păstrarea sănătăţii – iar sănătatea este atât de importantă pentru noi toți, căci ea reprezintă una dintre cele mai mari surse de bucurie și de fericire în viață și cea mai mare bogăţie pe care o vom deține vreodată în întreaga noastră existența pământească. A sosit timpul nostru!

Prin greșelile făcute până acum, rasa umană este slăbita și se degenerează în continuu. Și totuși, natura este generoasă și ne permite să ne regăsim puterile și să ne vindecăm, însă numai cu condiția ca legile ei să fie respectate.

Mame tinere, punerea în aplicare a reformei alimentare, chiar înainte de concepție, și continuare cu o alimentație, așa cum natura a intenționat-o pentru ființa umană, reprezintă armele voastre, mai bine spus, instrumentele voastre de lucru pentru a crea o nouă rasă umană: orasăviguroasășisănătoasă. Merităefortul!

Când viitoarele mame au avantajul de a cunoaște această nutriție așa cum am descris-o în toate cărțile mele, cu crema Budwig în fiecare zi la micul dejun ș.a.m.d., nu numai că au o sarcină și o naștere mult mai mai ușoare și mai normale, dar prin această dietă beneficiază în primul rând copiii care urmează să se nască, şi astfel echilibrul lor fizic și mental va fi mai târziu o mare sursă de bucurie. Multe mame vin spontan să-mi spună de bucuria lor provenită din faptul că acești copii sunt deosebit de robuști, căci acești copii nu sunt bolnavicioasi, că sunt fericiți și încrezători, activi și plin de viaţă, atribute pe care orice mamă și le-ar dori pentru pruncul sau. Eu îi numesc pe acești copii "copiii Budwig ". Mai târziu, acești copii sunt evidențiați de către profesorii lor pentru puterea lor de concentrare și rezultatele lor școlare excelente, obținute fără ajutorul părinţilor. Spre deosebire de tovarăşii lor a căror alimentație este convențională, " modernă", și care nu se poate concentra mai mult de 15 la 20 de minute, copiii Budwig se pot concentra de la început până la sfârşit la o lecție cu durată de 45 de minute. Bucurându-se de o memorie excelentă, ei găsesc și timp, dincolo de activitatea scolară, pentru a studia muzica, pentru a face sport, cu alte cuvinte, pentru a trăi o copilărie normală, fericită, fără a se simți depășiți de situația lor de viață. Ei se simț la fel de bine și mai târziu și își găsesc cu usurinţă propriul loc în societate .

Ce contrast față de tinerii care au devenit din păcate caracteristici pentru societatea noastră decadentă: triști, obosiți, de multe ori bolnavi, veșnic nemulțumiți, contestatari, fără puterea de a se bucura de viață, care crează mereu dezordine, anarhie și haos, care sunt de la vârste fragede dependenți de țigări, alcool, cafea, medicamente și alte droguri. Mamelor, hrăniți-va pe voi înșivă și pe copiii voștri sănătos pentru ca să putem crea în cele din urmă o societate normală.”

Mă alătur la rândul meu apelului făcut de doamnă Koumsine cu peste 30 de ani în urmă. Visul ei încă nu s-a materializat complet, dar s-au produs totuși schimbări majore și eu mai cred cu tărie că noi avem astăzi o șansă enormă de a schimba lumea în bine. Și ar fi păcat să o ratăm. Să încercam să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a înfăptui această schimbare, astfel încât să ne putem privi fără vinovăţie, peste ani și ani, copiii şi nepoţii în ochi, cu conștiința împăcată atunci câd poate ne vor întreba: “Dar tu, tu ce ai facut atunci?”

Postarea se incheia ieri aici. Astazi doream de fapt sa fac numai corectarea textului si sa adaug retetele si fotografiile. Este ora cinci si eu m-am hotarat totusi sa-i sustin pe acesti minunati oameni si prin exemplul personal, asa cum am facut-o mereu pe acest blog. Fiica mea (implineste la toamna 11 ani) a fost crescuta dupa aceste principii. Recunosc foarte sincer ca le-am aplicat cu consecventa fortata de "soarta": la numai doua saptamani, s-a declansat neurodermita. Arata atat de rau, incat cand am ajuns intr-o sambata dimineata cu ea la medic (s-a intamplat pur si simplu peste noapte!), in sistemul de urgenta desigur, ceilalti parinti din sala de asteptare m-au intrebat terifiati, mutandu-se concomitent cateva scaune mai departe de noi: dar ce are copilul, de ce arata asa?? O alaptam, deci nu se punea decat problema corectarii masiva a alimentatiei mele. Din fericire, medicul nostru pediatru antropozof mi-a fost un adevarat sprijin si m-a ajutat enorm, ii voi ramane pentru totdeauna profund recunoscatoare. Si s-au intamplat astfel adevarate minuni. Dar la fiecare pas gresit, pielea copilului meu ma "tragea mereu de maneca", atentionandu-ma printr-un nou puseu..... Asa ca a trebuit sa fim consecventi. Si astazi se intampla exact la fel. Dar cealalata fata a medaliei m-a facut sa nu ma indoiesc o clipa ca am procedat corect: copilul acesta nevaccinat nu a luat pana acum niciun medicament de sinteza. Toate imbolnavirile (peste care a trecut cu mare usurinta) au fost tratate numai cu remedii homeopatice. NU A LUAT PANA ACUM NICI MACAR O ASPIRINA! Este un copil foarte echilibrat (pe toate planurile: fizic, mental si sufletesc), cu inima deschisa, tolerant, intelegator si care da dovada de o bunatate care m-a pus de foarte multe ori pe ganduri. Desi cand a venit in Belgia nu vorbea practic limba engleza, a invatat-o in numai cateva luni, chiar reusind la scoala sa "sara" un an intreg. Este foarte talentata si dotata in foarte multe domenii si traieste viata cu o bucurie mai rar intalnita. Este profesorul meu cel mai bun..... Mai demult, auzind ca vreau sa scriu despre ea pe blog, mi-a spus ca nu ii place acest lucru. I-am explicat insa, ca experienta noastra va folosi poate multor altor parinti si copii. I-am povestit cat de mult m-au ajutat pe mine parintii copiilor nevaccinati, atunci cand ma luptam din greu cu luarea decizei de a o vaccina sau nu. Cat de mult a contat sa constat cu ochii proprii ca si copiii vegetarieni sunt foarte bine dezvoltati si sanatosi. Cat de mult m-a ajutat pe mine sa vad ca si Lukas, si Maximilian, si Laura, si toti ceilalti copii nevaccinati si vegetarieni, pe care am avut norocul sa-i cunosc si pe care ii vedeam zilnic, imi confirmau, prin simpla lor existenta, ca sunt bine, ca se poate si ALTFEL.... Previziunile negre vehiculate in jurul nostru nu s-au implinit la niciunul dintre acesti copii. Si atunci a fost si fiica mea de acord sa scriu si eu despre ea. Mi-a permis sa o fac si de aceea va si scriu acum aceste randuri: nu ca sa ma laud, ci ca de la parinte la parinte. Cercetati, ganditi, disecati, intoarceti faptele pe toate partile si atunci veti vedea ca dintr-o data veti sti ce este mai bine sa faceti pentru voi si pentru copilul vostru! Caci in viata nu exista niciodata solutii general valabile!

Pentru partea practica: CREMA BUDWIG

"Crema Budwig" constituie baza tratametului multor medici naturalisti, i-as mentiona aici in primul rand pe dr. Catherine Kousmine si dr. Jean Seignalet.

Johanna Budwig (1908-2003) a fost o farmacista si biochimista germana (nu a fost medic, asa cum se vehiculeza pe multe bloguri din Romania), care a cercetat si demonstrat, in ani lungi de studiu, efectele binefacatoare ale acizilor grasi polinesaturati (Omega 3 si 6), in special in tratarea multor boli incurabile grave, inclusiv a cancerului (da, ea este cea care a reintrodus practic uleiurile nerafinate de in si floarea soarelui in alimentatie, este primul om de stiinta care a subliniat efectele pozitive si importanta deosebita ale acestor grasimi sanatoase in vindecarea si refacerea organismului uman!).

