Când am citit, în 2007, pentru prima dată articolul lui Wilhelm Fiebiger (în Natürlich leben 1/2006), cu titlul "Şi la 88 de ani poţi fi tânăr", am fost învăluită, parcă, de o vrajă. Am simţit imediat că Wilhelm ne comunica în acel articol ceva foarte important. De aceea, l-am şi sunat atunci direct la telefon. Wilhelm a fost tare drăguţ, a stat foarte mult timp de vorbă cu mine şi mi-a răspuns la toate întrebările. Ba mai mult, m-a invitat împreună cu întreaga noastră grupă de sănătate din Hunsrück (Germania) la el acasă. Din păcate, nu am reuşit la vremea respectivă să-i urmăm invitaţia.
Dar de atunci, Wilhelm Fiebiger şi-a păstrat un loc, numai al lui, în inima mea. Şi de aceea, am fost foarte fericită când am citit, câţiva ani mai târziu, cartea "Îmbătrâneşti- rămâi sănătos" de Manfred Bruer: autorul i-a dedicat lui Wilhelm Fiebiger un întreg capitol. Wilhelm împlinise, între timp 94 ani, dar era încă foarte bine şi sănătos. Ceva mai târziu, l-am putut vedea chiar şi la televizor, în emisiunea "Nachtcafé": Wilhelm a stat în cap şi a povestit pe scurt (mult prea pe scurt pentru mine) despre viaţa lui. In 2014, am citit un nou interviu cu Wilhelm Fiebiger şi în acest an, am avut în cele din urmă marele noroc să-l întâlnesc şi personal la Congresul "Îmbătrâneşti - rămâi sănătos" din Bad Camberg (Germania), la care Wilhelm participă întotdeauna ca vorbitor.
![]() |
| Aici era spre sfarsitul congresului: eu eram franta de oboseala - de atata stat in picioare si de vorbit cu atatea sute de oameni. Willi era fresh si bine dispus ca nimeni altul, desi si pentru el ziua incepuse exact la fel de devreme ca si pentru noi ceilalti participanti (la 8 dimineata faceam standul). |
Pentru mine a fost clar din prima clipă: aşteptările mele au fost cu mult depăşite. Wilhelm este şi mai prietenos, mai echilibrat, mai cumsecade, mai sănătos, mai tânăr, ba chiar şi mult mai frumos decât am crezut eu. Dacă stai faţa-n faţă cu el, ai într-adevăr probleme să crezi că este deja trecut de 98 de ani. Wilhelm este o persoană carismatică şi te simţi foarte bine în prezenţa sa.
![]() |
| Eilhelm Fiebiger in fata lemnelor taiate de el (singur!!) si puse in stiva in toamna 2014: se inmultisera prea tare copacii si feceau prea mutla umbra straturilor de legume |
Îi place să le spună tuturor celor care vor să-l asculte "secretul său". Mulţi oameni sunt, însă, dezamăgiţi: căci nu este nimic spectaculos sau special. Ba mai mult, nici măcar nu este ceva nou. Este exact ceea ce noi toţi ştim deja. Este exact ceea ce marii oameni ne spun de mii de ani. Poate că, de fapt, secretul constă tocmai în faptul de a face cu hotărâre ceva? De a pune în practică ceea ştii atât de bine teoretic?
![]() |
| Straturi inaltate - in Germania, clima este mult mai dificila ca in Romania |
Wilhelm se trezeşte în fiecare dimineaţă devreme (ora 6) şi se duce la culcare tot devreme (ora 21). Mănâncă puţin (aproximativ 400 g la o masă), cea mai mare parte a alimentelor în stare crudă. Prima masă, masa de prânz la ora 12, este constituită din fructe. Ultima masă, aproximativ la ora 18, este în funcţie de sezon constituită din: salată, morcovi, praz, ţelină etc. - legumele fiind, în parte, fierte puţin la abur. În plus, lui Willi îi place să mănânce şi câte o felie de pâine „bio”: pe care însă o lasă mai întâi să se usuce şi să devină tare - pentru a le da şi dinţilor (proprii!) ceva de lucru.
Renumitele pofte şi excepţii carnivore, mari provocări în lumea raw food-iştilor, nu reprezintă o temă pentru Willi: el este conştient de faptul că acestea sunt în detrimentul sănătăţii sale şi reprezintă, în fapt, o trădare faţă de el însuşi. Mai multe gânduri, chiar că nici nu mai este nevoie să ne facem.