Dr. Kousmine a recomandat, cu putine exceptii, crema Budwig cu branza de vaci (foarte important insa, branza de vaci, respectiv laptele, TREBUIE sa fie neaparat produse NATURALE, nepasteurizate!!), dr. Seignalet a creat o varianta vegana a cremei Budwig (amandoi medicii au pastrat, in ciuda modificarilor aduse, numele de "crema Budwig" in semn de omagiu si de recunoastere a meritelor d-nei Budwig - cata deosebire de plagiatorii care domnesc astazi pe bloguri...) pe care si eu o mananc cu mare placere.
Dar eu nu as fi eu, daca nu as schimba cat de putin orice reteta. Mai jos retetele mele, adaptate propriului gust, obisnuiesc sa fac crema Budwig in doua variante: dulce si sarata.

Crema Budwig ca Müsli (pentru o portie):
- seminte de in, susan, floarea soarelui inmuiate peste noapte si macinate;
- fulgi (numai proaspeti facuti - aspect deosebit de important, fulgii cumparati la punga nu mai au absolut NICIO valoare nutritiva!) de ovaz sau hrisca;
- lapte sau smantana de banana (se mixeaza o banana bine coapta cu o jumatate de pahar de apa), care se amesteca pana la omogenizare cu 1 lingura de ulei de in presat la rece si cu zeama de lamaie;
- nuci maruntite, cateva stafide si eventual inca un fruct de sezon.

Corect este sa se manance bananele numai cand arata asa: coaja are pete, dar in interior, banana este perfecta. Caci numai acum s-au incheiat toate transformarile si este cel mai usor asimilabila!!

Dispozitivul de facut fulgi

Crema Budwig ca supa crema de rosii si ardei:
- se mixeaza un ardei mare si o rosie mai mica;
- se amesteca cu 1 lingura de ulei de in (eventual si o lingura de ulei de floarea soarelui) presat la rece si cu zeama de lamaie;
- se adauga ceapa si usturoi taiate marunt;
- se adauga seminte de in, susan, floarea soarelui inmuiate peste noapte si macinate si fulgi proaspeti de ovaz sau hrisca;
- se pun si si verdeturi si/sau alte mirodenii (eu imi pun cateodata curry indian).

Pentru o intelegere mai buna a retetei, aici un film despre preparea practica a cremei Budwig in varianta clasica:

Profesorul Werner Kollath (1892-1970), medic, profesor de igiena si nutritionist german, a fost un adevarat mare om de stiinta, care s-a aflat intreaga sa viata numai in cautarea adevarului si nu s-a lasat influentat sau controlat nici de industria alimentara, nici de cea farmaceutica, reusind sa ramana permanent credincios numai convingerilor proprii, care au oglindit intotdeauna rezultatele cercetarilor sale foarte amanuntite si indelungate.

Werner Kollath ne-a lasat o mostenire de o foarte mare valoare, care a fost preluata din fericire de multi dintre marii medici naturalisti: dr. Bruker, dr. Schnitzer, dr. Evers etc. Si mai multi i-au preluat ideile, uitand insa sa spuna de unde s-au inspirat - dar ce sa facem acesta este mersul acestei lumi.....

Ideea centrala a studiilor profesorului Kollath poate fi sintetizata foarte simplu: "Lasati hrana sa fie cat mai naturala posibil!". Iar scopul pe care profesorul Kollath l-a urmarit mereu a fost unul nobil: prezentarea nutritiei intr-un mod cat mai general si mai simplu, accesibil oricarui om, indiferent de pregatirea sa profesionala sau gradul sau de inteligenta. El nu a scris carti pentru colegii de specialitate, ci pentru popor. Caci a dorit sa dea lumii cheia unei sanatati bune, eliberand-o in acelasi timp de o multime de conditionari, frici si mecanisme de control. Profesorul Kollath nu a incercat niciodata sa controleze oamenii prin frica (asa cum fac foarte multi terapeuti si nutritionisti, care in primul rand isi sperie pacientii, lasandu-i pe acestia sa creada ca fara ajutorul lor nu vor reusi sa supravietuiasca - absolut logic, caci un pacient "pe vecie" este o buna si constanta sursa de venit!), din contra, el a subliniat cu orice ocazie, ca actul nutritiei este cat se poate de simplu si ca ORICE OM are competenta necesara pentru a alege hrana sanatoasa necesara propriului organism!

Cartea sa "Ordinea hranei noastre" (Die Ordnung unserer Nahrung - Hippokrates Verlag, Stuttgart/ Karl F. Haug Verlag, Heidelberg - prima editie a aparut in 1942!) reprezinta o piatra de rascruce in stiinta nutritiei moderne, o recomand cu cea mai mare caldura oricarui om interesat de tematica nutritiei.

Mai jos, schema simplificata a ordinii hranei noastre. Dupa cum bine se poate observa, profesorul Kollath face o mare diferenta intre lucrurile care ne hranesc cu adevarat organismul si cele care de fapt doar ne umplu burta si ne satura:

HRANA (nutrimente)			MANCARE (produse care ne satisfac foamea)
I) naturale	II)modficate mecanic	III)modificate fermentativ	IV)tratate termic	V) produse conservate	VI)produse preparate industriale
nuci, seminte cereale fructe legume	uleiuri faina, tarate salate, sucuri salate, sucuri	drojdii aluat, terciuri nefierte musturi muraturi	paine, terciuri si alte produse din faina integrala fructe fierte sau coapte mancaruri (legume fierte, coapte, prajite)	prajituri si alte produse din cereale cu aditivi marmelade, fructe confiate, suc de fructe la sticla conserve de legume obtinute prin adaugarea de aditivi, sucuri la sticla	produse de patiserie preparate industrial produsele de legume si fructe obtinute industrial
oua crude lapte crud	scoici unt, smantana	carne si peste afumate sau uscate lapte batut, produse lactate din lapte crud	mancaruri gatite de carne si peste, oua gatite branza si alte produse din lapte pasteurizat	conserve de carne, peste lapte omogenizat, condensat	preparatele industriale din carne, oua, peste, lapte
apa naturala de izvor	apa de la robinet	vin, bere, ceai preparat la rece	extracte, ceai fiert, cafea de cereale	vin, bere cu aditivi	alcool distilat, bauturi acidulate etc.

Concluzia este simpla ca buna ziua: in grupa I valoarea nutritiva a alimentelor este cea mai mare si scade continuu pana la grupa VI. Deci se consuma cat mai multe dintre lucrurile din grupele I, II si III, lucrurile din grupa IV pot fi consumate cu moderatie (de catre oamenii sanatosi!), iar cele din grupe V si VI trebuie evitate complet (sunt practic toxice pentru orice organism)!

Cu alte cuvinte, exprimat poate putin cam dur: le faceti copiilor vostri o favoare mult mai mare daca le dati un mar in mana, decat daca le faceti o prajitura cu mere......

Foarte multi oameni sunt derutati de nivelul extrem de mare al informatiilor referitoare la nutritie din Internet (informatii care sunt de cele mai multe ori contradictorii), cei mai multi ajungand la un moment dat sa nu mai aiba nicio idee clara despre ceea ce trebuie sa manance si ce nu. De aceea, sper ca acest tabel va aduce totusi mai multa lumina in acest domeniu foarte controversat.

Profesorul Kollath a subliniat mereu ca idealul nu va putea fi probabil atins vreodata si ca toate ideile cuprinse in cartile sale sunt linii directoare, declinand in acelasi timp orice urma de fanatism.

Binecuvantandu-l pe domnul profesor Kollath, ma opresc astazi aici, dandu-va mai departe numai doua citate minunate. Dar cu siguranta voi continua altadata, caci munca domnului profesor este pur si simplu de neinlocuit si este mare pacat sa nu fie cunoscuta de cat mai multi oameni!

"Cele mai multe boli sunt provocate de om insusi printr-un mod gresit de viata. Dintre toate aceste cauze, modul de hrana constituie cauza principala a bolilor. De aceea, omul trebuie sa respecte natura si darurile ei, respectandu-si in primul rand hrana!"

"Nu este nevoie ca oamenii sa fie invatati cat de multa hrana este necesara pentru a supravietui, ci mai degraba ei ar trebui invatati cat de putina hrana satsisface deja nevoile organismului, in cazul in care aceasta este aleasa corect-oameniitrebuie sa afle de aceea in primul rand care dintre alimente sunt benefice sanatatii.Nu o cantitate marita de hrana, ci un consum intelept si modest slujeste cu adevarat sanatatii!"

Nota: Ma scuz pentru calitatea tabelului. Cand editez postarea, tabelul are toate liniile si se gaseste la locul lui. Cand o public, tabelul se transforma de la sine putere, iar mie mainile-mi sunt legate si nu pot face nimic-nimicut.....

Despre Alexander Sutherland Neill nu s-a scris prea mult in limba romana, desi teoria creata de el (pornind de la experienta si studiile lui Homer Lane) reprezinta in fapt, baza mai tuturor conceptelor moderne de educatie. Cine nu l-a citit inca pe A.S. Neill, a pierdut enorm. Culmea este, ca o singura carte de-a lui cuprinde informatii mai valoroase si mai complete ca intrega opera a multora dintre autorii "moderni". Neill va va raspunde la absolut toate intrebarile legate de cresterea si educatia copiilor pe care le aveti, ba mai mult, va va ajuta sa va cunoasteti si sa va intelegi cu adevarat nu numai copiii, ci si pe voi insiva, pe parintii vostri, pe oamenii de langa voi. Caci toate cartile lui nu sunt numai simple teorii, tesute si elaborate in mintea sa si experimentate cu cativa copii. Nu, nici vorba de asa ceva! De-a lungul intregii sale vieti, prin mana lui Neill au trecut mii de copii; iar Neill a fost un adevarat dascal, un invatator in sensul originar al cuvantului, un om care a cautat sa actioneze numai in interesul copiilor, numai spre binele lor si de aceea, a activat toata viata sa ca profesor, pana la moartea sa, la varsta de 90 de ani.
Gasesc ca cea mai potrivita pentru a-l cunoaste pe A.S. Neill, este cartea"Summerhill. A Radical Approch to Child Rearing", Hart Publishing Co, N.Y. - 1960, care a fost tradusa in foarte multe limbi, devenind astfel accesibila multor oameni.

Desigur ca nu pot sa nu fiu teribil de trista, ca astazi, in Romania, sunt traduse si publicate atatea carti (tare multe inutile si numai cu valoare de maculatura), si tocmai asa un mare pedagog este trecut sub tacere - in special, tocmai de cei care-l copiaza cu nerusinare.

Asa ca am sa incerc in continuare, sa vi-l aduc pe A.S. Neill mai aproape: astazi, la 130 de ani de la nasterea sa.... Traducerea si adaptarea unor scurte citate imi apartin, din pacate nu posed drepturile de autor pentru a face o traducere cum s-ar cuveni. Dar poate cunoaste cineva un editor curajos, cu viziuni largi si care si-ar putea permite sa-l traduca si sa-l publice pe Neill si in limba romana???

A.S. Neill s-a nascut in Scotia pe 17 octombrie 1883 si a devenit dupa terminarea universitatii profesor la o scoala de stat (ca si tatal sau). Dar fiind un mare iubitor de oameni, el nu a rusit sa se impace cu sistemul de dresura practicat in scolile oficiale. Astfel incat, in 1921 infiinteaza celebra scoala-internat Summerhill, pe care o conduce pana la moartea sa in anul 1973.

Neill este absolut convins de natura buna a copilului.Convingerea sa de neclintit este ca toti copiii nu vin pe lume ca hoti, lasi sau roboti lipsiti de suflet, ci toti copiii au capacitatea de a iubi viata si de a fi interesati de ea. Scopul educatiei, de fapt scopul vietii, este de a face totul cu bucurie, pentru a deveni un om cu adevarat fericit. Pentru Neill, a fi fericit inseamna a fi interesat de viata - si numai un om fericit isi poate trai viata din plinul personalitatii sale. De aceea, nu este suficient sa fie dezvoltate in scoli numai capacitatile intelectuale, ci ar trebui neaparat cultivate si sustinute si capacitatile emotionale. Neill atragea intotdeauna atentia, ca in societatea moderna, se mareste tot mai mult prapastia dintre intelect si sentimente. Omul din ziua de astazi percepe din ce in ce mai mult ceea ce traieste doar prin intermediul puterii sale de intelegere, in loc sa reactioneze direct prin ceea ce ii dicteaza inima sa, prin ceea ce vad ochii sai sau aud urechile sale. Ne invatam de mii de ani copiii sa faca numai ceea ce trebuie sa faca ca sa fie pe placul adultilor si nu ceea ce simt ei cu adevarat si ceea ce considera ei ca este corect!

Neill considera ca pentru ca orice copil sa devina intr-o buna zi un adult sanatos si fericit, el trebuie sa invete sa fie un individ independent, care sa se descurce singur cu lumea din jurul sau, in orice situatie. El trebuie sa dezvolte capacitati care sa-l ajute sa perceapa lumea mental, emotional si artistic, fara a fi nevoit sa apeleze la ajutorul altor oameni. Neill a privit foarte critic societatea, subliniind mereu faptul ca societatea nu cauta sa creeze indivizi cu o personalitate proprie, ci mai degraba o multime, o masa. Si de aceea Neill nu a incercat niciodata sa educe copiii pentru a-i face sa se adapteze la regulile existente: el a dorit ca ei sa devina "oameni fericiti, a caror scala de valori nu se bazeaza in primul rand pe ´a avea mult` sau ´a consuma mult`, ci mai degraba pe ´a fi mult`".

Citate extrase din cartea "Summerhill":

"Caci nu exista copii cu probleme. Exista numai parinti cu probleme. Sau mai bine spus: exista numai o omenire cu probleme!"

"Ma adresez parintilor, pentru ca dupa parerea mea, un copil dificil a devenit dificil doar prin cresterea sa gresita. Un copil dificil este un copil nefericit. Acelasi lucru este valabil si pentru adultii dificili. Un om fericit nu a comis niciodata un furt sau un omor. Crimele, jafurile, ura, razboaiele apar numai din nefericirea oamenilor."

"Trebuie sa cream o scoala adaptata copiilor si nu copii adaptati scolii."

"Copiii crescuti in libertate nu se lasa asa de usor influentati. Caci lor nu le este frica. Si acesta este cel mai bun lucru care-l putem dori unui copil."

"Scopul existentei copilului este de a-si trai propria viata - si nu viata pe care considera parintii ingrijorati ca ar trebui sa o traiasca, o viata care sa corespunda dorintelor parintilor, care cred ca stiu mai bine care sunt cele mai potrivite lucruri pentru copil. Astfel de interventii din partea adultilor au ca urmare numai o generatie de roboti.

"Studentii care nu sunt interesati de obiectul studiului lor si care isi trec examenele invatand din greu, doar prin constrangere, vor deveni apoi profesori necreativi, medici mediocri si juristi incompetenti, desi ar fi putut deveni poate zidari exceptionali, buni tehnicieni sau politisti de prima mana."

"Multi dintre asa-numitii pedagogi sunt convinsi ca nu conteaza ce invata copilul, important este sa i se predea ceva. Si ce mai poate atunci profesorul sa faca, decat sa predea ceva si sa vada in predare principala sarcina a scolii, atata timp cat scolile raman ceea ce sunt: fabrici, in care se produce ´material uman`?"

"Nu am nimic importiva invatatului, dar joaca este dupa parerea mea mult mai importanta. Caci invatatura este importanta, dar nu pentru oricine. Intr-o biografie a lui Nijinsky, este mentionat faptul ca acesta nu a reusit sa treaca examenul de bacalaureat la liceul din St. Petersburg, dar fara acest examen nu ar fi putut fi primit la Academia de Stat de Balet. Nijinski nu putea insa sa invete ce ar fi trebuit sa stie pentru acest examen, deorece gandurile sale erau in alta parte. Asa ca a fost inscenat pentru el un examen: rezultatele i-au fost direct inmanate cu foile de examen...... Va imaginati ce pierdere ar fi fost pentru intreaga lume, daca Nijinski ar fi trebuit sa treaca cu adevarat acest examen?"