Deosebit de important - între cele 2 mese, nu se mai mănâncă nimic! Şi se mestecă întotdeauna totul foarte bine! De asemenea, Willi pune accent pe felul în care se mănâncă: în linişte şi pace, cu recunoştinţă şi mulţumire. El spune mereu înainte de masă o rugăciune. Eu ţin însă foarte mult la rugaciunea învăţată de la Parintele Teofil Paraian , după mine cea mai frumoasă rugaciune românească pentru masă: "Cruce-ncer, cruce-n pământ, cruce-nlocul în care mă culc, cruce-n casă, cruce-n masă, îngerii prin jur de casă, Dumnezeu cu noi la masă". Dar Wilhelm ştie, de asemenea, şi cât de importantă este mişcarea fizică. De trei ori pe zi, înainte de masă, stă cel puţin 5 minute în cap. Face de câteva ori pe zi şi exerciţii de respiraţie profundă şi practică exerciţiile fizice "5 Tibetani", cu 21 de repetări. De asemenea, consideră ca fiind foarte importantă o poziţie dreaptă a corpului, deoarece numai într-un corp drept, va putea energia vieţii să circule liber. În plus, Willi are un teren de cca. 3.000 m² pe care l-a transformat într-o adevărată grădină a Raiului. Îşi cultivă singur o foarte mare parte a alimentelor pe care le consumă - căci mai proaspăt, mai curat, mai plin de energia pozitivă a muncii făcute cu iubire, mai „bio” unde să găseşti, dacă nu în propria grădină??
![]() |
| Rosiile si strugurii au nevoie de solar. A avut si smochini, dar s-au facut prea mari, i-ar fi trebuit pentru ei o sera. |
În cazul în care vremea îl împiedică să lucreze afară în curte sau în grădina sa, el foloseşte timpul pentru a lucra în atelierul sau complet echipat (are chiar şi un fierăstrău circular!). Repară şi crează lucruri minunate - nefiind bogat, trebuie să socotească bine fiecare bănuţ, nu poate să-si cumpere orice. Are foarte multe lucruri făcute el, ca alternative grozave ale unor produse scumpe (vezi foto cu scaunul de yoga pentru stat în cap). El face şi absolut toate muncile necesare în casă şi grădină, fără niciun ajutor (de la curăţenie şi până la tăierea copacilor - chiar şi maşina o conduce în continuare singur, căci pentru că locuieşe într-un sat foarte mic, are nevoie şi de maşină). Willi are, de asemenea, şi o bibliotecă foarte bogată, cu peste 4000 de cărţi: rafturile de cărţi au umplut toată mica lui căsuţă de lemn şi au ajuns până şi-n bucătărie!![]() |
| In bucatarie |
![]() |
| In spate, se vad iar rafturile de carti din bucatarie, pe ambele parti! |
Alte două lucruri esenţiale pentru o sănătate bună la vârsta a treia ar mai fi: castitatea şi atitudinea mentală. Cu orice ocazie, Wilhelm subliniază că suntem fiinţe spirituale, cu un corp fizic şi de aceea este foarte important să fie lăsate să intre în minte doar gânduri constructive şi pozitive. Motto-ul vietii sale: "Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu." Wilhelm consideră că învăţăturile din Predica de pe Munte ar trebui să constituie baza vieţii fiecărui om: "Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi şi pe Dumnezeu mai presus de toate".![]() |
| Pe usa dulapului din bucatarie |
Foarte importantă este, de asemenea, iertarea. Trebuie să învăţăm să facem pace şi să iertăm. Wilhelm este, pentru mine, un foarte bun exemplu al unui om care trăieşte în pace cu sine şi tot restul lumii. Din păcate, nu cunosc mulţi astfel de oameni!
În opinia sa, sensul vieţii omului este ca acesta să depună eforturi pentru a lucra cu sine însuşi, pentru a se perfecţiona, pentru a deveni fiinţa pe care Dumnezeu a gândit să o facă atunci când ne-a creat.
Willi ştie, de asemenea, că este mereu protejat şi susţinut: bunul sau înger păzitor este, pentru el, un însoţitor permanent: căci el i-a salvat viaţa nu numai în război, ci şi in multe alte momente critice din viaţa sa.
Wilhelm este un om liber. El s-a eliberat de toate fricile: de sărăcie, de bătrâneţe, boală şi moarte. El este, de asemenea, un om mulţumit şi fericit: fiecare zi este, pentru el, un miracol şi o ladă de comori, din care poate să scoată mereu noi puteri, bogăţii şi minuni.
Iar Wilhelm este şi cea mai bună dovadă vie, că o viaţă lungă şi sănătoasă nu este condiţionată nici de constituţia fizică: copil fiind, el a avut rahitism şi a fost foarte mic, slab şi bolnavicios. De asemenea, el a trebuit ca tânăr bărbat să meargă în război: a fost înrolat în Wehrmacht în decembrie 1938 şi în aprilie 1945 a fost rănit grav.
Nici nu a avut o viaţă uşoară şi lipsită de griji: a cunoscut încă de la începutul vieţii sale mari lipsuri (s-a năcut pe 6 aprilie 2017), a fost soldat în cele de-al doilea război mondial, a muncit mereu foarte greu, a fost de mai multe ori căsătorit, a fost obligat de circumstanţe familiale să o ia (la 74 de ani!) de la zero, să-şi vândă ferma din Alpi şi să îşi refacă viaţa, în o altă regiune a Germaniei şamd.