"Fiecare copil are in el un Dumnezeu. Incercarile noastre de a modela copilul, il vor transforma pe acest Dumnezeu intr-un diavol. Copiii vin la scoala mea ca niste mici diavoli, care urasc lumea: sunt destructivi, lipsiti de maniere, mincinosi, hoti, violenti. Dupa 6 luni, ei devin copii fericiti, sanatosi, care nu pot face niciun rau."

Aici, Anthony de Mello (de la care am auzit si eu pentru prima data de Summerhill) despre A.S. Neill, asa cum marturisea si in cartea "Awareness": "Aceasta carte este cu adevarat demna sa fie citita! Mie mi-a schimbat cursul vietii si modul de a privi oamenii. Am inceput de-atunci sa vad MINUNI."

"Sunt convins ca scopul vietii este fericirea - adica interesul de a trai. Educatia trebuie sa fie o pregatirea pentru viata. Societatea actuala insa nu are prea mult succes in acest domeniu. Sistemele noastre educationale, politice si economice duc la razboaie. Stiinta medicala nu a reusit sa invinga bolile. Religiile nu au reusit eradicarea nici a hotiei, nici a crimei.

Hai sa ne punem cateva intrebari incomode! De ce sufera oamenii de mai multe boli decat animalele? De ce se urasc oamenii si se omoara in razboaie, in timp ce animalele nu fac asa ceva? De ce mor din ce in ce mai multi oameni de cancer? De ce se sinucid atatia oameni? De ce exista atatea infractiuni sexuale? De ce exista antisemitism? De ce exista discriminare rasiala?"

"Teama parintilor de viitor este o baza proasta pentru sanatatea copilui. Un filistin ar spune: Considerati deci ca este un succes daca un copil ajunge numai un sofer de camion? Criteriul dupa care eu judec succesul unui om, este capacitatea lui de a lucra cu bucurie si de a duce o viata implinita."

"Asteptam sinceritate de la politicienii nostri (atat de departe merge optimismul omenesc), de la judecatori, profesori si medici. Si totusi, ne crestem copiii astfel incat ei nu vor indrazni sa fie sinceri. Societatea este dusmana libertatii. Societatea - marele morman - este conservativa si uraste gandirea noua. Moda intruchipeaza cel mai bine aceasta aversiune a societatii fata de libertate. Masa cere uniformitate - astazi cei mai putini oameni mai indraznesc sa nu se preocupe de hainele corecte."

"Copiii se gasesc pe sine insisi, daca li se permite sa fie ei insisi!"

Asa cum spunea si Erasmus von Rotterdam: "Conditia esentiala pentru a fi fericit este dorinta de a fi cel care esti cu adevarat."

"Daca ati folosit vreodata propozitia: "Cand eram eu de varsta ta, eram...", atunci faceti o nemaipomenita greseala. Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie. Motto-ul meu pentru educatia de acsa: Lasati in numele lui Dumnzeu oamenii sa-si traiasca prorpia viata! Aceasta atitudine se potriveste in orice situatie!"

Cum putem face copiii sa devina fericiti? Raspunsul meu este: renuntati la orice constrangere. Dati-i copilului posibilitatea sa fie el insusi! Nu incercati sa-l invatati permanent ceva! Nu-i tineti predici!! Nu-l obligati sa faca ceva! Nu-l situati pe un piedestal! Poate ca nu sunteti de acord in totalitate cu mine. Daca refuzati raspunsul meu, nu va mai ramane decat sa gasiti dumneavoastra unul mai bun."

A.S. Neill a pornit de la cuvintele lui Khalil Gibran, pe care ar trebui de fapt sa le cunoasca orice parinte:

"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii, Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

Fragment din "Profetul" (1923) de Khalil Gibran, traducerea Radu Cârneci.

Si ca de obicei in incheiere, pe scurt si din experienta personala. Copiii mei sunt deja mari, au 14 si 10 ani. Am facut in toti acesti ani greseli cu carul, care in parte nu mai pot fi corectate. Dar asa este in viata, trecutul nu se mai poate niciodata schimba. Astfel incat nu-mi mai ramane decat sa privesc totul cu multa ingaduinta si intelegere: caci atata am stiut eu la momentul respectiv.... Important este sa NU mai repet iar si iar acele greseli si cel mai bine este sa raman mereu deschisa si in cautarea adevarului. Acelasi lucru este valabil si pentru parintii mei, care au facut toate greselile numai din marea lor dragoste si din grija pentru mine: caci in spatele fiecarei decizii pe care au luat-o, s-a aflat numai gandul la fericirea mea si la binele meu. Atata au stiut ei si atata au facut. Sigur ca le-as putea purta pica vesnica, dar eu m-am hotarat sa le accept si sa le iert greselile si asa am reusit sa am acum, la batranete, o relatie sufleteasca cu parintii mei mai buna ca niciodata. Va recomand din tot sufletul aceste exercitii de gandire, s-ar putea sa va deschida cu totul si cu totul noi cai.
Si inca o poveste foarte noua, despre cum am reusit eu sa pun, cat de cat, in practica lucrurile invatate de la A.S. Neill.
"Fiica mea are la scoala un nou profesor de vioara, Daniel, un slovac cu un talent muzical iesit din comun si cu insusiri perfecte de dascal. Toti copiii au facut progrese enorme de cand a inceput el sa lucreze cu ei. Pe mine m-a luat deoparte la scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze cu fetita mea, si mi-a spus ca a constatat ca ea are un talent muzical iesit din comun si ca daca ar exersa ar putea deveni o mare violonista, caci are toate atributele care sunt absolut necesare pentru aceasta (de ce credeti ca desi multi copiii nu fac decat sa exerseze toata ziua un instrument - obligati de parinti, desigur - nu ajung totusi cu totii mari muzicieni?). Eu, care nu am fost in stare sa devin pianista de exceptie care mi-ar fi placut sa devin in copilarie, m-am simtit foarte fericita si plina de entuziasm si i-am spus acasa copilului:
- Daniel mi-a spus, ca esti foarte talentata si ca daca incepi sa exersezi serios, poti ajunge o mare violonista.
Raspunsul primit, direct, fara nicio ezitare, m-a pus foarte tare pe ganduri si, de ce sa nu recunosc, la grea incercare:
- Stiu, Daniel mi-a spus si mie, dar eu NU vreau.
Povestea se incheie foarte simplu: de atunci, am incetat sa o mai oblig sa exerseze atunci cand ea nu vrea, cand ea considera ca are altceva, mult mai important pentru ea, de facut..."

Am spus de mai multe ori, ca nu mi-a venit deloc usor si mi-a luat tare mult timp sa inteleg toate aceste lucruri. Si eu gandesc cu adevarat acum, ca e absolut indiferent daca copiii mei vor face o facultate sau nu: important este sa o faca pentru ei, pentru ca ei doresc sa invete ceva pentru viata lor si nu pentru mine, ca sa ma pot fali eu cu acest lucru!! In viata mea, am cunoscut oameni care au atins pozitii incredibil de inalte in cariera lor - dar au ramas niste oameni complet nefericiti. Si am cunoscut si oameni care nici nu au iesit din satucul lor de cateva sute de locuitori, nici nu au facut mai mult de cele cateva clase ale unei scoli primare: lucruri care nu i-au impiedicat insa sa aiba o viziune mai larga asupra lumii ca multi alti oameni umblati si invatati nevoie mare, cateodata si cu 2-3 facultati. Si iar apelez la exemplul meu favorit - Cat conteaza toate lucrurile materiale pe care le dam copiilor, daca noi nu ii ajutam sa inteleaga adevaratul sens al vietii, daca nu le dam lectiile cele mai importante de viata cum ar fi: omenia, bunatatea, iubirea aproapelui, toleranta, acceptanta, dragostea si respectul pentru tot ceea ce ne inconjoara, recunoasterea maretiei creatiei lui Dumnezeu, s.a.m.d.? La ce-ti foloseste frumusetea, la ce-ti ajuta milioanele de la banca, masinile din garaj, casele din toate colturile lumii, succesul international, daca tu nu stii sa fii fericit si multumit cu tine insuti si sa traiesti in pace si armonie cu tot ceea ce te inconjoara? Viata ne-a dat si continua sa ne dea o multime de triste exemple: Marilyn Monroe, Elvis Presley, Romy Schneider, Madalina Manole si multi altii - lista oamenilor fumosi, bogati, cu o cariera de succes si profund nefericiti este de-a dreptul interminabila.
Eu cred in cu totul alte valori, si de aceea, daca copiii mei vor fi fericiti ca gunoieri, agricultori sau cine stie ce vor ajunge, eu voi fi la randul meu foarte multumita si mandra de ei. Si sunt pregatita, din tot sufletul, sa-i sprijin sa mearga pe drumul lor, oricare ar fi el - caci sunt absolut convinsa, ca nu conteaza CE faci, atata timp cat faci lucrul respectiv cu bucurie si entuziasm.

"Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie." - A.S. Neill

Andreea (care deplangea la randul ei inca din 2010 faptul ca Neill nu a fost tradus in limba romana) a tradus mai multe texte si pe blogul "Dezvaluiri!"veti mai gasi multe alte lucruri interesante.

Aici si un scurt documentar despre Summerhill:

Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis si link-ul filmului artistic (eu as fi spus, ca am vazut o varianta cu subtitrare in limba romana, dar s-ar putea sa ma insel...):

Raman in continuare un adept al simplitatii in bucatarie, dar pentru ca tot mai am muuuuuulte nostalgii culinare si pentru ca familia mea tot nu este inca dispusa sa renunte nici la gateli si nici la pregateli, ma regasesc mereu si mereu pe o cale de mijloc, printre compromisuri si tot felul de spagaturi sufletesti, intre bucataria conventionala si o alimentatie sanatoasa.

Maioneza este in continuare o TEMA pentru mine (tocmai de aceea am adunat deja atat de multe retete de maioneza: AICI, AICI si AICI!). Probabil pentru ca eu, fiind alergica la oua, am avut intotdeauna (asa cum sublinia dr. Sigrid Flade, un alergolog cu mare experienta din Germania, persoanele alergice poftesc cu lacomie tocmai la alimentele care le provoaca reactii alergice!) o mare slabiciune pentru oua (gatite sub orice forma), maioneza, bezele, creme si alte mancaruri bazate in principal pe oua. Multi ani, cand nu stiam ca eu nu POT sa mananc oua, ne minunam acasa foarte tare, cum de se facea, ca in fiecare an de Paste, intotdeauna mie mi se facea rau de la oua. Trebuie sa fii destul de slab la minte ca sa nu-ti dai seama ca e imposibil ca aceeasi persoana sa nimereasca un ou stricat in fiecare an, dar noua nu ne-a dat prin cap ca in spatele "raului" meu ar putea fi o alergie. Din pacate nici medicilor la care am cautat ani de zile un ajutor. Chiar si testul de alergii pe care l-am facut cu multi ani in urma, pe vremea cand mancam de toate, a iesit negativ. De-abia cand am incetat sa mai mananc oua, lapte si carne, mi-a iesit testul de alergii pozitiv, doar din acel moment mi s-a spus ca sunt clar alergica la oua, lactate si proteina animala........

Pentru ca am facut maioneza din piure de migdale pentru o actiune la scoala si pentru ca 5 persoane mi-au cerut reteta si copiii s-au batut pur si simplu pe ea, am facut mai multe fotografii pas cu pas si pentru blog. Caci aceasta reteta este o varianta foarte buna, ca dip, pentru copii si adulti care nu mananca cu placere legume. Si cred ca cele mai multe dintre doamnele (sau domnii?) care citesc aceste randuri, dau din cap aprobativ, cu multa intelegere......

Maioneza vegana din piure de migdale

Ingrediente:

- piure de migdale sau faina de migdale (cel mai bine proaspat macinata), zeama de lamaie, ulei presat la rece, usturoi (facultativ), sare, piper (la o lingura de piure de migdale, cca. 100ml ulei si zeama de la o jumatate de lamaie - se gusta si se urmareste atingerea consistentei de maioneza normnala).

Aceasta maioneza NU SE TAIE, oricine poate sa o faca, seamana foarte bine cu maioneza normala si pana acum toti cei carora le-am oferit-o au mancat-o cu mare placere.

Mod de preparare:

Se amesteca piureul de migdale cu zeama de lamaie si uleiul pus incetisor (dar nu e necesar sa fie pus cu picatura ca la maioneza normala, se poate turna mai mult dintr-o data), se adauga si celelalte ingrediente si gata este maioneza, in cel mult 10 minute!

Eu ii adaug si arpagic verde sau cozi de ceapa verde, patrunjel si marar, curry, piper cayenne etc.: se pot face combinatii si variatiuni la infinit! Poate fi folosita ca sos la salate sau ca dip pentru diferite legume. Pofta foarte mare!

Purtam in spate o multime de convingeri (gresite) impregnate de parintii, bunicii, prietenii, profesorii nostri: caci ei ne-au dat mai departe numai atat cat au stiut ei la timpul respectiv. Dar daca ei mai aveau inca o scuza, caci nu existau cu cativa ani in urma atat de multe surse de informare, noi nu mai avem NICIUNA! Sanatatea este astazi cu adevarat doar o chestiune de informare!
"Nu intra in apa rece, ca racesti!" este un exemplu care ilustreaza perfect astfel de convingeri invechite si depasite. Caci apa rece este de fapt o adevarata binecuvantare pentru organismul uman!
Dr. Bruker reactiona, mai ales in ultimii ani de viata, de-a dreptul agresiv cand ii spunea cineva: "Am stat langa o fereastra deschisa, m-a tras curentul si am racit". Replica intotdeauna raspicat: "Te-a tras curentul la masa! De la ce-ai mancat ti se trage raceala si nu de la fereastra deschisa!". Racim pt. ca sistemul imunitar este slabit, boala nu vine niciodata din exterior, ci din launtru!! Si tocmai de aceea, o parte importanta a cursului pt. consilierii de sanatate din cadrul Societatii pentru Consultanta de Sanatate a domnului dr. Bruker o constituie tocmai exercitiile de calire dupa preotul Sebastian Kneipp (care s-a autovindecat de tuberculoza, dupa ce medicii vremii sale nu-i mai dadusera nicio sansa de supravietuire: doar cu .....bai de apa rece).

Si dr. Galina Schatalova punea mare accent pe calirea organismului cu apa rece, iar una dintre coloanele de baza ale sistemului de sanatate creat de Goltis este de asemenea calirea organismului cu apa rece.

Galina Schatalova, la peste 70 de ani, facand jogging prin zapada.

Pe 5 aprilie 2014, am luat parte la un alt seminar Goltis in Padurea Neagra (Germania). Seminarul s-a terminat in apa parului din sat (la o altitudine de aproximativ 900m), temperatura aerului era de 8°C, a apei nu o stiu, dar e usor de imaginat.... Eu nu am stiut si nu aveam costum de baie la mine, asa ca am intrat numai cu picioarele in apa (te taia!) si am facut fotografii. In schimb Alex, conducatorul seminarului si Anja mi-au facut o demonstratie de zile mari.

Toate tratamentele cu apa rece se fac in mod treptat, organismul trebuie intotdeauna pregatit foarte bine. Noi aici eram dupa un training de 5 ore, iar Alex si Anja sunt amandoi profesori de fitness!

Inainte de a intra in apa, am improvizat cu Anja o mica "bataie" de incalzire (si de eliberare a agresivitatii acumulate in noi ) si am facut cu Alex genoflexiunile tipice lui Goltis. Nici nu va pot spune cat de mare este diferenta fata de genoflexiunile executate normal, eu ca FOST bolnav de artroza (in cazul meu, tocmai genunchiul drept a fost primul care a cedat cu multi ani in urma, cand medicii mi-au si spus ca nu voi mai putea face sport niciodata - hahahaha, bine ca nu i-am crezut si am cercetat pe cont propriu mai departe!) pot demonstra cu siguranta cel mai bine acest lucru: caci asa cum am invatat de la Goltis, pot face acum fara probleme 50-100 de genoflexiuni!