Wilhelm Fiebiger se simte atât de sănătos, încât el nu are nevoie nici să meargă la medic, nici să ia medicamente. Nu are nevoie de niciun tratament şi nu suferă de nicio boală. Dacă-l întrebi, nici nu mai ştie când a fost ultima dată la medic. Şi astăzi, la 98 ani, el poate citi în continuare literele de mărime normală (cum sunt în orice carte) fără ochelari (are nevoie de ochelari de lectură doar pentru textele scrise cu litere foarte mici). Doar de un aparat auditiv are nevoie uneori. Ca urmare a rănirii sale din timpul războiului, timpanul dintr-o ureche i-a fost distrus complet, iar celălalt timpan a fost, la rândul său, foarte deteriorat.
Pentru Wilhelm, sensul vieţii lui este şi de a fi un bun exemplu pentru ceilalţi oameni. Îşi doreste să arate că fiecare om în parte decide singur dacă este sănătos sau bolnav. Nu suntem victmele sorţii, ale mâniei Lui Dumnezeu, ale karmei, ale condiţiilot sociale, economice, politice şamd. Suntem, de fapt, alături de Dumnezeu, co-creatorii propriei vieţi.
Noi oamenii uităm (sau nu vrem să recunoaştem), în general şi mult de prea multe ori, că cele mai mari lucruri în viaţă sunt, în acelaşi timp, şi cele mai simple. Dar nouă ni se pare că numai ceea ce este scump, complicat, exotic, rar, este şi valoros - parcă în ziua de astăzi mai mult ca oricând. Nu mai putem crede că tot ceea ce este natural şi simplu conţine, de fapt, şi răspunsurile la toate marile întrebări ale vieţii noastre.
Într-o anumită măsură, Wilhelm Fiebiger este un om care le strică celorlaţi "jocul". El răstoarnă, prin exemplul vieţii sale, toate teoriile şi concepţiile greşite înrădăcinate în mintea multora dintre noi. Dar după ce citeşti sau asculţi povestea lui Wilhelm, nu mai poţi trece iar "Păcăliciul" genelor rele, constituţiilor fragile, condiţiilor dificile de trai, şocurilor emoţionale, accidentărilor vechi etc. - când totul era atât de comod pentru noi....
Wilhelm nici măcar nu a descoperit vreo pastilă minune, un superaliment sau o plantă medicinală cu puteri necunoscute până acum (aşa cum suntem permanent, la intervale regulate, bombardaţi de industria „medicamentelor naturale”, care poate fi, din ce în ce mai puţin deosebită de industria farmaceutică).
Nu, Wilhelm arată clar, că depinde numai de noi înşine dacă rămânem sănătoşi şi dacă ne păstrăm, chiar şi la bătrâneţe sănătatea fizică, mentală şi emoţională şi suntem, astfel, în stare să ducem o viaţă demnă şfrumoasă, până la ultima suflare. El ne demonstrează aceste adevăruri pas cu pas (şi, de asemenea, ne oferă astfel un minunat "manual de folosinţă"). Nu avem nevoie de bani, de condiţii speciale, de echipamente sofisticate, de tratamente costisitoare, de clinici ultramoderne. După Wilhelm Fiebiger, este suficient să ducem o viaţă cât mai naturală şi să respectăm legile naturii şi legile cosmice. Să avem încredere deplină în Creatorul nostru şi să-I respectăm Creaţia. Să trăim valorile vechi de când lumea: omenia, bunătatea, iubirea, nădejdea. Este suficient pentru a aduce astfel pace în sine, şi, în acelasi timp, în lume. E simplu, şi fiecare dintre noi poate face acest lucru. Nu avem nevoie de multe lucruri: trebuie doar să vrem şi apoi să şi punem în practică.
Pe 31 mai 2015, Wilhelm m-a invitat la el acasă, ca să-mi arate paradisul lui. A fost tare frumos şi am plecat de la el cu o mulţime de daruri: în afară de timpul şi de prietenia lui, de sfaturile nepreţuite şi pline de înţelepciune, de energia pozitivă şi de sprijinul sufletesc, Willi mi-a dăruit şi multe cărţi, banane organice şi un scaun de yoga pentru stat în cap. Iubesc scaunul acesta. Mi l-am pus în sufragerie şi stau în cap de mai multe ori pe zi. Şi mă gândesc de fiecare dată plină de recunoştinţă şi de bucurie la Willi! DragăWilli, îţi mulţumesc din tot sufletul!Toate cele bune şi cu toată dragostea, Mihaela Walter
Consultant de sănătate pentru sănătate holistică (Germania)
Belgia, iunie 2015
Esti la fel detanar ca increderea ta
- AlbertSchweitzer (1875 - 1965) -
"Tineretea nuesteoetapa a vietii, ci esteostaredespirit.
Esteimpulsul vointei, vivacitateaimaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii,
triumfulaventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaranestepentru ca a trait unanumit numra de ani.
Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurilesale.
De-a lungulanilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul.
Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani,
in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului,
entuziasmul copilaresc nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine,
bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta,
la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta.
Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta,
atata timp esti tanar.
Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!"