Pe FB s-a pornit o discutie referitoare la apa rece si la infectiile urinare. Si aici am ceva de spus, caci eu am suferit ANI de zile de cistita cronica! Dar cu infectia urinara este exact ca si cu curentul de aer care te trage! Parafrazandu-l pe dr. Bruker, s-ar putea spune ca si infectia urinara tot de la masa se trage - oricat de greu ne vine sa credem!!! Eu umblam cu 20 de ani in urma si-n creierii verii cu sosete sau ciorapi, nu umblam NICIODATA in picioarele goale, nu intram in niciun fel de apa rece, aveam intotdeauna grija sa nu cumva sa ma ud cumva la picioare, sa am mijlocul acoperit si sa fiu mereu imbracata "bine". Degeaba: cand imi era si mie lumea mai draga (dupa ce mancam probabil tampenii in prostie, pe atunci insa nu cunoasteam legatura, asa ca nu vedeam aceste evidente), eu faceam infectie urinara si trebuia sa iau 14 zile antibiotice (si eram "scoasa din circulatie" cel putin cateva zile, atat de rau ma simteam)! De cand mi-am schimbat modul de viata, nu am mai facut nici macar o singura infectie urinara, indiferent in ce apa rece sau zapada imi bag picioarele, indiferent de cat de nepotrivit sunt cateodata imbracata, indiferent de umblatul zilnic prin gardina NUMAI in picoarele goale!! Caci daca am inlaturat ADEVARATA CAUZA care imi provoca cistita si mi-am intarit (in ani, acest lucru nu poate fi realizat de pe o zi pe alta!) sistemul imunitar, bacteriile nu mai pot si nu mai au nevoie "sa-si faca de cap" in corpul meu!! Mare atentie insa si la anticonceptionale (cititi prospectul!), ele sunt adeseori cauza infectiilor urinare!

Desigur ca este mult mai usor (mai comod) sa credem ca bolile vin din afara oragnismului nostru si ca nu pot fi influentate si controlate si de noi (pastrarea cu orice pret a pozitiei de victima!), in primul rand prin propriul nostru mod de viata, ca sunt provocate de virusi, bacterii (cititi neaparat articolul Feliciei Popescu) si alti tapi ispasitori, cum ar fi genele, soarele, apa rece, vantul, frigul, zapada, capusele, vulpile s.a.m.d.) care nu au niciun lobby, caci nu se pot castiga bani grei de pe urma lor, si care nici nu se pot apara, nici dezvinovati in vreun fel. Daca credem sau nu toate lucrurile cu care se incearca zilnic, in mod masiv si agresiv, influentarea si controlarea noastra ramane totusi NUMAI decizia noastra. Cheia adevarului se afla numai in propria mana!

Din anul 2002, de cand am stiut ca sunt insarcinata, am refuzat sistematic orice medicament de sinteza (eu am fost practic facuta dependenta de medicamante, inca din frageda copilarie!). Si asa a ramas de atunci.... Daca am avut ceva, am luat numai globule homeopate si va spun cu mana pe inima ca sunt si din aceasta cauza un alt om! Ma simt in continuare mai tanara ca la 20 de ani si sunt mai sanatoasa ca niciodata in existenta mea. Ma bucur tare mult de viata mea normala (despre care multi oameni ar spune ca este modesta si insignifianta - pentru mine, o adevarata minune), iubesc viata si viata ma iubeste la randul ei si ma rasplateste cu zile pline de impliniri si bucurii, cum nu mi-as fi putut imagina, cu numai cativa ani in urma, nici in cele mai frumoase vise ale mele...

O alta cheie foarte importanta, care mi-a mai deschis o poarta mare catre fericire, am primit-o de la Louise L. Hay, careia ii sunt profund recunoscatoare si la care ma gandesc ca la o o sora draga, nu uit sa-i multumesc si sa-i transmit o binecuvantare, ori de cate ori imi vine in gand. “Viata este, de fapt, foarte simpla: ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi.” (Louise L. Hay). Daca nu ati vazut inca filmul Louisei (cred ca l-am vazut de cel putin 10 ori), nu mai pierdeti nicio secunda pentru a-l urmari, sunt sigura ca va fi de un real ajutor:

De maine intru in vacanta. Pana in septembrie. Voi aparea mai rar aici, caci sunt foarte ocupata sa traiesc din plin viata minunata daruita de Dumnezeu. Va doresc tuturor tot binele din lume!

Nu stiu cum reusim sa facem, dar noi iar plecam in vacanta. In vacanta de toamna de data aceasta. Si iar au trecut atatea saptamani, si eu iar nu am scris mare lucru. Stau si ma intreb, oare cum reuseam atatea inainte???

Despre ultimele vacante la Tempelhof am scris pe scurt AICI si AICI. Desi mi-as fi dorit mult, caci ii iubesc tare-tare pe oamenii minunati de la Tempelhof, nu am apucat sa povestesc asa cum s-ar fi cuvenit. Din pacate, nici acum nu am mai mult timp de povesti, caci bagajele asteapta sa fie impachetate de cineva, asa ca las mai bine fotografiile sa povesteasca in locul meu.

In iurta de la Tempelhof, lumea parca se oprise pentru mine dintr-o data pe loc; totul era ireal de armonios, ca dintr-un timp stravechi din vremuri nestiute: eu intinsa pe un covor persan, spatiul iurtei umplut doar de sunetele magice ale bolurilor de cristal (Klangschalen), deasupra mea numai norii zburand pe cer si frunzele copacilor dansand in ritmul toamnei. Si un gandacel care traversa, cu o liniste ancestrala, ochiul de sticla al iurtei.

Mai jos, si cateva fotografii noi la o reteta mai veche invatata de la Nelly Reinle-Carayon, care a trecut cumva neobservata (adica nu a mai facut-o pana acum nimeni din restul bloggerilor raw/vegetarieni/vegani), desi este perfecta din punctul de vedere al combinarii corecte a alimentelor, este foarte sanatoasa si satioasa, si mai are pe deasupra si un gust fenomenal. Un fel de mancare, care poate fi oferit oricarui "mancator normal" ca aperitiv, pana acum l-au laudat toti: pesto de cozi de ceapa verde sau arpagic.

Pesto din arpagic verde

Timp de pregatire - cel mult 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau o masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor.

Pentru copii, folositi cel mai bine diferitele forme de facut biscuti, pentru a face totul cat mai apetisant pentru ei - iar daca le oferiti posibilitatea sa coopereze la pregatirea mancarii, veti avea cu totii numai de castigat!

Traducerea cuvantului ciboulette din limba franceza, respectiv Schnittlauch din germana - denumirea latina este Allium schoenoprasum - prin arpagic, nu prea ma multumeste, este facuta de filologi care nu au prea multe cunostinte de botanica. Caci arpagicul este cu totul altceva, conform DEX si oricarui manual de botanica: "arpagic = bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită." De aceea, eu am ales termenul de arpagic verde, care este pentru mine un fel de solutie de compromis.

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-1-2 linguri de ulei de in si/sau de ulei de floarea soarelui (se poate pune insa la fel de bine si ulei de masline, se adauga pana se obtine o masa cat de cat omogena) ;
-sare, piper.

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire.

Pentru ca repetitia este mama invataturii, tot spun de peste 4 ani incoace, mereu si mereu: dulciurile raw nu sunt cu adevarat sanatoase, consumate in exces chiar dauneaza sanatatii. Din experienta multor raw food-isti (din USA si Germania) va dau mai departe o realitate si un mare adevar (observatie pe care nu o sa o cititi insa pe prea multe bloguri sau site-uri dedicate unei alimentatii santoase!): si fructele uscate provoaca carii si pot duce chiar la diabet, caci contin zaharuri concentrate. De aceea, dulciurile raw raman DOAR o solutie de compromis si ar trebui consumate NUMAI ocazional. Dati-le copiilor vostri cel mai bine un fruct in mana. Sau legume. Sau frunze verzi. Va garantez (cu mana pe inima!) ca le faceti astfel copiilor un bine mult mai mare decat daca stati o gramada de timp in bucatarie si mai cheltuiti si o avere pe tot felul de ingrediente exotice, ca sa faceti stiu eu ce tort raw sofisticat. Hrana cu adevarat sanatoasa este o hrana cat mai naturala (prof. Kollath)!

Domnul dr. Bruker avea o vorba: "Zucker ist Zucker". Adica zaharul ramane zahar, indiferent de numele frumos (Rapadura, Cristallino, Bla-Bla, etc.) si de studiile stintifice cu care incearca diferiti fabricanti sa ne "dea cu praf" in ochi. Dr. Max Otto Bruker a atras întotdeauna atenția asupra tacticilor de marketing ale industriei zahărului (cu care el a purtat multe procese de-a lungul a mai multor ani de zile, procese pe care le-a câștigat însă în totalitate!!). Dacă experții acestei industrii au văzut că adevărul despre zahărul alb a început să iasă la iveală, au invadat atunci piața cu alternative "sănătoase" (cei mai multi dintre noi cad din pacate si astzi mult prea repede in plasa comerciantilor si a producatorilor!). Zahărul brun de exemplu, nu este de fapt nici pe departe o alternativă cu adevărat sănătoasă. Consumatorul naiv și comod, se lasă și în acest caz, foarte ușor dus de nas: diferența între zahărul alb și zahărul brun este numai o singură treaptă de rafinare. Atât. Cine recomandă zahărul brun, nu este cu adevărat corect informat! Sau are anumite interese pecuniare... Zahărul brun este exact la fel de nociv ca și zahărul alb!
Același lucru se poate spune și despre siropul de agave, de arțar, de mere, de pere, etc. Toți acești îndulcitori naturali sunt foarte puternic procesați, nu se găsesc niciodată în starea în care se vând în magazin, în natură. Nu sunt decât tot produse izolate, concentrate, fabricate industrial, deci sunt tot numai niște produse dăunătoare sănătății.

Singurele variante cu adevarat naturale de a indulci hrana, dar numai cand si cand, raman: fructele proaspete (doar stiti deja ce bine se poate indulci cu o banana foarte coapta, nu-i asa?), fructele uscate (stafide, curmale, smochine,etc.), mierea netratata termic (care definitiv NU este un produs vegan - deci nu va fi consumata de un vegan adevarat) si frunzele de stevie (Stevia rebaudiana), proaspete sau cel mult uscate.

Ca solutie de compromis (noi mamele trebuie sa impacam zilnic nu numai caprele cu verzele, dar si cu toti lupii!), astazi reteta unei budinci de ciocolata, fara nici un fel de indulcitori:

Budinca de ciocolata

Ingrediente pentru o portie: o banana bine coapta, o lingurita de cacao sau de pudra de roscove (carob). Daca am nuca de cocos proaspata (eu prefer young coconut), adaug si cateva lingurite de carne de nuca de cocos.

Mod de preparare: se mixeaza banana (eventual si nuca de cocos) cu putina apa (sau se piseaza cu o furculita sau o lingura), se amesteca cu cacao sau carob (pudra de roscove). Se prepara intotdeauna proaspat (dureaza numai cateva minute) si se consuma imediat.

Corect este sa se manance bananele numai cand arata asa: coaja are pete, dar in interior, banana este perfecta. Caci numai acum s-au incheiat toate transformarile si este cel mai usor asimilabila!

Copiilor care sunt invatati cu budinca de la plic sau cu alte preparate clasice din comert nu le va placea aceasta budinca la inceput. Dar cu timpul, daca insistati (faceti reteta, chiar daca la inceput o sa o mancati voi in totalitate, iar copiii se vor stramba numai!) si mai ales daca scoateti definitiv din alimentatia copiilor celelalte preparate cu lapte, zahar si alte minunatii (adica retetele clasice sau produsele din magazine), va avea totusi candva (cuvantul cheie: perseverenta!) succes si va fi mancata chiar cu pofta (de aceea este mult mai simplu si foarte, foarte important, sa le dati copiilor de la inceput cat mai multe alimente in stare cat mai naturala si sa nu le preparati prea mult hrana, pervertindu-le de fapt astfel gustul - mai multe amanunte AICI)!
Pofta foarte mare!

Raman in continuare o adepta convinsa a simplitatii in bucatarie. In primul rand, pentru ca sa reusesc sa pastrez o parte cat mai mare din valoarea nutritiva a alimentelor (nu uitati nicio clipa, ca si orice prelucrari mecanice, de exemplu, mixarea sau deshidratarea, scad la randul lor mult valoarea nutritiva a hranei! - mai multe amanunte: AICI) - astfel, le fac mai inainte de toate tocmai copiilor mei un bine mult mai mare, decat daca as sta ore in sir in bucatarie, pregatindu-le stiu eu ce feluri pretentioase si costisitoare de mancare. In al doilea rand, ca sa castig timp pretios, pe care il pot folosi mult mai bine in alte domenii mai importante ale vietii, la urma urmei, nu traiesc si nu ma aflu aici pentru ca sa mananc... Si in al treilea rand, ca sa am cel mai mare castig pe planul sufletesc, caci asa imi arat mie insami cel mai bine, ca Dumnezeu imi ofera absolut tot ce imi este necesar pentru a trai o viata buna. Nu am de ce sa ma tem, totul este bine, sunt in siguranta. De aceea, nici nu este nevoie sa ma amestec eu prea mult, manevrand in fel si chip roadele pamantului. Creatia este perfecta asa cum este, eu trebuie numai sa o apreciez ca atare si sa ma bucur de ea!

Cu rosiile, care sunt pentru mine unele dintre cele mai minunate roade, este poate cel mai usor de demonstrat aceste lucruri. Asa ca astazi, fac cea mai buna mancare de rosii:

CURCUBEUL DE ROSII

Ingrediente: rosii de toate culorile (soiuri vechi de rosii).

Mod de preparare: se taie pe un fund de lemn rosiile. Sau si mai bine: le mancati ca atare!

Pofta foarte mare!

În ultimii ani, viața naturalăși alimentația sănătoasă au devenit din ce în ce mai mult adevărate afaceri. De multe ori, doar niște afaceri, ca oricare alte afaceri. Așa că, nu este de mirare că internetul este plin de site-uri, bloguri, platforme şi magazine on-line specializate pe o alimentație sănătoasă. Din păcate, de multe ori în spatele acestora se ascunde doar interesul pecuniar. Mulți dintre reprezentanții acestor site-uri, blog-uri, platforme și magazine încerca să ne convingă că este imposibil să ne alimentăm sănătos dacă ne lipsesc anumite produse. Și tot ei ne și pun la dispoziție și toate aceste produse ”indispensabile”: aparatură cât mai modernă și mai perfecționată (robot de bucătărie, mixer, deshidrator, germinator și tot așa mai departe) și alte nenumărate produse alimentare și nealimentare, care mai de care mai sofisticate și mai exotice, al căror preț ne provoacă, brusc și direct, dureri de cap. Și așa se transformă unul dintre procesele cele mai simple și mai naturale ale vieții într-un proces artificial, complicat și de cele mai multe ori inaccesibil material celor mai mulți dintre noi. Alimentația sănătoasădevine încet-încet tot mai mult un obiect de lux, un apanaj al unei clase sociale care are la dispoziție venituri cu mult peste media obișnuită.

Tocmai din acest motiv, doresc să dau astăzi mai departe, cu mână pe inimă și conștiință perfect curată și liniștită, o veste bună: așa cum au demonstratîn România Elena Nită Ibrian și Valeriu Popa în zeci de ani de viață naturală cu hrană vie, așa cum se poate învăţa din experiențele adunate, de asemenea de-a lungul a mai multor decenii, de miile de membri ai Alianței pentru Sănătate din Germania și așa cum mi s-a confirmat și mie în experiența mea modestă de peste 7 ani cu hrana vie, adevărul este cu totul altul. Căci nu ne trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură high-tech, nici nuci, semințe și alte mirodenii și prafuri de peste mari și țări. Absolut necesare și suficiente pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.

Cunosc foarte mulți oameni care și-au adunat acasă atâta aparatură, încât ar putea deschide chiar și un magazin de specialitate. Oameni care au au câteva rafturi ale bibliotecii ocupate de cărțile despre o alimentație sănătoasă, iar nenumăratele cărți de bucate și de reviste cu rețete le umplu până la refuz dulapurile bucătăriei. Dar de cele mai multe ori, tocmai acești oameni sunt cei care NU reușesc să mănânce sănătos. Tocmai ei nu sunt capabili să fie consecvenți și nu sunt în stare să urmeze un stil de viață sănătos decât intervale foarte scurte de timp. Căci cine nu a înțeles principiile de bază ale unei vieți santoase nu va reuși să găsească puterea de a rezista tentațiilor care ne ademenesc în viață la tot pasul. Cine nu este convins (și convins poate fi numai cel care a testat totul, un timp suficient de lung, pe propria piele) că numai o viață naturală este cheia unei sănătăți perfecte, nu va reuși să iasă din cercul vicios al obiceiurilor nesănătoase.

Așa cum au subliniat mereu mulți medici și terapeuți naturaliști, alimentație sănătoasă este mult mai mult decât un simplu mod de a ne hrăni, ea este pur și simplu un adevărat mod de viață. Nu faptul că nu avem rețete sau un anumit aparat la dispoziție ne va împiedica să ne hrănim sănătos. Nu lipsa banilor, deci implicit accesul la ingredientele scumpe și la evenimentele în vogă, ne va influența în mod defavorabil starea de sănătate. Doamnă Elena Nită Ibrian s-a vindecat de cancer și a trăit încă 60 de ani cu hrana vie, iar cei mai mulți ani au fost în vremurile când și o mașină de tocat era un mare lux. Cum ea s-a descurcat atunci cu o răzătoare, un fund de lemn și un cuțit, oare nu am putea și noi să o facem astăzi?

Parcă ne folosim de fapt de toate aceste lucruri pe care NU le avem pentru a ne justifica și scuza lipsa de voință. Căci dacă vrem cu adevărat să devenim sănătoși, dacă vrem să mâncăm numai mâncare sănătoasă, dacă vrem să renunțăm la toate obiceiurile dăunătoare, PUTEM să o facem. NIMENI și NIMIC nu ne barează calea. Totul este să vrem și atunci vom și reuși să o facem. Să avem încredere deplină, că Dumnezeu nu a dat tuturor ființelor din lumea aceasta hrana necesară pentru a le asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei (nu uitați că fiecare animal este perfect adaptat la mediul său de viață!) și a lăsat tocmai omul fără hrana potrivită. Să nu uităm nicio clipă că nicio viețuitoare nu are nevoie de suplimente nutritive, doar omul consideră că hrana lăsată lui de Dumnezeu nu este suficient de bună și trebuie îmbunătățită. Nicio ființă nu are nevoie să-și spele, să-și curețe, să-și tăie, să-și fiarbă, să-și prăjească s.a.m.d. hrana, omul este singura ființă care crede că nu mai reușește să supraviețuiască altfel....

Să nu ne mai lăsăm influențați și derutați de sloganurile medicilor alopați (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodată ocazia, în toată carieră lor, să studieze un om cu adevărat sănătos) și ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai înfloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea să fie oamenii sănătoși?!).

Să încercam să ieșim din iureșul vieții și să ne tragem iar puțin sufletul. Așa cum spunea dr. Bruker, "sănătatea este în primul rând o problemă de informație”. Să ne informăm de aceea temeinic, să aprofundăm teoria (trebuie mereu alocat un timp de gândire asupra unui material citit, de cel puțin de 10 ori mai mare ca timpul necesar citirii materialului respectiv), să ne folosim la maxim logica și bunul-simț, să trecem totul prin ciurul propriului discernământ. Și cel mai bine, să pornim singuri un experiment personal, care poate ne va schimba viața: să încercam să mâncăm pentru o perioadă dinainte prestabilită de timp numai hrană vie. Să ne păstrăm un timp de liniște și pace în fiecare zi. Să încercam să ne adunăm puterile în mijlocul naturii, căci ea este adevărată noastră casă. Și poate că o să-l regăsim așa pe omul pe care Dumnezeu l-a creat de fapt la nașterea noastră, după chipul și asemănarea Sa și pe care părinții, societatea, condițiile moderne de viață, lumea etc. l-au prefăcut și l-au schimonosit după chipul și asemănarea lor. Viața de la Dumnezeu este cea mai mare minune și cel mai de preț bun pe care îl avem, nu este atunci un mare păcat să irosim fără rost un astfel de dar?

Și acum partea practică: pentru exemplificare, câteva variante simple și ieftine ale unor produse scumpe, pe care probabil că cei mai mulți dintre voi le aveți deja la dispoziție în casă sau le puteți procura cu mare ușurință, și care pot fi folosite pentru prepararea unor mâncăruri din bucătăria fără foc.

Pentru laptele de semințe sau nuci - aveți nevoie numai de un tifon (pentru niște prieteni, am făcut într-o vacanță la București, punga de lapte dintr-un prosop de bucătărie nefolosit, pe care l-am cusut de mână), pe care o puteți folosi ca atare sau o puteți coase în formă de săculeț. Bunica mea făcea brânza în bucata de tifon necusută, punea laptele și strângea pur și simplu colțurile la un loc.

In loc de aparat de deshidratat de cateva sute bune de lei: caloriferul, soba sau maretul soare.

Pentru chiftelute raw vegan sau sarmale crude, puteti face precum stramosii nostri dacii, maruntind semintele si cerealele inmuiate cu un lemn, sau puteti folosi o masina normala de tocat.

Pentru fulgii de cereale sau de seminte (pentru Müsli sau crema Budwig, de exemplu), cautati in bucataria parintilor sau a bunicilor vostri, sigur veti gasi rasnita din fotografiile de mai jos (eu am cumparat-o in Romania, caci nu am vrut sa i-o iau pe a mamei, de la un om la o margine de piata si m-a costat 15 lei - sigur ca daca ma tocmeam, as fi obtinut-o mai ieftin, dar eu cred ca nu se face sa ne tocmim cu oameni mai saraci ca noi). Se poate modifica finetea cu care se doreste sa se macine si astfel se poate face chiar si faina cu ea. Si va dati seama ca faceti simultan si sport?

Pentru germinare va ajunge un simplu borcan si o bucata de tifon (mai multe amanunte AICI):

Ca mixer, nu este neaparat nevoie sa investiti prea mult, puteti face treaba suficient de buna si cu un mixer mic (sigur ca sunt anumite créations de haute cuisine crue pentru care un mixer performant este indispensabil, dar in rest, face fata si un mixer normal):

OTET DE MERE

Foarte mult conteaza calitatea alimentelor folosite in alimentatia noastra, de aceea, ideal ar fi sa producem noi insine macar o parte din alimentele pe care le consumam.

Eu incerc sa cumpar cat mai putine lucruri de la magazine (cumpar de la super-market doar apa minerala, prosoape de bucatarie, chibrituri si alte lucruri similare, in rest cumpar numai de la magazinul bio, piata si de la "taranul meu") si ma straduiesc sa fac cat mai multe produse cu propriile maini.

Un exemplu concret, otetul de mere (cel din magazin este de cele mai multe ori pasteurizat si daca nu este bio, are adaugati si aditivi!).

Se lasa sucul de mere (cu pulpa) intr-un borcan, iar bacteriile, care sunt principalul ajutor in bucatrie, rezolva restul si-l transforma in cel mai bun otet. Iar daca merele au fost din propria gradina si stiti ca nu au fost tratate in vreun fel, obtineti astfel, practic gratis, un produs de o calitate exceptionala!

Despre avantajele consumarii nucilor romanesti si a produselor regionale, am scris mai pe larg AICI.

Migdalele si nucile se cumpara si se pastreaza cel mai bine in coaja, se sparge de fiecare data numai strict cantitatea care trebuie direct folosita (altfel se oxideaza mult mai repede).
Eu am mostenit de la o matusa un spargator de nuci foarte simplu si foarte bun. Are peste 100 de ani si de aceea, spartul nucilor este pentru mine si un timp de meditatie: ma gandesc mereu cu drag si recunostinta, de fiecare data cand il folosesc, la mestesugarul indemanatic care l-a facut si la toate celelalte maini harnice prin care a trecut deja.

Va doresc pace si liniste in suflet!